Preambul

Între 29 iulie şi 1 august a.c. am participat la un concurs de poezie, în stațiunea maritimă Castellammare di Stabia, situată lângă Napoli. Concursul “Festival Internazionale Dei Due Mondi – Gabriela Verban”, a fost instituit în memoria scriitoarei și editoarei româno-italiene de anvergură internațională, decedată în urmă cu un an şi a avut trei secţiuni: proză, poezie și haiku, în limbile română, italiană, engleză și dialecte.

Inițiativa organizării festivalului i-a aparținut poetei Mirela Duma, repatriată recent, după zece ani de ședere în Italia, consultant onorific, pentru România, al Editurii CentoVerba, condusă până nu demult de regretata Gabriela Verban. Patronul cultural și organizatoric al festivalului a fost renumitul poet napoletan Enrico del Gaudio.

Participarea foarte numeroasă (câteva sute) de scriitori şi poeţi din mai multe ţări, a inclus şi un grup de câteva zeci de români, printre care m-am numărat şi eu, având bucuria de a fi distins cu premiul “Quarto classificato – ex aequo”, la secțiunea poezie, pentru poemul “Fum de mititei prin gaura de tricolor”.În acelaşi timp am fost invitat să rostesc un discurs pentru pace, pe care-l ( la rugămintea editorilor ) îl reproduc şi în Revista Baabel.

Onorată asistență, dragi organizatori, dragi poeți, dragi prieteni italieni și din întreaga lume,

La cererea Dnei Mirela Duma, președinta Festivalului internațional de poezie Dei Due Mondi Gabriela Verban, îmi revine deosebita onoare de a vorbi despre pace. Un subiect arzător, mai actual și mai real azi decât oricând în ultimii 77 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa.

La trei mii de kilometri de acest paradis pământesc care este Neapole și coasta amalfitană, zeci de mii de oameni sunt uciși, răniți, rămași fără case sau hrană, iar milioane sunt constrânși să ia drumul exilului, să-și părăsească pământul strămoșesc și toată viața anterioară pentru un viitor incert, la cheremul bunăvoinței semenilor. Nu mă voi lansa în sofisticate analize filosofice sau geopolitice, nici nu voi da citate docte referitoare la problematica războiului și a păcii, sunt destui care o fac mereu în mass media. Doresc doar să constat cu bucurie că însuși acest festival sfidează și se opune vehement logicii criminale a războiului: aici muzele vorbesc și cântă, chiar dacă tunurile bubuie în depărtări.

Vreau să vorbesc despre pace într-o cheie foarte personală. Eu însumi sunt un copil al păcii, al binecuvântatei păci de după ororile și distrugerea cumplită de după al Doilea Război Mondial. Provin dintr-o familie evreiască din Transilvania, România, Cluj. Tatăl meu a fost deportat de fasciștii unguri și nemți la lagărul din Bergen-Belsen în nordul Germaniei și a fost eliberat de trupele anglo-americane. Mama mea s-a ascuns cu părinții timp de jumătate de an într-o pivniță din orașul ei natal, Tg. Mureș din Transilvania, România și a fost eliberată de trupele sovietice care au alungat trupele naziste germane din oraș.

Din aceste motive, spun prietenilor că sunt un „italian” din Cluj, adică sunt evreu român cu filiație maghiară, de fapt e o butadă pentru propensiunea mea genetică spre universalitate, spre armonie între națiuni, etnii și religii. Port în ființa mea lăuntrică rolul de punte, de pod între diverse etnii și culturi și din acest motiv mă simt binecuvântat, dar și obligat ca prin exemplul și creația personală să militez permanent pentru pace și înțelegere, pentru compromisuri raționale și mutuale între oameni, organizații, partide, națiuni sau țări aflate în conflict.

Am suportat toată copilăria și tinerețea mea represiunea și privațiunile impuse de un regim comunist relativ dur, cel al dictatorului Ceaușescu, împreună cu mulți prieteni români, unii aflați aici cu noi. Cu modestele noastre talente și mijloace am încercat ca aceste experiențe amare dar esențiale, să le sublimăm în creații artistice. Existența a două blocuri politico-militare antagoniste, a tristei cortine de fier și a unei păci aparente timp de mai mult de patru decenii, celebrul Război Rece a fost tot o urmare a celui de-al Doilea Război Mondial pustiitor pentru Europa, în urma căruia în partea ei răsăriteană și centrală un totalitarism a fost înlocuit cu altul: fascismul a fost urmat de comunism.

Am fost martor la ororile războiului în anii 90, când am trăit în Israel și ca militar rezervist am participat la operațiuni de război în sudul Libanului. Atunci am putut vedea și simți pe propria piele puterea satanică a terorismului și extremismului islamic care, din nefericire, a ajuns și în Europa și amenință de asemenea stabilitatea bătrânului continent. Acolo am văzut cum sunt persecutați creștinii și cum opinia publică mondială rămâne aproape indiferentă la suferința și genocidul lor.

De aproape jumătate de an suntem subiecții și martorii unui război mondial camuflat, disputat fizic între Rusia și Ucraina, dar care se desfășoară în culise pe tot mapamondul. Deocamdată, noi, cetățenii Europei, suntem norocoși, oroarea și distrugerea nu s-au extins încă la noi, dar asprele consecințe economice, financiare, sociale, alimentare și chiar pandemice se resimt deja. Noul război nu va avea câștigători, cu toții vom fi perdanți, poate chiar victime inocente.

Noi, scriitorii și artiștii, avem obligația morală să fim oameni ai cetății, să fim implicați în semnalarea și eventual rezolvarea gravelor și marilor probleme cu care este confruntată omenirea. Noi, artiștii, suntem obligați să alinăm suferința sufletească și să înălțăm spiritul uman spre culmi Dumnezeiești.

Pacea e condiția sine qua non a salvării omenirii.

Toți suntem egali în fața lui Dumnezeu, a legii și a destinului, toți avem același drept la viață. Acest fapt fundamental se poate împlini doar dacă va fi pace!

Sunt onorat să fac acest umil apel la pace, cu modestele mele mijloace pe pământul binecuvântat al lui Seneca, Dante, Petrarca, Torquato Tasso, Allessandro Manzoni, Giacomo Leopardi, Gabriele D’Annunzio, Luigi Pirandello, Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale, Italo Svevo, Cesare Pavese, Primo Levi, Umberto Eco.

Poate voi fi patetic, dar vă spun din inimă, aici la Castelamare di Stabia: Trăiască Pacea, Trăiască România, Trăiască Italia, Trăiască Europa, Trăiască întreaga lume în pace și armonie!

George Vigdor