Se împlinesc 12 ani de la înfiinţarea (naşterea) revistei Baabel. Potrivit numerologilor, 12 simbolizează importanța găsirii echilibrului și armoniei în diferite aspecte ale vieții[1].
Acum 12 ani, în 28 iulie 2012, Baabel a pornit la drum în căutarea armoniei, enunţând în articolul Despre, aflat și acum pe „bara de sus” a paginii revistei (https://baabel.ro/2012/07/despre/) următoarele:
Căutăm să reunim în paginile revistei Baabel ştiri percutante, realităţi dure, amintiri impresionante, întâmplări inedite, poveşti duioase, imagini îndrăzneţe, savori îmbietoare menite să reflecte cât mai cuprinzător această lume a Oamenilor care, în noianul de informaţie care ne împresoară, ni se arată tot mai mult ca un iureş agresiv în care domneşte hărmălaia, o babilonie în care vom încerca, împreună cu d-voastră, Stimaţi Cititori, să descoperim crâmpeie de armonie şi să combatem tot ceea ce o poate tulbura, poate împiedica manifestarea liberă și plenară a omului, stârneşte ura rasială, xenofobia, antisemitismul și discriminarea.
Recitind la întâmplare câteva articole din cele peste patru mii (4,508 Posts) publicate de-a lungul anilor, observ că nu ne-am abătut de la proiectul iniţial.
Studiind ediţiile revistei, pe ani (le găsiţi în partea inferioară a oricărei pagini deschise, la secţiunea Archives) se poate observa limpede că an de an a sporit nu numai numărul articolelor, ci și consistenţa şi calitatea lor.
Numărul 12 m-a fascinat încă din copilărie, mai ales dacă îl vedeam înscris pe cadranul ceasornicului (cu cifre romane sau arabe). Miezul Zilei – strălucitor – şi Miezul Nopţii – tainic – erau marcate de ceasul al 12-lea, prin suprapunerea celor două limbi: orarul şi minutarul, o frontieră magică între punctul terminus şi cel de debut al crugului orar.
Cea de a 12-a aniversare nu închide un cerc, ci marchează prima duzină de ani în care Revista Baabel s-a străduit să nu fie… de duzină. A fost şi a rămas o revistă de nişă cu particularitatea destul de rară – cred eu – că are mulţi contributori. Dacă în primele numere, din vara şi toamna lui 2012, publicau doar trei-patru autori, numărul celor care au publicat în Baabel, de-a lungul celor 12 ani de existenţă, se ridică la 89. (Numele lor le găsiţi în partea dreaptă a fiecărui articol.)
În toamna anului trecut ni s-a alăturat:
VERA MEDREA
M-am născut cu numele de Vera Julia Spitzer la numai opt ani după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Mamei nu i-a plăcut niciodată numele acesta de familie și când tatăl meu și l-a schimbat oficial (nu doar ca pseudonim), i-a cerut să îl schimbe și pe al meu în Szász… De ce era mai bine să porți un nume maghiar care, pe deasupra, înseamnă o etnie căreia nici măcar nu-i aparții voi lăsa ca întrebare deschisă, dar totodată dă un răspuns care ne arată ce însemna și în continuare ce înseamnă să te naști evreu într-o societate unde majoritatea nu este. (Numele pe care îl port acum îl am de la tatăl copiilor mei).
Am fost crescută trilingv. Ai mei mi-au descoperit devreme talentul pentru limbi străine. Astfel am ajuns să stăpânesc aproape opt. Pe a opta, spaniola, tocmai mi-o însușesc. Din păcate, limba ebraică o vorbesc mai bine decât o știu citi sau scrie. Am petrecut doar trei ani și jumătate în Ereţ, după terminarea facultății de filologie din orașul natal.
Cu titluri de vreun fel nu mă pot mândri. Mi-am câștigat existența predând în diferite școli, în diferite țări, persoanelor de diferite vârste, de la 7 la 70 de ani.
Am început devreme să scriu poezie. În adolescenţă am publicat, ca tot omul, în revista școlii, iar mai târziu în revista culturală Tribuna. Mi-au apărut poezii şi în revista literară Apostrof.
În toamna aceasta la editura Kriterion va apărea o ediţie bilingvă (română-maghiară) a romanul A Séta (Plimbarea), de Mária Főldes. Romanul apare cu o postfață de Tibori Szabó Zoltán, iar traducerea în română am bucuria să o semnez.
Aceste rânduri despre mine le scriu cu greu, deși de fel sunt vorbăreață, dar mai degrabă îmi face plăcere să depăn amintiri sau anecdote sau să fac critică la tot pasul, să-mi fac anturajul să râdă. Deoarece în familie s-au găsit creatori destul de cunoscuți, se știe prea bine ce greu este să trăiești la și să ieși din umbra lor.
Textul de față apare la rugămintea redactorilor revistei electronice Baabel, în care am început să public din toamna trecută, respectând tradiţia ca fiecare autor nou să se prezinte cititorilor.
Foarte de curând ni s-a alăturat o altă colaboratoare nouă:
LIDIA GOMBOŞIU
Sunt consilier pentru dezvoltare personală și nutriționist. Am absolvit facultatea de Studii Europene și masterul la facultatea de Științe Economice. Îmi place să fac mișcare, să merg în excursii și să particip la diverse evenimente culturale, iubesc copiii, natura și animalele. Mă conectez foarte ușor cu cei din jurul meu, îmi place să cunosc oameni noi și să învăț de la ei. Citesc despre lucruri care îmi stârnesc curiozitatea; mintea și psihicul uman reprezintă un domeniu de interes pentru mine, iar parfumurile sunt pasiunea mea și o formă de aromaterapie care mă transpune într-o altă lume, mă relaxează, mă binedispune și îmi face mereu ziua mai frumoasă.
Din păcate, în acelaşi răstimp, trei autori baabelieni au părăsit această lume: Vasile Nussbaum[2] (1929-2023) din Cluj, Theodor Toivi[3] (1927-2024) din Israel şi Lanis Şahazizian[4] (1938-2024) din Canada. Fie-le memoria binecuvântată!
În ciuda sporirii continue a publicaţiilor de pe internet și a competiţiei, care a devenit și mai înverşunată, Baabel a reuşit să-şi menţină audienţa medie (numărul cititorilor zilnici poate umple o sală cu patru sute de locuri).
În cel de al doisprezecelea an de existenţă au apărut cărţi noi semnate de autorii baabelieni cuprinzând selecţii din articolele publicate de-a lungul anilor în Baabel. Iată autorii şi titlurile:
Mirjam Bercovici: Faivel vindecătorul şi alte povestiri dintr-un secol de viaţă, Ed. Hasefer, 2023
Doina Gecse-Borgovan: Rătăciri deliberate, Editura Litera, 2023 – volum care a obţinut premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, pentru anul editorial 2023.
Gabriel Ben Meron: Cu ochii larg deschişi, Editura University Press, Târgu Mureș
Andrei Schwartz: Pisica lui Hemingway, Editura Mega, Cluj, 2023 – cea de a treia carte a autorului, alcătuită din articolele publicate în Baabel[5].
Încheind această dare de seamă aniversară pot afirma cu mâna pe inimă că anul baabelian 2023-2024 a fost unul rodnic.
Iar acum, potrivit tradiţiei, îi invit pe toţi baabelienii (autori şi cititori) la un desert aniversar care de astă dată este…
Prăjitura „12 linguri”
Denumirea prăjiturii reflectă ingredientele din care se prepară:
3 ouă întregi
12 linguri zahăr
12 linguri ulei
12 linguri apă
12 linguri făină
1 pliculeț de praf de copt
1 praf de sare
1 pliculeţ de zahăr vanilat
coaja rasă a unei portocale
300g fructe proaspete
Mod de preparare:
Într-un bol se amestecă ouăle cu zahărul, coaja de portocală, zahărul vanilat și se bat cu telul sau mixerul până când compoziţia devine o spumă cu volumul cel puţin dublu. Se adaugă uleiul şi apa. (În unele reţete apa este înlocuită cu lapte.) Se adaugă făina cu praful de copt şi se amestecă bine, până la omogenizare. Apoi compoziţia se toarnă într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, bine unsă. Deasupra se așază fructele tăiate cubuleţe și date prin făină. Se coace 45-60 de minute la 180oC. Dacă prăjitura riscă să se rumenească prea tare, după 30 de minute se poate acoperi cu o folie de aluminiu. Prăjitura e gata când trece testul scobitorii. După ce s-a răcit, se taie și se pune în frigider.
Până când o preparaţi, vă pot servi cu o felie virtuală de pe YouTube.
Poftă bună!
Andrea Ghiţă
[1] https://www.anahana.com/ro/angel-numbers/12-angel-number
[2] https://baabel.ro/2023/08/ramas-bun-vasile-laszlo-laci-nuszbaum/
[3] https://baabel.ro/2024/01/ramas-bun-theodor-toivi/
[4] https://www.araratonline.com/?p=85321#google_vignette
[5] Lecturi obligatorii (Ed. Hasefer, 2020), Aristocratul roşu (Ed. Hasefer 2022)
16 Comments
TEȘU SOLOMOVICI
12 ani? 12 ani de perfomanțe publicistice. Ad mea ve esrim, (până la 120) cum se urează în ebraică.
Fara indoiala, o aniversare este in primul rand o sarbatoare, dupa cum o dovedeste si prajitura apetisanta care ni se ofera in incheierea articolului.
Ce este inedit insa acestui “party” (si, de fapt, oricarui numar din Baabel) este ca are loc intr-un spatiu virtual deschis tuturor cititorilor si scriitorilor de la Baabel, un spatiu cald si primitor, dupa cum am constatat de la primul meu contact cu aceasta revista.
Deci, cand urez “cheers” revistei Baabel, includ in aceasta urare o apreciere a spiritului generos al acestei comunitati de interese si bucuria participarii la un proiect intr-adevar armonios si dedicat dialogului..CHEERS!
Mulţumim pentru urări, pentru că sunteţi parte din Baabel şi vă aşteptăm cât de curând, cu articole foarte inteersante, aşa cum ne-aţi obişnuit.
Felicitări tuturor, noilor veniți cât și mai vechilor combatanți condeieri!
La mulți ani cu prosperitate!
La Multi Ani Andrea, Hava si Eva, dar si celorlalti oameni de mare calitate intelectuala, autori ai baabelului – Am plagiat urarea Veronicii Rozenberg și sper să nu se supere.
Felicit colectivul redacțional pentru munca asiduă și investiția de energie și timp. Totodată doresc să închei mica prezentare cu rândurile mele:
În concluzie, prin textul de față, dau curs rugăminții redactorilor șefi, conformându-mă obiceiului de prezentare de sine după primul an de colaborare, de găzduire între coperțile virtuale ale clădirii spirituale care se cheamă Baabel. Și pentru că metfora cam șchioapătă corectez: de găzduire între pereții virtuali ai clădirii spirituale ce se chemă Baabel
La mulți ani
Prin Vera Medrea Revista Baabel s-a îmbogăţit cu o voce distinctă şi un condei exersat. Sunt încredinţată că este o colaborare benefică atât pentru revistă şi pentru cititori, cât şi pentru autoare şi sper să continue cât mai mult.
La multi ani revistei Beaabel si bun venit noilor colaboratori! Este de lăudat ca ne amintim și de cei care au părăsit lumea asta.
Fără dvs, fără consevența, inteligența și talenul dvs, nu ajungeam la vârsta de 12 ani si peste 1000 articole.
Multumesc mult Dna Andrea
GbM
Acelaşi lucru îl pot spune şi eu despre DVs., cu mâna pe inimă şi vă mulţumesc.
La Mulți Ani ! Și tot așa înainte…Revista e interesantă și diversă, întotdeauna o plăcere de citit.
Și soacra mea făcea de multe ori această prăjitură cu diferite fructe, care se mânca prea repede….Acum o voi face și eu după rețeta de mai sus.
Mulţumesc pentru felicitări. Păcat că nu putem gusta prăjitura. Poftă bună!
La mulți ani autorilor și cititorilor!
O îmbrățișare virtuală pentru tot ceea ce înseamnă aceasta revistă cu adevărat deosebită!
La Multi Ani Andrea, Hava si Eva, dar si celorlalti oameni de mare calitate intelectuala, autori ai baabelului
⚘👏⚘
Salutari de pe taramuri mai echilibrate, unde nici Bibi si nici Israelul nu sunt amintiti prea des 🙂
La mulți ani și la mai mare!
Nu știam că se numește „12 linguri”, dar prăjitura o cunosc din copilărie, mama o făcea cu cireșe sau cu vișine și ne spunea: n-o lăsați să stea, că se strică foarte repede! Nicio grjă, o terminam în doi timpi și trei mișcări.
Compoziţia am regăsit-o în cartea de bucate a Buncii Erzsi, sub denumirea “tort cu apă” – de fapt, e un soi de pandişpan.