Postul Radio France-Bonnes ondes îşi începe emisiunea dedicată picturii Primavera cu o afirmaţie care m-a uluit: primăvara, aşa cum o percep eu, îi aparţine de fapt lui Sandro Botticelli, viziunii lui despre acest anotimp. Adică, ochii mei nu observă în mod empiric realitatea din jur, ci au împrumutat în acest scop lentilele în culori pastel ale pictorului renascentist!

Ceea ce m-a uimit nu este atât declaraţia despre influenţa artei asupra percepţiei realităţii, ci modul categoric, de necontestat al formulării acestei idei. Ştiam că arta – chiar în varianta ei cea mai abstractă – impregnează și afectează capacitatea noastră de a absorbi mediul înconjurător. Arta de toate felurile exercită o influenţă invizibilă şi transmisibilă, adesea vizând persoane care nici măcar nu cunosc sursa viziunii lor şi cred în mod eronat că ea le aparţine.

O stradă pe care o parcurgem zilnic ne apare sub altă lumină când vedem un tablou sau chiar o fotografie a aceleiaşi străzi. Unghiul din care e luată fotografia, perspectiva unei picturi a străzii ne surprind ca o revelaţie: “O fi oare aceasta strada pe care mă plimb mereu? Eu nu am observat acest detaliu.” Arta are capacitatea de a prezenta ceea ce ne este familiar ca ceva complet nou. Emisiunea amplifică la maximum această noţiune.

Te-ai uitat destul de atent la pictura lui Botticelli?

“Le Printemps” de Botticelli: vous le connaissez, mais l’avez-vous vraiment regardé? mă iscodeşte în continuare vocea neînduplecată a prezentatoarei emisiunii. Chiar dacă întrebarea ei mi se pare neavizată, trebuie să recunosc că vocea are în mare măsură dreptate. Ţin minte că am poposit admirativ în fata tabloului lui Botticelli încercând să-i interiorizez frumuseţea, dar nu suficient ca să-i desluşesc și tâlcurile ascunse. Galeriile Uffizi din Florenţa conţin multe capodopere, iar timpul meu era limitat.

Primele impresii

Pictura este gigantică, dimensiunile ei amintesc mai degrabă de tapiseriile flamande care decorau pereţii palatelor și erau la modă la acea vreme. Şi, asemenea acelor tapiserii mille fleurs cu nenumărate flori împrăştiate pe toată suprafaţa lor ca pe un tapet, pictura foloseşte stilul linear de dispunere spaţială a celor nouă personaje mitologice și o relativă ignorare a legii perspectivei. Remarcăm că figura centrală, care domină tabloul este plasată ceva mai la spate, dar silueta ei nu este nicidecum micşorată. La fel și plantele răspândite pe toată suprafaţa picturii au aceleaşi dimensiuni în fundal ca și în prim plan: o revenire parţială la conventile gotice într-o operă umanistă a Renaşterii timpurii!

O privire mai atentă relevă semnificaţii mai profunde

Care este relaţia dintre cele nouă personaje mitologice? Putem oare vorbi despre o interacţiune între ele?

De fapt, pictura începe cu o micro-naraţiune, o acţiune care rezultă într-o metamorfoză. Suntem în luna martie, e perioada adierii blânde a Vântului de Vest, personificat aici de Zefir, surprins în momentul când o răpeşte pe nimfa Cloris (gândeşte-te la clorofilă, culoarea verde predominantă la ieşirea din iarnă.) Rezultatul acestei răpiri și al căsătoriei care a urmat este transformarea nimfei în zeiţa Flora, care, în pictură, se suprapune uşor cu Cloris, iar şiragul de flori care izvorăşte din gura nimfei se adună în poala rochiei înflorate a zeiţei, care le răspândeşte generos în natură. Botticelli a incorporat în lucrare aproximativ 500 de specii de plante, dintre care 200 de tipuri de flori. Botaniştii au identificat majoritatea speciilor incluse.

Aici însă se întrerupe firul naraţiunii şi zeiţa Venus, aflată în centrul tabloului, domină pictura din poziţia ei uşor elevată. Alături le vedem pe cele Trei Graţii care dansează en ronde, iar plutind deasupra zeiţei Venus e Cupidon care îşi îndreaptă săgeata spre una din ele. Ne aflăm deja în aprilie, Venus simbolizând această lună a anului.

Galeria zeilor se încheie cu Mercur care în vechiul calendar roman era asociat cu primăvara. Mesagerul zeilor poate fi identificat după încălţările sale înaripate. Pare total absorbit de misiunea sa de a îndepărta ultimele rămăşiţe de nori de pe cer cu ajutorul toiagului său (caduceus). Este atât de preocupat, încât ne întoarce spatele! Suntem deja în luna mai și norii nu mai au ce căuta pe cer: trebuie să ne pregătim de vară, ne aminteşte zeul! El este protectorul grădinii şi în prezenţa lui nu se va întȃmpla nimic rău companionilor săi.

Dacă privirile personajelor nu sunt îndreptate spre ceilalţi olimpieni, iar unii şi-au dirijat privirile spre noi, privitorii anonimi, atunci cum putem menţiona o interacţiune și atribui un sens anume acestei picturi?

Interpretările au dus la o pluralitate de sensuri și mesaje complexe… și totuşi se degajă o viziune unitară

Pictura este în primul rând o naraţiune temporală, o înşiruire sau progres a lunilor de primăvară, rezultând într-un simbol unic al anotimpului întruchipat în gestul îngăduitor al zeiţei Venus: este anotimpul dragostei, al căsătoriei și al fertilităţii şi ne invită să ne gândim la el în acestă viziune.

Ceea ce ne izbeşte în primul rând este prospeţimea tabloului, rochiile diafane, semi-transparente ale celor Trei Graţii, armonia coloristică a veşmintelor și a florilor, emblematice pentru anotimpul vernal. Ritmul linear al compozitiei, fluiditatea contururilor contribuie și ele la unitatea reprezentării.

Trebuie menţionat şi zâmbetul enigmatic al Florei, o noutate în pictura vremii, care precede în timp surâsul celebru al Giocondei şi care îşi va găsi mulţi imitatori. Şi, tot în premieră, suntem trataţi cu dansul celor Trei Graţii, care până atunci fuseseră reprezentate de pictori în mod static. La aceste elemente se adaugă misterul inefabil care învăluie picturile lui Botticelli ca o altă amprentă de neconfundat al artistului.

Influenţe livreşti

Textele literare pe care se bazează semnificația picturii abundă: Lucrețiu, Ovidiu, Dante.

Criticii susţin că ar fi imposibil ca Botticelli să fi cunoscut aceste surse şi că aici intervine contribuţia lui Poliziano, un poet de la Curtea Medicilor, care l-ar fi ajutat și pe Michelangelo în realizarea unor sculpturi. Este o posibilitate de considerat, dar nu s-a afirmat oare acelaşi lucru și despre Shakespeare, că educaţia lui de la grammar school ar fi fost insuficientă pentru a explica complexitatea tragediilor sale?

S-a detectat și o influenţă neoplatonistă în figura lui Venus, în modestia atitudinii ei, în gestul ei de încuviinţare a scenei care se desfăşoară în faţa ei. Capul ei uşor înclinat spre dreapta aminteste mai curȃnd de o Madonă decȃt de zeiţa dragostei.(1). Ȋncadrată de o tufă de lauri, ca de o aureolă sau ca intr-un vitraliu de catedrală, Venus separă dragostea senzuală din partea dreaptă (Zefir) de valorile spirituale din stȃnga picturii. Gestul mȃinii sale indică un fel de aprobare a amȃndurora. Humanitas (umanism) în această reprezentare a Fecioarei Maria! O nouă metamorfoză în aceeaşi pictură? Metamorfoza ca metaforă pentru Primavera? Cloris devine Flora, iarna se transformă în primăvară, literatura este transformată în artă vizuală.

O compozitie a cărui sens depinde prin urmare de nivelul interpretării: mitologic, filozofic sau istoric. Dar, deși sensul complex al compoziţiei rămȃne un mister, un lucru e sigur: pictura este o celebrare a păcii şi a prosperităţii.

Câteva date istorice

Şi în acest domeniu pluteşte un mister, oarecum elucidat, după multe frustrări.

Cui i-a aparţinut iniţial această pictură? Se pare că Lorenzo di Pierfrancesco de’ Medici, un văr a lui Lorenzo Magnificul, i-a comandat-o lui Botticelli în vederea căsătoriei lui, ca un cadou pentru mireasă. Pictura are drept fundal o grădină de portocali, simbolul familiei Medici. Nu se ştie precis dacă tabloul a fost pictat înainte sau după întoarcerea lui Botticelli de la Roma, unde a lucrat la frescele din Capela Sixtină între 1480-1482.

Îi datorăm lui Giorgio Vasari descoperirea, cu mulţi ani mai târziu (aprox. 1550) a picturii într-o vilă a familiei Medici din proximitatea Florenţei. Tot Vasari o denumeşte La Primavera sau Alegoria Primăverii, titluri sub care este cunoscută şi astăzi. Numai că renumitul istoric de artă considera în mod eronat că La Primavera alcătuia un fel de diptic împreună cu Naşterea lui Venus (2) şi că aceste două picturi – la data descoperirii lor ambele se aflau în Villa di Castello, proprietatea lui Pierfrancesco – trebuie considerate ca o unitate. Problema este că Naşterea lui Venus (c. 1485) e compusă în cu totul alt stil, adoptat de Botticelli la un timp după întoarcerea sa de la Roma și are alte dimensiuni: e mai mică şi e pictată în ulei pe pânză şi nu în tempera pe un panou de lemn.

Ca să complice lucrurile, o descoperire mai recentă a unui inventar din 1499 al obiectelor aflate în vila Castello nu menţionează niciuna din cele două picturi!

Preferinţele privitorilor, ca și ale criticilor, vor înclina spre una sau cealaltă. Unii vor prefera Primavera pentru densitatea conţinutului, bogăţia şi fantezia impresiilor pe care le transmite, tratarea romantică a subiectului. Din contră, cei cu înclinații clasice vor prefera simplitatea și unitatea impresiilor create de Naşterea lui Venus și vor aprecia redarea mai avansată, perspectivală a peisajului, culorile mai sumbre și melancolia zeiţei feciorelnice.

Dar ambele picturi conțin aceeași abordare plină de delicateţe, graţie și frumuseţe, creează impresia neegalată în pictură de mişcare şi adiere a vȃntului, draperii fluturânde, nostalgie și melancolie.

Nu pe degeaba stilul Botticelli a fost decretat ca inimitabil.

Note

(1) Filozofia neoplatonică din secolul al III-lea, promovată de Lorenzo de Medici, căuta să realizeze o sinteză între credinţele antichităţii clasice și religia creştină. Astfel, Venus era considerată atât întruchiparea dragostei terestre, cât și a celei divine, deci o precursoare / paralelă a Fecioarei Maria.

(2)Ȋn ciuda titlului, Naşterea lui Venus nu descrie nașterea zeiței din spuma mării, ci sosirea ei la ţărmul Cytherei, plutind într-o scoică.

Bibliografie

https://www.radiofrance.fr/franceculture/podcasts/sans-oser-le-demander/vous-connaissez-le-printemps-de-botticelli-mais-l-avez-vous-vraiment-regarde

https://www.uffizi.it/en/artworks/botticelli-spring

https://en.wikipedia.org/wiki/Primavera_(Botticelli)

https://www.visituffizi.org/artworks/la-primavera-allegory-og-spring-by-sandro-botticelli/

https://www.theartpostblog.com/en/botticellis-primavera-meaning-escription-characters/

Marina Zaharopol