Îmi propun să arăt că aceste familii, mândria Vienei și a Berlinului, aveau origine evreiască, rude și/sau colaboratori evrei. Deci, să începem.
Johann Strauss (tatăl) (1804-1849) a fost compozitor, dirijor și violonist, născut la Viena. Se trăgea dintr-o familie modestă – tatăl lui, Franz, era hangiu. Familia locuia în cartierul Leopoldstadt, în care de multă vreme obișnuiau să se stabilească evreii din provinciile imperiului veniți în capitală. Johann Strauss, cunoscut ca „Schani Negriciosul”, făcea tot ce îi stătea în putință pentru a-și ascunde originile evreiești. Totuși este documentat faptul că bunicul compozitorului, pe nume Wolf Strauss, se trăgea din Ungaria.
În 1938 a avut loc anexarea Austriei de către Germania nazistă (Anschluss). Uniunea artiștilor naziști Reichskulturkammer, care apucase deja să distrugă carierele mai multor compozitori de operetă, a încercat să salveze familia Strauss de la „stâlpul infamiei” prin falsificarea registrelor parohiale ale Catedralei Sf. Ștefan.
Johann Strauss a fost supranumit și „Părintele Valsului”, pentru că a scris peste 150 de valsuri, dar nu numai. A scris și galopuri, polci, cadriluri, cotilioane și marșuri. Dintre acestea din urmă, cel mai cunoscut este Marșul lui Radetzky. Mareșalul Radetzky s-a evidențiat mai ales prin victoriile repurtate în Primul Război pentru Independența Italiei. Ziaristul și scriitorul austriac Joseph Roth a scris romanul de familie Marșul lui Radetzky, în care urmărește destrămarea și pieirea Imperiului Austro-Ungar.
Johann Strauss (tatăl) a avut trei fii, Joseph, Johann și Eduard. Toți trei au fost muzicieni și fiii lor la fel. Cel mai renumit dintre ei a fost Johann.
Johann Strauss (fiul) (1825-1899) este faimosul „Rege al Valsului”. El a scris peste 500 de piese de muzică de dans, cea mai cunoscută fiind An der schönen, blauen Donau (Dunărea albastră). În plus el a scris și multe operete. Cele mai cunoscute sunt: Die Fledermaus (Liliacul) și Eine Nacht in Venedig (O noapte la Veneția). De foarte mult succes s-a bucurat și opereta Der Zigeunerbaron (Voievodul țiganilor), a cărei acțiune se desfășoară în împrejurimile orașului Timișoara.
Cu ocazia unei vizite pe care am făcut-o la Timișoara, în avionul de întoarcere spre Viena s-a nimerit să avem locuri alături de o doamnă elegantă. Schimbând câteva cuvinte, am aflat că doamna era o rudă apropiată a familiei Strauss și că a fost invitată la un Festival Strauss organizat de Opera din Timișoara. În continuare am avut o conversație foarte plăcută despre ilustra ei familie.
Oscar Nathan Straus (1870-1954) a fost un compozitor vienez de operete, cântece și muzică de film. Fiu al unei familii evreiești, numele lui original era Strauss, dar el a omis intenționat al doilea „s” pentru a nu fi asociat cu familia muzicală Strauss din Viena. El a studiat muzica la Berlin cu Max Bruch, devenind apoi dirijor la cabaretul Überbrettl. În 1939 s-a refugiat la Paris, unde a fost făcut Cavaler al Legiunii de Onoare, dar când nici acolo nu a mai fost în siguranță, a plecat la Hollywood.
Cele mai cunoscute dintre creațiile lui sunt operetele Ein waltzertraum (Un vis de vals) și Der tapfere Soldat (Soldatul cel viteaz – cunoscut în engleză ca The Chocolate Soldier).
După război s-a întors în Europa, stabilindu-se la Bad Ischl, în Austria, unde și-a găsit și ultimul loc de odihnă.
Richard Strauss (1864-1949) este considerat unul din compozitorii de seamă ai romantismului târziu și ai începutului erei moderne. Creațiile sale care s-au bucurat de cel mai mare succes au fost poemele simfonice și operele. Principalul său libretist a fost evreul Hugo von Hofmannsthal. Împreună au scris o mulțime de opere celebre: Elektra, Der Rosenkavalier (Cavalerul rozelor), Ariadne auf Naxos, Die Frau ohne Schatten (Femeia fără umbră), Die aegyptische Helena (Elena egipteană) și Arabella.
În 1933 Richard Strauss a fost numit în două posturi importante: președintele Reichsmusikkammer (Uniunea muzicienilor naziști) și dirijorul principal al Festivalului de la Bayreuth. Acesta a fost motivul pentru care compozitorul a fost criticat că ar fi colaborat cu regimul nazist. Dar realitatea era cu totul alta. Nora lui, Alice Grab Strauss, era evreică și aparenta colaborare a fost dictată de dorința lui de a-i salva viața, precum și viețile copiilor ei. În 1938, când Alice a fost pusă sub arest la domiciliu, Richard Strauss și-a pus în acțiune întreaga influență pentru a o salva – și a reușit. În schimb încercările sale de a salva și pe unele dintre rudele ei s-au dovedit zadarnice.
Când Hugo von Hofmannsthal a murit în 1929, Richard Strauss s-a adresat lui Stefan Zweig pentru a scrie împreună o operă. Acest lucru a fost descris mai târziu de Stefan Zweig în autobiografia sa Lumea de ieri. El și-a ales ca temă piesa lui Ben Jonson Epicoene, pe baza căreia a scris libretul pentru opera comică Die schweigsamme Frau (Femeia tăcută), Op. 80, terminată în 1935. Faptul că Stefan Zweig era evreu a creat probleme pentru producția operei. Dar Richard Strauss nu s-a lăsat intimidat și a insistat ca opera să fie pusă în scenă și numele libretistului să fie menționat. Textul a fost considerat cel mai bun de când Lorenzo da Ponte a scris libretul pentru Figaro. Premiera a avut loc 24 iunie 1935, în sala Semperoper din Dresda, cu autorizația personală a lui Hitler. Au fost permise numai trei spectacole, sub bagheta lui Karl Böhm și cu participarea sopranei basarabence Maria Cebotari (Ciubotaru) în rolul Amintei. Stefan Zweig nu a participat la premieră – deja în 1934 fugise în Anglia – și nici nu a auzit vreodată opera în întregime.
Oscar Straus – Uvertura la Ein Walzertraum
Bibliografie:
The New Grave Dictionary of Music and Musicians
Wikipedia
Colecția personală de timbre
Grosz Frideric & Eva
15 Comments
Felicitarai pentru excelentul articol. Sunt un admirator al familiei Strauss si indeosebi al lui Hugo von Hofmannsthal si Stefan Zweig!
Mulțumesc mult !
Fascinantă conexiunea între viaţă şi domeniul artistic, interferenta amănuntelor biografice în recepţia artei renumiţilor compozitori austrieci şi germani şi a artei în arena viatii – conferind uneori prestigiu şi adăpost în fata vicisitudinilr vieţii – în această perioadă istorică zbuciumată.
Articolul, bine documentat şi prezentat, m-a introdus într-o lume pe care nu o cunoşteam în toată complexitatea şi specificitatea ei.
Mulțumesc pentru apreciere !
Mi-a placut mult articolul dumneavoastra si felul original in care ati folosit aici colectia de timbre. Minunat!
Mulțumesc !
Un articol excelent de bine documentat care mi-a relevat lucruri necunoscute pana acum. Felicitari!
Mulțumesc Tibi !
Ceea ce imi place cel mai mult in articolele voastre este PASIUNEA si DRAGOSTEA neprecupetita pentru ceea ce ati iubit si pentru care ati investit in decursul vietii atata efort si cautare.
Apreciez oamenii care au preocupari si cu atat mai mult pe cei care stiu sa si le cultive la un inalt nivel.
Sa fiti sanatosi, cu drag, Veronica
PS. In Bucuresti locuiam foarte aproape de Opera si am si vazut in copilarie chiar multe opere, printre care
Cavalerul Rozelor, cu Elena Cernei.
Nu am stiut despre Richard Strauss ca a simpatizat cu nazistii si nici ca nu este prezentat in Israel. Cand am vazut numele Richard m-am gandit la Wagner. Cred totusi ca Filarmonica din Tel Aviv a interpretat in trecute Simfonia Domestica si poate si alta creatie simfonica a lui Richard Strauss.
Mulțumim Veronica !
R.Strauss are o muzică deosebit de frumoasă .
Mie îmi plac poemul simfonic Don Quixote și poemul Also Sprach Zarathustra și nu mai puțin Opera Salome care are părți deosebit de romantice. [Romantica târzie.] Este renumit Dansul celor șapte văluri din aceiași operă.
Noi am văzut opera Salome la Opera din Tel Aviv cu ani în urmă. O producție frumoasă .
Cu Wagner este altă poveste …mai greu de înghițit.
Articolul aduce informaţii puţin cunoscute şi e ilustrat într-un mod original şi adecvat. Aştept cu nerăbdare să citesc şi alte articole interesante, originale, ale tandemului Eva şi Frideric Grosz.
Mulțumim Andrea !
Mulțumim pentru apreciere și pentru ajutor !
G.F.& E
Mi-a plăcut mai ales povestea lui Richard Strauss, pe care nu o cunoșteam. În Israel Richard Strauss este considerat colaborator al naziștilor și până astăzi muzica lui nu se dă la radio – cu rezultatul că nu o cunosc practic deloc. Și totuși îmi amintesc că tata era un mare amator al operei „Der Rosenkavalier”.