Cei mai mulți confrați au făcut eforturi uriașe pentru a realiza comutarea mentală din paradigma socialist-ceaușistă în paradigma democrat-liberală. Din nefericire, mulți dintre cunoscuții mei nu mai sunt capabili de încă un salt spiritual-cognitiv. Noua transformare regretabilă a paradigmei democrat-liberale în paradigma toxică a globalismului autocratic nu mai este sesizată și percepută de mulți dintre amicii mei. Ei au rămas apărători dogmatici și retrograzi ai unui sistem depășit de realitate.

Ar fi bine să ne întoarcem la democrația liberală autentică din anii 60-90, fără pervertiri ideologice, economice și sociale, precum emisii de carbon zero, încetarea folosirii combustibililor fosili și a energiei nucleare, probleme de gen, Black Lives Matter, Woke sau Cancel culture, digitalizarea monedei și scoaterea banilor lichizi de pe piață, liberalizarea şi decriminalizarea folosirii drogurilor ușoare, normele rigide ale hărțuirii sexuale și ale corectitudinii politice, retorica obligatorie rusofobă și prorăzboinică, dictatele corporatiste ale birocrației de la Bruxelles.

***

Un mic exercițiu de logică elementară: Ucraina e prea slabă să alunge agresorul rus, iar Rusia nu este suficient de puternică să cucerească teritoriile vizate. Deocamdată niciuna din părți nu e în stare să tranșeze victoria militară de partea sa. Normală ar fi recunoașterea remizei de către părțile beligerante și încheierea urgentă a unui armistițiu, urmat de negocieri de pace cu toate compromisurile de rigoare. Riscul unui conflict înghețat sau chiar de uzură este infinit mai mic decât cel al unui război global. Rusia va decădea din statutul de superputere militară și va deveni inevitabil un paria între statele lumii. Ucraina va trebui să renunțe pe termen lung la teritoriile locuite de populația rusească majoritară și să abdice măcar de formă de la aderarea NATO. În caz contrar ne îndreptăm inevitabil spre escaladarea conflictului între două puteri militare relativ echivalente – mă refer pe de o parte la Ucraina sprijinită masiv de Occident și de NATO și pe de altă parte la Rusia sprijinită tacit de Iran, China, Coreea de Nord, Africa de Sud și probabil alte țări arabe și africane. De aici, pasul spre catastrofă nucleară sau război total poate fi unul foarte mic.

În acest sens, mi se par salutare eforturile din umbră ale Chinei, Vaticanului și Turciei (actualmente ocupată cu alegerile generale) de a obține măcar un acord de încetare a focului.

Poziția sui generis a Ungariei, unica țară din blocul apusean care are curajul de a se pronunța explicit pentru armistițiu și pace în Ucraina, este de asemenea un fapt care merită consemnat.

Bineînțeles, mulți cititori vor sări ca arși, invocând relația specială dintre premierul Orbán și președintele Putin, dar cred că acest fapt este absolut secundar când două blocuri politico-militare se confruntă direct.

Speranțele și așteptările occidentale exagerate legate de mult trâmbițata contraofensivă ucraineană sunt indubitabil mai mult propagandistice, menite să liniștească opinia publică apuseană că eforturile financiare și economice ale statelor respective nu sunt deșarte și că uriașul ajutor militar va aduce roadele scontate. În mod clar rezultatele vor fi mult sub nivelul expectanțelor și voi enumera câteva argumente în acest sens:

1. Efectul surpriză a fost deja compromis. De peste o jumătate de an se anunță contraofensiva și de fapt în ultimele luni am avut de-a face cu un conflict de uzură, fără mari modificări pe linia frontului.

2. În ciuda statisticilor oficiale, în luptele de până acum, o mare parte a trupelor de elită ucrainene, cele care au asigurat apărarea reușită a Donbasului, Bahmutului și a liniei Lyman – Kramatorsk – Vuhledar, au fost deja decimate, fapt consemnat de oficialități din Pentagon, Mossad și ISW. Ele au fost înlocuite cu recruți foarte tineri sau vârstnici, prost echipați și nepregătiți.

3. Sprijinul occidental își va manifesta forța în luptele care vor urma, dar nu în mod decisiv. Avem de-a face cu o salată logistică de arme și muniție occidentală, fiecare cu specificul ei operativ. Va fi aproape imposibil ca o armată de tip sovietic, ce-i drept parțial reformată, să integreze unitar într-un teatru de operațiuni complex tehnică de luptă provenită din peste zece țări.

4. Deși câteva mii de noi combatanți ucraineni care urmează a fi aruncaţi în luptă au fost antrenați cu precădere în Marea Britanie, Germania și SUA, trupele ucrainene nu mai dispun de superioritatea numerică de cel puțin 3 la 1 pentru reușita unei contraofensive, așa ca înainte de mobilizarea decretată de Putin în septembrie 2022.

5. În războiul modern purtat în mare parte cu artilerie, rachete teleghidate și drone, situația defensivă cu fortificații în adâncime și cu o relativă superioritate aeriană favorizează în mod clar trupele rusești. Din septembrie 2022, ele au avut timp suficient la dispoziție să-și organizeze apărarea în mod eficient din punct de vedere logistic și de efective.

6. Chiar dacă în primele zile ale contraofensivei ucrainene se vor înregistra succese parțiale, chiar dacă din teritoriile ocupate de ruși, o treime, de pildă, vor fi eliberate vremelnic, din punct de vedere strategic nu se va schimba nimic. O parte din Ucraina va rămâne de facto sub ocupație rusească, Crimeea și o parte din Donbas în mod cert.

7. După o contraofensivă doar parțial reușită, epuizarea resurselor umane combative și a unei părți a defensivei antiaeriene a Ucrainei va permite Rusiei să lanseze la rândul ei o contraofensivă. Dacă ea va fi decisivă, Kremlinul ar putea să ocupe întreg Donbasul, ajungând chiar până pe linia Niprului. Cred că acest scenariu este cel mai optimist pentru Moscova, având în vedere lipsa de mobilitate și de conducere creativă a trupelor ruse, respectiv cronicele slăbiciuni logistice, organizaționale și motivaționale ale Armatei Ruse.

Vom trăi și vom vedea. Cred că vara acestui an va fi decisivă din punct de vedere al conflictului ruso-ucrainean. Dacă niciuna din părți nu va tranșa victoria, fapt de care sunt aproape sigur, Rusia și SUA vor fi nevoite să accepte realitatea din teren și absurdul continuării efortului de război. Președintele Biden și democrații vor avea alegeri decisive anul viitor. Fără o victorie clară în Ucraina, Casa Albă va trebui să stingă focul la timp cu o explicație plauzibilă privind încheierea conflictului. Fără o reușită militară clară după aproape doi ani, președintele Putin nu va mai putea explica opiniei publice de acasă și nici măcar propriei elite politico-economice necesitatea vitală a continuării „operației militare speciale”. O înfrângere clară a Rusiei pe câmpul de luptă din Ucraina va aduce inevitabil căderea lui Putin și accederea la Kremlin a unui grup naționalist-militarist gata de revanșă. 

Pentru că războiul e întotdeauna lesne de pornit, dar foarte greu de oprit, iar rezultatul final nu se întrevede în mod clar, nu ne rămâne decât să sperăm că nu va avea loc o escaladare sau vreun accident de proporții și că rațiunea și instinctul de conservare vor triumfa în cele din urmă.

George Vigdor