Am mai scris despre gniza din Cairo, https://baabel.ro/2020/01/gniza-din-cairo/  acea „debara” din incinta sinagogii Ben Ezra, unde timp de aproape un mileniu s-au pus la păstrare texte sfinte deteriorate, dar și alte texte scrise în ebraică sau în celelalte limbi vorbite de evrei: iudeo-arabă, ladino, aramaică și chiar idiș.  Pot fi cărți uzate, dar și acte, scrisori, chitanțe și câte altele, chiar și exerciții scrise de elevi.  Multe sunt de proveniență locală, dar sunt și documente aduse de călători sau de negustori din toate colțurile lumii cunoscute pe atunci. Numărul manuscriselor este atât de mare încât după peste un secol de cercetare, încă se mai fac descoperiri noi. 

Dar ce legătură are așa-numita Scrisoare Kieveană cu gniza din Cairo??  Întâmplarea face ca cel mai vechi document care s-a păstrat din Rusia Kieveană este scris în ebraică și a fost găsit tocmai la Cairo!  Cum a ajuns acolo este o poveste destul de neobișnuită.  Scrisoarea datează din jurul anului 930, deci cam de pe vremea întemeierii Rusiei Kievene.

Începuturile orașului Kiev sunt învăluite în legendă; chiar părerile istoricilor sunt împărțite.  Unii spun că a fost o veche așezare slavă, alții că a fost ocupat de triburi maghiare, alții că a aparținut Imperiului Khazar – și poate că toți au dreptate, pentru că ne aflăm în perioada migrației popoarelor și situația se putea schimba rapid.  Arheologii au găsit urmele unei așezări de prin anul 800. Fiind la confluența dintre râurile Nipru și Dezna, Kievul era un important centru comercial.  (Drumuri încă nu erau, principalul mod de transport era cu barca și râurile erau arterele comerciale ale vremii.)  Cândva, prin secolul al X-lea, cetatea a fost cucerită de varegi (vikingi), care au întemeiat Rusia Kieveană.  În orice caz cetatea Kievului exista și înainte.

Scrisoarea, redactată în ebraică și descoperită în gniza din Cairo, dovedește că pe vremea scrierii ei Kievul aparținea de Imperiul Khazar – precum se știe, la un moment dat khazarii, sau cel puțin unii dintre ei, s-au convertit la iudaism.  (Amănunte suplimentare despre ei se găsesc în articolul Evei Galambos https://baabel.ro/2014/07/eva-galambos-mit-si-realitate-despre-al-13-lea-trib/ )

Din scrisoare aflăm despre un evreu pe nume Iaacov ben Hanukka, asupra căruia s-a abătut o mare năpastă.  Fratele său a luat un împrumut de o sută de galbeni, iar el i-a fost chezaș.  Curând după aceea fratele a fost atacat de tâlhari, jefuit și ucis, lăsându-i moștenire lui Iaacov… datoria.  Cum el nu avea nicio șansă să facă rost de așa o sumă, a fost pus în lanțuri.  Evreii din Kiev au făcut o chetă, au adunat șaizeci de galbeni și după un an de temniță, Iaacov a fost eliberat, i s-a dat scrisoarea și a fost trimis să cutreiere lumea, să se oprească la toate comunitățile evreiești întâlnite în cale și să citească scrisoarea în sinagogă, în speranța că oamenii îl vor ajuta.  Și cum pe atunci comunitatea evreiască din Egipt era cea mai bogată din lume, nu e de mirare că omul nostru s-a îndreptat spre Egipt și chiar a ajuns la destinație. Dar dacă a obținut suma necesară și s-a întors la Kiev, sau dacă a murit la Cairo sau pe drumul de întoarcere, asta nu se mai poate ști.

Textul integral, în traducere engleză, se află aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Kievan_Letter#Text

Citind printre rânduri, putem afla mult mai mult decât povestea nenorocitului Iaacov ben Hanukka…  Scrisoarea, un pergament ceva mai mare ca o foaie de caiet, este în ebraică – foarte normal pentru a se adresa unor evrei din țări străine.  Scrisul este clar, citeț și corect – scrisoarea pare să fi fost întocmită de un scrib profesionist și apoi semnată de mai-marii comunității și de Isaac haparnas (președintele).  Aceasta e ultima semnătură și oricine citește ebraica o va recunoaște cu ușurință.  De aici se poate deduce că în jurul anului 930 la Kiev funcționa o comunitate evreiască bine organizată. 

Lista semnăturilor dezvăluie o situație destul de ciudată.  Unele nume sunt ebraice (Kohen, Yehuda, Isaac, Samson) altele sunt turcice (Manar, Kufin, Kiabar – chiabur??).  S-au propus diferite explicații.  S-ar putea ca dintre evreii locali, probabil khazari (de neam turc) convertiți la iudaism, unii să fi adoptat nume evreiești și alții nu.  Sau poate cei cu nume turcice erau într-adevăr khazari convertiți, pe când cei cu nume evreiești erau negustori evrei veniți de prin alte părți.  S-ar putea și ca unii evrei, trăind de câteva generații printre khazari, să fi adoptat nume locale (la fel cum unii evrei români au optat pentru nume ca Ionescu sau Crăciun).  Situația ar putea fi și mai complicată: ceea ce în ebraică a fost transcris „Kohen” poate că în realitate era Kagan, adică han – ca în „hanul tătarilor”.

În partea de jos a documentului apare o inscripție în limba khazară, scrisă cu litere diferite.  Ea a fost descifrată și înseamnă „Am citit” sau în traducere liberă „Aprobat”.  Aceasta ar putea însemna eliberarea datornicului din lanțuri.  Iar dacă în anul 930 la Kiev mai exista o autoritate khazară care să „aprobe”, s-ar părea că scrisoarea datează dinaintea cuceririi Kievului de către varegi (vikingi), deci înainte de întemeierea Rusiei Kievene.

Din păcate, s-au păstrat prea puține inscripții în limba khazară și se prea poate că interpretarea acestui text să nu fie corectă.  De fapt chiar proveniența din Kiev nu este dovedită până la capăt, pentru că tocmai în locul unde scrie „Kiev”, documentul este pătat și descifrarea este foarte anevoioasă.

Se poate vedea  קהל של קייוב  (kahal șel Kiov = comunitatea din Kiov), dar din păcate inițiala ק (K) se poate numai ghici.  Totuși e clar că  קייוב  nu e un cuvânt ebraic, pentru că are semne care indică pronunțarea.  Și de ce Kiov și nu Kiev sau Kyiv?  Aceasta este o variantă acceptată și ea apare și pe unele hărți vechi.

Chiar dacă unele amănunte sunt greu de descifrat și de interpretat, totul arată că e vorba de Kiev.  În mod clar scrisoarea nu e de origine egipteană, ci aparține sferei de influență bizantine.  La fel ca documentele bizantine, ea e scrisă pe pergament (în Egipt se cunoștea deja hârtia) și ea e îndoită după moda bizantină. 

Acesta este cel mai vechi document pe care îl avem din Kiev și el s-a păstrat numai printr-o întâmplare fericită.  Toate celelalte datează cu cel puțin două secole mai târziu, sunt cronici despre întemeierea Rusiei Kievene, scrise cu mult după desfășurarea evenimentelor și e foarte greu de stabilit ce e adevăr istoric și ce e legendă; scrisoarea aceasta este singurul document absolut autentic din perioada întemeierii Rusiei Kievene.

                                                            ***

Scrierea khazară mi se pare oarecum familiară, ea îmi amintește de vechea scriere maghiară care se poate vedea uneori prin ținuturile secuiești.

Asemănarea nu este întâmplătoare, pentru că ambele se bazează pe vechea scriere turcă.  Astfel de inscripții datând încă dinaintea anului 800 se cunosc din Mongolia și din sudul Siberiei, ea a fost descifrată și specialiștii o pot citi.

Mai mult, conform celor scrise de împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul (905-959), o ramură a khazarilor din Ucraina s-a răzvrătit, a migrat împreună cu maghiarii și s-a stabilit… în Transilvania.  Ei ar fi lăsat în urmă o inscripție săpată în piatră, descoperită în comuna Mihai Viteazu de lângă Turda.  Istoricul, arheologul și lingvistul maghiar Gábor Vékony a propus interpretarea: „Casa lui e măreață. Jüedi Kür Karaitul.”  Eu însă aș privi această ultimă poveste cum grano salis, pentru că în afară de maghiari, nimeni nu pare să fi auzit de ea.

Hava Oren