Succesul partidului Yesh Atid în alegerile legislative din Israel oferă un impuls încercărilor societăţii civile de a contracara orientarea din ce în ce mai pregnant religioasă în viaţa politică şi cea cotidiană din ţară, în favoarea uneia laice. Marele semn de întrebare este dacă, în cazul în care va intra în cabinetul Netanyahu, liderul partidului, carismaticul Yair Lapid, va reuşi să-şi impună ideile şi programul.
Alegerile legislative din Israel, finalizate cu neaşteptata pierdere a 10 mandate de către blocul Likud-Israel Beitenu, a mai adus o surpriză de proporţii – intrarea în Knesset cu 19 mandate a unui partid născut cu mai puţin de un an în urmă: Yesh Atid (Există un viitor). Formaţiunea politică de centru a obţinut 19 mandate, situându-se imediat după blocul lui Netanyahu. Liderul acesteia este un om de presă – jurnalistul Yair Lapid. Fost moderator de televiziune, ziarist în presa scrisă, autor dramatic şi actor, carismaticul Lapid a devenit peste noapte omul cel mai curtat din Israel. Imediat după aflarea rezultatelor scrutinului, Netanyahu, care până acum conducea cu o coaliţie de dreapta care includea partidele religioase, a declarat că nu-şi imaginează viitorul cabinet fără Yair Lapid. Răspunsul acestuia oferă o imagine a ceea ce doreşte un partid de centru din Israel. 
Platforma electorală a lui Lapid se apropie mai degrabă de cele ale Partidului Muncii, Kadimei sau partidului Hathmanut al fostului ministru de externe Ţipi Livni. În programul său, Lapid pune accentul pe întărirea caracterului laic al statului. Potrivit opiniei sale, Israelul ajunge din ce în ce mai mult pradă religioşilor, ceea ce, spune el, înseamnă discriminare şi intoleranţă. Lapid vrea introducerea căsătoriilor civile, drepturi egale şi în fapte, nu numai în vorbe, pentru femei (supuse de multe ori dispreţului, chiar prigoanei religioşilor) şi, mai ales, împărţirea în mod egal a poverilor, aceasta însemnând aplicarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din Israel, serviciu militar obligatoriu pentru toată lumea, inclusiv pentru religioşii care se fofilează sub pretextul că tinerii religioşi stau să studieze în ieşive. Lapid are în programul său o serie de revendicări economice în favoarea tinerilor care se află în imposibilitatea de a-şi începe o viaţă independentă din cauza preţurilor ridicate ale apartamentelor, a speculei cu terenurile şi a consecinţelor crizei economice care până la urmă a afectat şi Israelul. De asemenea, pe plan extern, se pronunţă pentru reluarea negocierilor cu palestinienii, deşi a recunoscut că este sceptic în ce priveşte rezultatele. Cu toate similitudinile cu partidele de centru-stânga, Lapid a refuzat propunerea lor de a forma un bloc comun care să împiedece activitatea viitorului cabinet Netanyahu. Dimpotrivă, a acceptat invitaţia lui Netanyahu de a începe negocierile pentru a intra într-un guvern de coaliţie.
Este oare vorba de o ambiţie politică atât de mare încât ar fi gata să renunţe la principiile enumerate? Nu se ştie exact, dar nu se poate neglija nici această ipoteză. Unii analişti scot de-acum în evidenţă gafele făcute de Lapid, care ar putea afecta viitorul său. El a declarat recent, la o emisiune de televiziune, că la viitoarele alegeri ar fi dispus să candideze pentru postul de prim-ministru. Această declaraţie, afirmă analiştii, l-ar putea costa calitatea de membru în guvern. Este posibil ca Netanyahu să nu agreeze un partener care i-ar pute concura în viitor. Deşi nu a intrat încă în negocieri, Lapid a enumerat o serie de condiţii care, potrivit staff-ului lui Netanyahu, vor să traseze linia politică a noului guvern, ceea ce nu intră în atribuţiile unui singur om, ci va aparţine cabinetului condus de primul-ministru.
Există şi alte trăsături mai ciudate ale liderului Yesh Atid. Cu toată moderaţia manifestată, Lapid a declarat că ar putea colabora în cabinet şi cu Neftali Bennett, liderul partidului sionist-naţionalist Habayit Hayehudi, partid cu vederi radicale în ceea ce priveşte relaţiile israeliano-palestiniene. Lapid a declarat că pe planul politicii interne, al strădaniilor pentru laicizarea statului, al extinderii serviciului militar obligatoriu, a descoperit multe puncte comune cu Bennett. El s-ar împăca până şi cu partidele religioase, dacă ar putea să ajungă la un compromis în ceea ce priveşte serviciul militar.
Este destul de dificil de explicat aceste simpatii nepotrivite pentru poziţia pe care o reprezintă şi pentru care a obţinut voturile. Sigur, capacitatea de compromis este o calitate, dar nu până la încălcarea unor principii. Multă lume l-a asemănat pe Yair cu tatăl său, regretatul Iosef „Tommy” Lapid. La rândul său om de presă, evreu maghiar originar din Voivodina, tatăl lui a fondat de asemenea un partid de centru, Shinnui, dar Tommy Lapid avea principii ferme şi nu făcea compomisuri, unii susţinând că din această cauză partidul său nu a rezistat decât un mandat în parlament.
În ochii publicului, Yair Lapid este considerat poate cel mai „sexy” om politic din Israel. Întrebat dacă crede că şi acest calificativ a contribuit la succesul lui, el a respins presupunerea, afirmând că eticheta i s-ar fi potrivit în urmă cu… 30 de ani. (Lapid împlineşte în noiembrie 50), dar că precis soţia lui se bucură dacă este considerat aşa. Deocamdată este, cum s-ar zice „pe val”. Întrebarea este în ce măsură speranţele legate de el şi de partidul său, de creare şi de menţinere a unei formaţiuni care să reprezinte dorinţele şi ideile clasei de mijloc laice israeliene, vor rezista atât ambiţiei liderului ei, cât şi presiunilor exercitate şi dinspre dreapta şi dinspre stânga.
