Gramatica şi… identitatea de gen. Cugetările unei profane.

Deunăzi discutam (în contradictoriu) cu cineva foarte revoltat de ştirea că în Olanda se intenţionează eliminarea informaţiei privitoare la sex (gen) din cartea de identitate (https://www.hotnews.ro/stiri-international-24153587-olanda-cartea-identitate-nu-mai-mentiona-sexul-cetatenilor-cel-putin-asa-vrea-ministrul-educatiei.htm). „Asta e prea de tot!” spunea cu năduf nemulţumitul meu partener de conversaţie. De ce ar fi exagerat? – am replicat eu. Pur şi simplu e desuet. De altfel, nici nu ştiu ce relevanţă are această informaţie. Pentru a-mi întări spusele i-am dat de exemplu faptul că în documentele de identitate aflate în circulaţie în momentul de faţă, la noi, nu mai sunt trecute religia şi naţionalitatea, aşa cum se făcea mai demult. Atunci de ce s-ar mai înscrie sexul? Pe de o parte aceste informaţii pot genera discriminare şi, pe de alta, nu sunt vitale, ca de pildă codul grupei sanguine. Dacă toţi oamenii au drepturi egale, ce mai contează informaţia despre gen?! Eventual, pentru statistici.

Nu ştiu dacă mi-am convins preopinentul (masculin) dar nu m-am putut abţine să nu caut alte argumente în favoarea ideii mele privitoare la subiectivitatea definirii genului.

Din câte am observat, abordarea genului variază în funcţie de limbă. În limba mea maternă, maghiara[1], nu există gen gramatical, mai exact părţile de vorbire flexibile au aceeaşi formă la masculin şi feminin. Tocmai din acest motiv maghiarii încurcă destul de des formele de masculin şi feminin din alte limbi. Când am început să învăţ româneşte îmi era destul de dificil să fac acordul după gen, mai ales că nu numai persoanele, ci şi obiectele puteau fi „feminine” sau „masculine”, ca să nu mai vorbesc despre cele neutre (masculine la singular şi feminine la plural). Genul neutru îmi era cel mai „simpatic” pentru că… se bucura de ambele variante.

Din câte cunosc, la majoritatea limbilor indo-europene această împărţire pe genuri apare doar la persoana a treia[2],  adică în sistemul de referinţă al observatorului, nu şi în cel propriu interlocutorilor. În acest caz aş putea spune că genul este o etichetă pe care ţi-o aplică ceilalţi (când nu eşti de faţă). Adică, până la urmă, genul este o categorie subiectivă, de percepţie.

Şi iată-mă ajunsă cu şirul raţionamentelor la experienţa mea, foarte recentă, de învăţare a limbii ebraice, pe parcursul căreia am constatat (cu uimire) că genul se manifestă şi în sistemul de referinţă al interlocutorilor (la persoana a doua) şi, mai ales, în flexiunea verbelor. Mai exact, genul masculin acţionează diferit decât cel feminin!

Dar oare cum se identifică o persoană cu un gen anume, încă din fragedă pruncie? Când se produce declicul conştiinţei propriului gen?!

Aici am să relatez o întâmplare relevantă (cred eu) legată de fiul meu, petrecută la scurt timp după ce a început să vorbească fluent. Într-una din zile a venit şi mi-a spus: „Eu mă duc să desenez!”. „Bravo, dragul meu, du-te! Ai hârtie, ai creion?” – i-am răspuns eu. Băieţelul m-a privit cu imenşii lui ochişori de culoarea peruzelei şi a repetat cu seriozitate: „Eu mă duc să desenez!” „Bine, du-te puişorule!” i-am spus, dar el nu s-a clintit. A mai repetat o dată propoziţia şi văzând că nu reacţionez, m-a luat de mână şi m-a dus în camera lui spunând într-una „Eu mă duc să desenez! Eu mă duc să desenez!”. Am luat o foaie de hârtie şi am desenat ceva împreună cu el. Copilul s-a liniştit, iar eu nu am acordat prea multă atenţie incidentului, până într-una din serile următoare când nu voia să se culce nici în ruptul capului, strigând cu ochii în lacrimi ”Nu vrei să te culci! Nu vrei să te culci!”. În momentul acela am înţeles că fiul meu spunea eu atunci când era vorba de mine şi tu atunci când se referea la sine, preluând identic ceea ce-i spuneam eu. Un specialist mi-a explicat că această inversiune de persoană era o etapă intermediară înainte de formarea conştiinţei de sine a copilului. Era atât de amuzant încât toate colegele de birou de la Centrul Teritorial de Calcul Cluj (toate aveam sub 25 de ani şi eu eram singura cu copil) am început să vorbim între noi în aceeaşi manieră şi am continuat chiar şi după ce fiul meu s-a… „identificat cu sine însuşi”.

Din cele prezentate anterior aş îndrăzni să conchid că un om cu limba maternă ebraică este obligat să intre în matricea unui anumit gen, din fragedă pruncie, în timp ce unul cu altă limba maternă are mai multe „grade de libertate”. Aş putea cuteza să avansez şi ideea că structura limbii ebraice, limba sacră a Scripturii, reflectă canoanele diferenţei esenţiale dintre bărbat şi femeie (izvorâtă din geneza primei perechi, Adam şi Eva)[3] în timp ce structurile limbilor „păgâne”, oglindesc o oarecare „democraţie de gen” (existentă din vremurile străvechi, dinainte de…Cartea Genezei). Ce-i drept, în majoritatea covârşitoare a acestor limbi funcţionează „cenzura” celor aflaţi în sistemul de referinţă al observatorului

Cugetările mele de profan, pornite de la câteva exemple lingvistice, încearcă să aducă argumente în favoarea faptului că genul reprezintă o categorie subiectivă influențată puternic de psihologie, religie şi morală,  nefiind bătut în cuie, stabilit pe veci. În aceste condiţii, treptat, s-ar putea ajunge la înţelegerea şi acceptarea dreptului unei persoane de a-şi alege identitatea de gen. S-ar renunţa la înregistrarea genului în actele de identitate şi s-ar înlătura piedicile puse în calea studierii şi dezbaterii problemelor legate de identitatea de gen. Din păcate, în România, deocamdată, toate aceste deziderate sunt departe de a putea fi îndeplinite. Un amendament la Legea Învăţământului, adoptat în luna iunie 2020 (în plină pandemie) de către Parlamentul României interzice orice referire la identitatea de gen în şcoli şi universităţi (https://www.senat.ro/legis/PDF/2020/20L087S1.PDF).  

Este prevedere halucinantă în vremurile actuale când studiile de gen figurează în programele de învăţământ şi cercetare din mediul universitar internaţional. Momentan acest amendament, aspru criticat de societatea civilă şi de mediul universitar (https://romania.europalibera.org/a/parlamentul-interzice-teoriile-despre-identitatea-de-gen-reac%C8%9Bii-de-la-poli%C8%9Bia-g%C3%A2ndirii-la-e-ca-%C3%AEn-evul-mediu-/30675861.html), se află pe masa preşedintelui României. Nădăjduiesc că nu va fi promulgată.

Referinţe: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gen_gramatical#Masculin_%C8%99i_feminin[43]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_arab%C4%83

https://books.google.ro/books?id=lvy1va7QcuEC&pg=PA131&dq=languages+with+different+form+for+gender+in+first+and+second+person&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwj4x7yyjbfqAhUwlYsKHfrMAXUQ6AEwAXoECAEQAg#v=onepage&q=languages%20with%20different%20form%20for%20gender%20in%20first%20and%20second%20person&f=false

Andrea Ghiţă.



[1] acelaşi lucru e valabil şi pentru alte limbi precum finlandeza, armeana, azera, dar şi pentru unele mai exotice, precum limbile altaice sau limbile „artificiale”: esperanto şi interlingua.

[2] În unele limbi, precum ceha şi poloneza, au mai multe genuri decât cele trei bine cunoscute, făcându-se diferenţe între fiinţe şi lucruri .

[3] Şi limba arabă – influenţată puternic de ebraică – prezintă flexiunea verbelor în funcţie de gen.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

13 Comments

  • Tiberiu ezri commented on July 12, 2020 Reply

    Subiectul ridicat de catre Andrea este foarte interesant si controversial. As spune ca ne putem referi la gen din punct de vedere gramatical si cu asta nu e problema sa se uniformizeze. Un alt punct de vedere este cel administrativ (veceuri publice, etc), cel religios (separarea sexurilor la rugaciuni) si punctul de vedere medical. Din acest ultim punct de vedere este foarte important sa es precizeze sexul in documentele de identitate fiindca zeci de mii de oameni isi schimba sexul biologic intr-un alt gen. De aici , noi ca medici si surori trebuie sa intrebam pacientul care este sexul lui biologic (cel scris in actele de nastere) si genul, daca eventual si-a schimbat intre timp sexul in alt gen. Importanta diferentierii dintre sexe consta In faptul ca multi parametrii fiziologici si farmacologici sunt influentati de sex. Asa ar fi dozajul de medicamente si reactia la ele, dar exista multe alte exemple.
    Interesant ca in Israel nu se scrie grupa sanguina in buletin si pe drept cuvant. Acest lucru numai ar deruta persoanele de la banca de sange. Nimeni nu da transfuzie de sange unui bolnav bazat doar pe buletin.
    In concluzie, eu, poate gresesc dar nu vad nici o logica de a sterge sexul biologic din buletinul de identitate, spre deosebire de nationalitate si religie care ar trebui sa dispara din buletin asa cum s-a procedat in Romania.

    • Andrea Ghiţă commented on July 12, 2020 Reply

      Mulţumesc pentru comentariu. Nici prin cap nu-mi trecea ideea de a modifica… gramatica ci încercam să demonstrez că DIVERSITATEA MODULUI ÎN CARE APARE GENUL ÎN DIFERITE LIMBI AR PUTEA INDICA SUBIECTIVITATEA GENULUI ŞI FAPTUL CĂ NU E BĂTUT ÎN CUIE şi că această idee ar trebui acceptată şi studiată. S-ar putea să greşesc şi, probabil, nu am expus destul de clar ideea mea.

  • Tiberiu Georgescu commented on July 11, 2020 Reply

    Presedintele a expediat textul la CCR; dar, dupa ultima isprava a acesteia ne putem astepta la orice.
    De curiozitate, m-am uitat in Constitutie sa vad cine poate trage de urechi CCR si Avocatul Poporului? Stupoare! Nimeni !!!

  • Andrea Ghiţă commented on July 10, 2020 Reply

    Azi, vineri 10 iulie, a fost dată publicităţii ştirea că Klaus Iohannis, preşedintele României, a atacat la Curtea Constituţională amendamentul la Legea Învăţământului care interzice studiile de gen în şcoli şi facultăţi. https://romania.europalibera.org/a/klaus-iohannis-ataca-la-ccr-legea-privind-interzice-identitatea-de-gena/30719230.html

  • Veronica Rozenberg commented on July 9, 2020 Reply

    Andrea te referi la Art. 7 paragraful e?
    Care incearca, daca am inteles bine sa bata in cuie genul unui elev ?

  • Tiberiu Georgescu commented on July 9, 2020 Reply

    Adica, sa inteleg ca tablitele fixate pe anumite usi dincolo de care se gasesc instalatii sanitare la care ai acces in functie de sex,barbat sau femeie vor fi desfiintate ?Si cu ce vor fi inlocuite ?Probabil ca pt. homo se vor construi incaperi speciale ? Dar pt. heterosexuali ?Sa zic vai de ei sau vai de noi ?Curata tzacaneala !!!

    • Andrea Ghiţă commented on July 10, 2020 Reply

      Domnule doctor, nu pot să cred că şi Dvs. aţi căzut pradă exemplificărilor puerile şi vulgare ale celor care nu au înţeles nimic şi au dat o lege care INTERZICE STUDIEREA, CERCETAREA ŞI DEZBATEREA ÎN MEDIUL ŞCOLAR ŞI UNIVERSITAR a unei stări de fapt complexe care marchează mulţi oameni? Aici găsiţi cea mai simplă şi la îndemână explicaţie https://ro.wikipedia.org/wiki/Identitate_de_gen. Cu gânduri bune, Andrea

      • Tiberiu Georgescu commented on July 11, 2020 Reply

        In nici un caz; am capul bine fixat pe umeri; luati textul meu doar ca o simpla sarja. Sarut mana.

        • Andrea Ghiţă commented on July 11, 2020 Reply

          Scuze că m-am îndoit şi o clipă de umorul Dvs.!

  • Eva Grosz commented on July 9, 2020 Reply

    Interesant ce scrii Andrea . Eu cred că genurile masculin ,feminin sau cele care nu sunt în concordanță cu genul biologic, pot rămâne și respectate fiecare așa cum sunt.
    Iar acel amendament este exprimat într-un fel, că eu cel puțin nu înțeleg ce interzice. Interzice să identifici genurile ? Nu am înțeles.

    • Andrea Ghiţă commented on July 9, 2020 Reply

      Articolul încearcă să facă o analogie între identitatea de gen a oamenilor şi modul în care fiecare limbă (gramatica ei) reflectă acest lucru. Faptul că genul din limbă ar putea reflecta subiectivitatea identificării de gen sau sexuale. Amendamentul adoptat de Parlamentul României INTERZICE STUDIEREA ŞI PREDAREA IDENTITĂŢII DE GEN A PERSOANELOR în şcoli şi chiar şi în universităţi deşi acest domeniu este unul cercetat în toată lumea. Adică subiectul identificării- autoidentificării de gen (sexuale) e declarată TABU de către politicieni.

      • Eva Grosz commented on July 9, 2020 Reply

        Am înțeles Andreea Mulțumesc. Și mi se pare cel puțin ciudat.
        Poate nu au ale probleme urgente ?

  • Hava Oren commented on July 9, 2020 Reply

    Amendamentul din Legea învățământului m-a șocat. Este obscurantism medieval sau politica struțului? Încercarea de a mușamaliza problema nu o va face să dispară!
    Cel mai rău este că subiectul este tabuizat în învățământul superior. Cum să fie pregătite viitoarele cadre, medici, psihologi, educatori, etc. care se vor confrunta cu această problematică în viața lor profesională?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *