Andrei Herzlinger îşi încheia articolul despre James Joyce, publicat în numărul trecut al revistei noastre https://baabel.ro/2023/09/james-joyce/ autorul, cu următorul text:
“În încheiere vă adresez o provocare. Penultimul cuvânt din capitolul XI, Sirene, al romanului Ulise este Pprrpffrrppffff, cuvânt alcătuit din 15 consoane. Îndrăznește cineva să citească ultimele rânduri ale capitolului[8] și să-și facă o idee ce voia să spună J. Joyce prin acest cuvânt? „Nu știu destulă engleză” nu este o scuză, se poate folosi ediția românească – James Joyce, Ulise, Editura Univers, traducere și note Mircea Ivănescu, 2012, pagina 279.
Doresc mult succes tuturor celor îndrăzneți!”
Toată stima celor care au încercat. Noi am primit (la Comentarii) un singur răspuns eufemistic din partea Monicăi Ghetz: “Ei, da, am îndrăznit, cum nu? Dătătoare de mari satisfacții lectura lui Ulise/ Ulysses. Doar timp și răbdare – o nimica toată, doar un lux… Mai apoi, există și ”cărămida”-cărțoi a lui Mircea Mihăieș…Șirul de consoane redă cu exactitate sonoritatea …respectivei funcții.”
Iată soluția ghicitorii:
După o masă copioasă, L. Bloom stă în fața unei vitrine în care este expus portretul eroului național irlandez Robert Emmet, rebel și orator. Prin cap îi trec fragmente din discursuri celebre („Națiunile lumii… Atunci și nu până atunci.”) și simte că îi vin gaze care până la sfârșitul capitolului se eliberează cu zgomot prin anus. („Pprrpffrrppffff.”) Noroc că tocmai trece tramvaiul care acoperă zgomotul („Tramvai. Kran, kran, kran.”), iar în spatele lui nu e nimeni. („Nimeni în spate.”)
