”Proiectul cu care m-am prezentat în 2017 și pe baza căruia francezii m-au ales, rămâne în continuare politica mea. Dar trebuie să se adapteze tulburărilor internaționale și crizelor prin care trecem: trebuie schițată o nouă cale”. Sunt cuvintele pe care președintele Franței le-a scris pe Twitter în ajunul schimbării premierului și guvernului francez.

Sigur, ce a spus Macron este adevărat. Franța trece de cel puțin un an și jumătate prin multiple crize politice, sociale și economice, la care s-a adăugat și epidemia de coronavirus și țara a fost puternic afectată. Dar toate acestea nu ar justifica schimbarea celui mai popular om politic francez, premierul Edouard Philippe, care a făcut față cu succes tuturor provocărilor cu care s-a confruntat establishmentul francez: coronavirusul, protestul vestelor galbene, sau confruntările dure cu sindicatele, legate de reforma pensiilor și a relațiilor de muncă, privilegii la care sindicatele țin cu dinții și care subminează competivitatea industriei franceze.

Schimbarea lui Philippe cu noul premier Jean Castex, primarul unei mici localități din Pirinei, un tehnocrat, apropiat dar nu membru al puterii, cu calități organizatorice indubitabile, dar lipsit de carismă, se explică de către o parte din analiști prin temerea președintelui, a cărui popularitate este în scădere vertiginoasă, de a avea lângă el în persoana premierului la prezidențialele din 2022 un viitor concurent susținut de francezi. (Aceasta ar explica și refuzul de a desemna ca prim-ministru un reprezentant al ecologiștilor, opțiune firească, ținând cont de succesele de la alegerile locale, apreciază analiștii).

În schimbarea premierului, Macron a pornit de la rezultatele foarte slabe obținute de partidul său de centru-dreapta ”La Repulique en Marche”, la cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor locale, desfășurat săptămâna trecută. Primul tur a avut loc în 13 martie și urma ca în decurs de două săptămâni să se organizeze cel de-al doilea, dar a intervenit pandemia și totul s-a oprit. Este adevărat că deja primul tur indica o tendință clară a opțiunii alegătorilor, dovedită prin avansul ecologiștilor, socialiștilor și chiar al unor partide de dreapta și direcția s-a confirmat în acest al doilea tur. Astfel, verzii – Europe Écologie Les Verts – au reușit să câștige primăriile unor mari orașe ca Lyon, Bordeaux, Strasbourg, Besançon, Poitiers, Annecy și Tours, iar la Paris fostul primar Anne Hidalgo și-a menținut mandatul cu sprijinul verzilor și socialiștilor. La rândul său, premierul Edouard Philippe și-a recâștigat scaunul de primar în orașul Le Havre, confirmându-și popularitatea în rândul francezilor.

Toate acestea au dat de gândit președintelui Macron, care și-a dat seama că pentru anul 2022 trebuie să se reinventeze, împreună cu mișcarea sa politică, La Republique en Marche. În aceste condiții el a efectuat două mutări pe eșichierul politic: l-a desemnat pe Jean Castex ca premier și l-a însărcinat pe Edouard Philippe să se ocupe cu revigorarea partidului său. Astfel își poate ține presupusul rival aproape și-l poate controla în demersul său destul de dificil în contextul actual.

A fost anunțată și componența noului guvern în care titularii portofoliilor importante au rămas aceiași ca în guvernul precedent.

În ceea ce-l privește pe Jean Castex, noul premier, ca mulți funcționari publici din guvern, este absolvent al faimoasei ENA – Școala Națională de Administrație. A fost consilierul în probleme sociale al fostului președinte francez, Nicolas Sarkozy, apoi secretar general adjunct al Președinției în 2011. Recent el a primit însărcinarea de a coordona politica de atenuare a măsurilor de carantinare din Franța. Activitatea lui în această direcție a fost apreciată. Anterior, Castex a mai făcut față epidemiei de gripă aviară.

Ca profil, Castex se apropie de Philippe, dar mai are și alte calități, apreciază analiștii. Este vorba de capacitatea lui de a avea dialog cu adversarii politici, de pildă cu sindicatele franceze, care îl consideră un bun partener. În ce măsură își va folosi abilitățile în favoarea susținerii reformelor lui Macron, rămâne de văzut. Rămâne de văzut de asemenea dacă se va confirma speculația concurenței presupuse a lui Edouard Philippe. Dacă nu, întrebarea este de ce a trebuit președinele să schmbe un prim ministru care are acceptul a 60 la sută dintre francezi.

Eva Galambos