De Pesach mi-am amintit de copilăria din Câmpulung Moldovenesc şi modul în care petreceam această sărbătoare în familie şi m-am gândit să împărtăşesc aceste amintiri cititorilor revistei Baabel.

Familia noastră nu era foarte religioasă, dar mama totuși respecta toate datinile. De fapt pregătirea întregii case pentru sărbătoare începea cu mai multe zile înainte. Nu vreau să vorbesc de curățenia care se făcea în toată casa. Chiar și în dulapurile de haine se făcea curat și în toate sertarele, mai ales în cele din bucătărie, ca să nu rămână cumva o firimitură de pâine. În ziua dinaintea sărbătorii se mânca în veranda de la intrare. Bineînțeles că noi copiii evrei nu mergeam la școală, absențele fiind motivate. Aveam în casă un set complet de veselă pentru Pesach: farfurii, cești, pahare și oale, care în timpul anului erau depozitate într-un loc special și înainte de întrebuințare erau spălate. Noi, copiii, sora mea și cu mine, făceam baie, ne îmbrăcam de sărbătoare și îl așteptam cu masa pusă pe tata care venea de la sinagogă.

Cele două sfeșnice cu lumânările aprinse de pe masă împlineau atmosfera de sărbătoare. Chiar faptul că nu mâncam, ca de obicei, în bucătărie era semnul unui eveniment festiv. Pentru tata era pregătit un loc de cinste, pe canapea, cu o pernă pe care să se sprijine, ceea ce face parte din ritualul de Pesach. Cu noi în jur, tata citea povestea ieșirii din Egipt din Hagada păstrată de mulți ani în casă. Deși noi o cunoșteam din anii trecuți și de la lecțiile de ebraică făcute cu domnul Kopfștain, eram ca vrăjiți și o ascultam ca și cum am auzi-o pentru prima dată. Cele patru întrebări pe care le știam demult nu erau o problemă pentru noi. De fapt aceste întrebări sunt esențiale pentru a înțelege semnificația acestei sărbători. Aceasta am înțeles-o mai târziu. Pe masă erau pregătite 3-4 bucăți de azimă, care urmau să fie puse într-o învelitoare specială, compartimentată.

Mai erau pregătite și paharele de vin și farfurioare cu alimente ce făceau parte din ritual, totul cu o anumită semnificație (hrean, ou fiert, apă sărată, os de pui, măr ras, etc.) Știam și povestea cu bucata de azimă ruptă și ascunsă – afikoman – pe care o „furam” și de fiecare dată tata negocia cu noi răscumpărarea ei. Cel mai așteptat moment din toată masa era pentru mine presupusa vizită a profetului Eliahu. Este tradițional să serbezi seara de Pesach cu ușa de la intrare deschisă. Nouă, copiilor, ni se spunea că așteptăm vizita profetului Eliahu care vine în toate casele evreiești ca să bea cu noi din paharul cu vin anume pregătit pentru el. Și deși știam că nu vine nimeni prin ușa deschisă, ci doar tata clătina ușor masa ca să se verse puțin vin din paharul pregătit pentru profet, aș fi vrut din toată inima ca povestea să fie adevărată. La sfârșitul mesei, noi, copiii, eram deja obosiți și ne învioram când tata și mama cântau împreună Dayenu, cântec care îmi place și azi, sigur cu altă semnificație.

A trecut multă vreme de când am serbat Pesach la Câmpulung și poate că nu-mi amintesc toate amănuntele celor două seri magice din copilărie.

În timpul deportării în Transnistria, pâinea era o delicatesă și nu ne prea ardea de sărbătorire. Dar îmi amintesc că împreună cu vecinii am încercat să facem azimă care să ne amintească de Pesach. Eram bucuroși când aveam cartofi.

Și acum, la bătrânețe, faptul că nu mănânc pâine în aceste opt zile este pentru mine sărbătoarea de Pesach care îmi amintește de copilăria mea din Câmpulung

Mirjam Bercovici

București 25-04-2023