De câteva ori am auzit prelegeri și am citit articole despre împărțirea oamenilor în generații, în funcție de anul în care s-au născut. Subiectul mi se părea interesant, dar oarecum greu de conceput și artificial. Natura omului este diversă, individuală și caracteristică fiecăruia și nu cred că oamenii se pot “aranja într-un sertar” după un anumit stereotip, cum ar fi data nașterii.
Cei trei băieți ai noștri (ai familiilor Ezri și Szmuk) se comportă destul de diferit față de cei din generația lor și acest fenomen este probabil foarte comun. Clasificarea oamenilor în generații este un subiect foarte controversat, deoarece comportamentul și atitudinea unei persoane sunt influențate nu numai de mediul socio-geo-politic, cultural și economic caracteristic perioadei în care s-a născut, ci și de moștenirea genetică și de educația primită acasă și la școală. Cum spune soția mea, caracterizarea indivizilor sau grupurilor de oameni prin generații este un fel de “horoscop sofisticat”, inventat de sociologi, filozofi, psihologi, antreprenori și ziariști.
Despre generații
Mulți încearcă să clasifice generațiile în funcție de perioada în care s-au născut oamenii acelei generații.
Cuvântul “generație” provine din cuvântul latin generare (a procrea). În aceeași familie pot exista simultan chiar și patru generații. O generație este definită prin toți oamenii care se nasc, cresc, devin adulți și au copii în aceeași perioadă de 20-30 de ani. În sociologie, generațiile se mai numesc și cohorte, adică oameni care trec prin aceleași evenimente semnificative într-o anumită perioadă de timp. Unii sociologi consideră generațiile ca pe niște categorii fundamentale ale societății, alții cred că alți factori, cum ar fi genul, rasa, clasa socială și educația, sunt mai importante. În lumina celor scrise mai sus, mi se pare mai logic să consideri specificul și bagajul genetic al fiecărui individ în parte, decât să-l stereotipizezi în funcție de apartenența la o generație. În țările dezvoltate economic, o generație se extinde pe 20-30 de ani. O familie poate avea între două și cinci generații, în funcție de longevitatea fiecărei persoane și de vârsta la care fiecare generație are urmași.
Internetul, prin programe ca Geni.com, MyHeritage, etc., permite crearea unor arbori genealogici unde apar membrii familiei din diferite generații.
Definiția generațiilor sociale a variat de-a lungul istoriei, ceea ce complică și mai mult înțelegerea rolului social al acestora. De exemplu, în 1863, francezul Émile Littré definește o generație ca pe toți oamenii care există în societate în aceeași perioadă de timp. În schimb, în teoria generațiilor, care se aplică și în zilele noastre, Karl Mannheim și alții folosesc concepția de generații pentru a defini cohorte născute în medii istorice și culturale specifice, cum sunt “baby boomers” – cei născuți după cel de-al Doilea Război Mondial.
Categorii de generații
Aceste categorii sunt aplicabile mai ales lumii dezvoltate – Europa, cele două Americi și Australasia – dar și între ele există mari deosebiri, mai ales datorită situației geo-politice și culturale.
1. Generația pierdută (The Lost Generation) se referă la cei născuți între 1883-1900 și ajunși la maturitate la începutul Primului Război Mondial (de aceea este numită și Generația 1914), sau în anii 1920. Numele se trage de la faptul că mulți supraviețuitori ai Primul Război Mondial erau dezorientați și fără perspective în viață.
2. Cea mai bună (mare) generație (The Greatest Generation) reprezintă pe cei născuți între 1901-1927 și ajunși la maturitate în timpul Marii Crize Economice (1929-1933) și al celui de-al Doilea Război Mondial. Probabil că este numită așa, fiindcă membrii ei au supraviețuit marilor greutăți ale crizei și ale războiului.
3. Generația silențioasă (The Silent Generation) sunt cei născuți între 1928-1945. La vârsta maturității, americanii din acea perioadă au fost marcați de războaiele din Coreea și Vietnam. Tinerii acelei perioade erau tăcuți, prea puțini manifestau sau își exprimau părerile politice în public, mai ales sub mâna dură a senatorului McCarthy, a cărui politică anticomunistă și antisocialistă era de a închide gurile, sub pretextul de subversiune și trădare. I-aș mai adăuga aici și pe cei care au fost deportați la o vârstă tânără în lagărele naziste și au supraviețuit. Mulți dintre ei au tăcut, au refuzat ani de zile să vorbească despre ororile prin care au trecut.
4. Baby boomers (boomer înseamnă ceva care crește rapid în mărime și număr), reprezintă natalitatea crescută de după cel de-al Doilea Război Mondial. Născuți între anii 1946-1964 (la fel ca autorii acestui articol), ei se caracterizează printre altele prin atașare la mișcări socio-culturale (feminism, muzica și mișcarea Beat), viziune optimistă despre viață, hărnicie. Ei muncesc multe ore pe zi, în general nu-și schimbă locul de muncă și folosesc media mai ales în formele clasice – ziare, radio și televiziune.
5. Generația X, a celor născuți între 1965 și 1980, se caracterizează printr-o scădere a natalității și o creștere a numărului de divorțuri. În timp ce părinții lucrau, copiii stăteau mult singuri acasă. Astfel ei au devenit mai individualiști, bazându-se mai mult pe forțele proprii, și sunt mai sceptici decât cei din alte generații. Spre deosebire de părinții lor care “trăiau ca să lucreze”, ei “lucrează ca să trăiască” și acordă mai mult timp vieții de familie, hobby-urilor și vacanțelor.
6. Generația Y, a celor născuți între 1981 și 1996, este cunoscută și sub numele de Millennials (Milenari – crescuți la începutul mileniului al treilea). Având adesea părinți grijulii și iubitori, ei au multă (poate prea multă) siguranță de sine, sunt adepți ai rețelelor de socializare, sunt bine educați și iubitori de diversitate. Mulți lucrează la mai multe joburi ca să-și asigure stabilitatea financiară. Milenarii sunt “transparenți”, adică sinceri la locul de muncă. Apreciază când sunt implicați în hotărâri sau primesc complimente pentru munca lor. Mulți milenari seamănă cu cei din generația X, adică lucrează bine, dar țin mult și la viața lor privată. La ora 15.00 “trecute fix” le cade pixul din mână și stetoscopul de pe gât și o întind spre casă.
7. Generația Z sunt cei născuți între 1997 și 2012, crescuți în era exploziei rețelelor de socializare, obișnuiți cu comunicarea digitală instantanee. Ei apreciază diversitatea etnică, rasială și cea referitoare la orientarea sexuală. Au probleme cu relațiile directe cu alte persoane. Se pare că vor fi pragmatici, căutând cariere stabile și vor fi conservativi din punct de vedere financiar.
8. Generația Alfa sunt cei născuți de la începutul anilor 2010 și cei care se vor mai naște până la mijlocul anilor 2020. Se crede că ei vor fi cea mai educată generație din istorie (??), nu vor dori să trăiască după reguli stricte și vor renunța la religie (???) – depinde bineînțeles de care religie și de care zonă geografică este vorba.
Diferite țări și popoare au și terminologii specifice pentru unele generații, în funcție de evenimente din viața acelui popor. De exemplu în Israel, copiii supraviețuitorilor Holocaustului sunt numiți Dor șeni lașoa (a doua generație după Holocaust). În România, cei născuți în timpul revoluției din 1989 au fost denumiți Generația revoluției iar “Decrețeii” (1967-1989) sunt cei născuți pe vremea comunismului, sub decretul 776 care interzicea avorturile. Mai sunt și alte categorisiri de generații în diverse țări, culturi și grupuri sociale.
Critici asupra concepției de generații
Printre primii care au criticat stereotipizarea indivizilor prin alocarea lor uniformă, artificială la una din generații, a fost profesorul de sociologie Philip N. Cohen de la Universitatea Maryland, USA.
Într-un articol critic publicat la 11 octombrie 2021 în revista The New Yorker, publicistul Louis Menand susține că a trata diferitele grupe de vârstă ca pe niște unități culturale derutează mai mult decât informează. Printre altele, este absurd să ne închipuim că un om născut la sfârșitul unei generații se va comporta altfel sau va avea alte gusturi decât cel născut poate cu o lună mai târziu, la începutul generației următoare. Absurdul merge până la impresia că fiecare generație își are propriul ADN. “O persoană aflată în anii 60 ai vieții” dă informații mai multe și mai exacte decât “o persoană din generația de Baby Boomers“.
Menand se întreabă dacă clasificarea în generații reflectă în mod credibil realitatea și dacă ea are vreun rost. Concernele industriale investesc sume mari în diferențierea candidaților pentru diferite locuri de muncă, în funcție de specificul generației căreia îi aparțin. Concluzia autorului este că nu există diferențe semnificative între generații la locul de muncă. Nici nu s-a demonstrat că tinerii ar suferi mai mult de singurătate ca cei bătrâni, sau la ei ar exista mai multe sinucideri. Unii au interesul să stereotipizeze unele grupuri în cadrul unor conflicte culturale. Bazat pe literatura de specialitate, autorul conclude că nu putem categorisi un grup de oameni după data nașterii, printre altele fiindcă atitudinea oamenilor, gusturile și capacitățile lor se schimbă cu vârsta.
Noi, laici în sociologie, credem că stereotipizarea unui individ sau a unor grupuri de indivizi în generații poate servi antreprenorilor pentru alegerea viitorilor angajați, dar valoarea acestei metode este limitată. Ea mai poate servi publiciștilor, sociologilor, filozofilor și psihologilor ca subiect de studiu.
Uriașa diversitate a generațiilor demonstrează cât de arbitrare sunt definițiile lor. Unii indivizi prezintă caracteristicile generației lor, alții nu.
Deci, concluzia noastră este că împărțirea stereotipică a oamenilor în generații creează mai multe confuzii decât înțelegere, iar șansele ca toți indivizii din aceeași generație să se comporte la fel sunt cam aceleași ca ale horoscopului care îți prezice că te vei îmbogăți într-un viitor apropiat.
Tiberiu Ezri si Peter Szmuk
Bibliografie
https://en.wikipedia.org/wiki/Generation#/media/File:Generation_timeline.svg
https://en.wikipedia.org/wiki/Generation
https://www.anfponline.org/docs/default-source/legacy-docs/docs/ce-articles/mc012020.pdf
https://www.newyorker.com/magazine/2021/10/18/its-time-to-stop-talking-about-generations
25 Comments
Nu cred prea mult în clasificări şi taxonomii; mi se par reductive. În plus, depinde şi ce criterii sunt folosite în crearea acestor tipologii.
Articolul este bine scris şi documentat.
Am avit aceleasi concluzii in articol.
Mul;tumesc
O temă interesantă ! fFrumos expusă !
Aș cita aici primele rânduri din poemul “Profetul” de Gibran Khalil Gibran -“Despre copii”
Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să îi faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.”
Felicitări autorillor !
Eva, ce grozave versuri, si daca iti mai amintesti Cuvantul inainte din cartea pe care ai primit-o de la mine, exista aceeasi idee. Daca as fi cunoscut aceasta poezie, posibil ca ar fi devenit motto al acelui fragment de carte.
Dureros sau din contra, dar foarte adevarat
Poemul Profetul de G.Khalil Gibran are mai multe părți fiecare cu un subiect anume despre viață și cartacterul uman. Unul mai frumos ca celălalt. Khalil Gibran era pe lângă poet și filozof Poemul a fost publicat prima oară în 1923 în limba engleză în America.Tradus în 100 de limbi.Este poezie în proză care conține filozofie a vieții.
.Am să revăd prefața din cartea ta. Mulțumesc pentru răspuns
Multumesc pentru explicatii 🙂
Multumesc si eu pentru versurile lui Gibran Khalil. Se potriveste de minune cu textul articolului si totodata sfaturi excelente pentru parintii de toate varstele.
Multumesc, Eva. Nu numai poetic, dar atât de adevarat, .
Splendid Eva!
E interesant articolul vostru, caracteristicile generatiilor sunt bine definite si clare. As adauga o observatie a mea referitor la faptul ca generatia noastra facea ceea ce trebuia sa faca iar generatiile tinere de acum fac cam ce vor nu neaparat ce ar trebui. O diferenta majora de mentalitate, dar poate sunt subiectiva.
Anca, ma mira cele scrise de tine.
Ce inseamna “ce ar trebui”?
Acest parametru este el insusi functie de moment, de varsta, de situatia istorica de prezent, de trecut, desigur si de educatie.
Nu cred ca exista “ce ar trebui”. Pentru unii oameni ce ar trebui este contrar cu ceea ce ar trebui pentru alti.
Eu vad in jurul meu multa nepasare fata de norme sociale, fata de sentimentele altor oameni, fata de notiunea de datorie de a face anumite lucruri. Tinerii sunt concentrati mult de tot pe ei insisi. Dar pana la urma poate ca fac mai bine ca sunt asa.
Tocmai acumin perioada refugiatilor ucrainieni, oamenii din tarile invecinate au aratat multa empatie si nu tocmai nepasare, atitudinea de mobilizare a fost destuld e generala, cred dupa ceea ce am vazut la TVRi.
In celelalte privinte, OMUL este nepasator si de multe ori lipsit de intelegere pentru cel din apropiere, dar dupa parerea mea, aceasta trasatura este numai o expresie a personalitatii individuale.
De acord cu Veronica. Anca tu esti idealista. Nu toti sunt la fel si asta de cand lumea.
De acord.
Fiicare generatie o critica pe cea mai tanara, asa e firea omului. Pai cand eram noi…
Fiii mei apartin generatiilor X si Y, dar pot sa spun, poate putin biased ca sunt foarte harnici, lucreaza mult, ii respecta pe cei din jur si sunt seriosi in tot ce fac, dar se si distreaza si sunt familisti. Deci, asa cum scriam in articol, genetica si fenotipul – educatia si mediul in care cresc conteaza mai mult dacat emblema.
Nu m-am lovit niciodata cu adevarat de aceasta problema, nici in cercul apropiat, nici in familie, nici in activitatea profesionala. Stiu ca exista problema aceasta, si de asemenea sunt perfect de acord cu cele pe care le descrii, fiecare este influentat de educatia si de cei 7 ani de acasa, cum spui tu, genetica si fenotipul (asta nici macar nu am stiut ce inseamna, practic este tot efectul bagajului genetic).
Oricum este interesant efortul de a categoriza aceste grupe pe varste si perioade, Si ca deobicei profesionalismul cu care tu si prietenul, de aceasta data o faceti intotdeauna.
Hag Sameach 🙂
În ochii mei cel mai important aspect al discuției despre generații e explozia de tip exponențial în ceea ce privește diferențele dintre o generație și alta.
Asta se poate vedea la tinerii de azi, la modul cum discută, la felul cum comunică, la modul cum citesc, la părerile pe care le au despre ce se întâmplă în jur, la felul cum își aleg meseriile, și rog pe fiecare să încerce să compare toate astea cu felul in care noi si părinții noștri le făceam….
GBM
De acord dar nu cred ca putem pune limite rigide in timp asa cum fac sociologii clasici, fiindca aici este vorba de o evolutie fluida si complexa.
Oare introducerea folosirii masinilor, a avioanelor, etc, nu era un exploziv pentru batranii acelor timpuri cand mai toti circulau cu caii si boii si erau analfabeti?
Totuşi, eu mă simt acasă în generaţia mea. Mă simt acasă atunci când asculta muzica, văd filmele, citesc literatura generaţiei mele, şi înţeleg mai greu cele aparţinând generaţiilor ulterioare, deşi mă străduiesc.
Si eu la fel.
Întrebarea cum te simți printre cei ce aparțin generației de după tine……
GBM
Cred că clasificarea oamenilor în generații poate aduce unele foloase, dar la fel ca orice altă generalizare, ea este plină de capcane și poate face mai mult rău decât bine.
De acord!