Povestea din spatele unor filme celebre

Cultura americană este cunoscută marelui public, în special din filme și seriale. Voi aminti două: Dirty dancing și serialul The marvelous Miss Maisel care poate fi văzut pe platformele de streaming. Sigur că mai sunt și altele, dar eu mă voi referi doar la acestea care sunt cunoscute unui număr mai mare de oameni.

Povestea din spatele acestor filme începe în anii ’50, iar eu, ca nou venită în America, aveam să aflu despre ea de la soțul meu, Harris Salomon, care este președintele companiei Atlantic Overseas Pictures și produce un documentar despre renumitul Grossinger’s Country Club din Munții Catskill, New York. Premiera va avea loc în această iarnă, la festivalul de film Sundance.

Hotelul Grossinger’s a inspirat locația pentru celebrul film Dirty Dancing.

Povestea a început la ferma familiei Grossinger, când o doamnă care locuia la New York (venită din România) căuta o cămăruță pentru a petrece împreună cu copiii ei perioada cea mai călduroasă a verii, când orașul New York se încingea ca un cuptor. În anul următor, doamna a revenit, de data aceasta însoțită de o prietenă care avea și ea copii mici.

Recent am avut privilegiul să particip la cel de-al doilea festival anual Borscht Belt, care a avut loc în Ellenville, New York. Această experiență mi-a oferit o perspectivă fascinantă asupra unei ere demult apuse, dar încă vie în amintirile multor americani. Ca nou venită și ca persoană născută în Europa, această incursiune în istoria Borscht Belt a fost nu doar o experiență culturală captivantă, ci și o oportunitate de a reflecta asupra diferențelor dramatice dintre viața evreilor americani și cea a coreligionarilor lor din Europa care, în a doua jumătate a secolului XX, încercau să își revină după Holocaust, iar unii căutau să părăsească țările de estul Europei în care se instalase regimul comunist și să înceapă o viață nouă pe alte meleaguri.

Borscht Belt, cunoscut și ca Jewish Alps sau Solomon County, era o regiune din Munții Catskill din statul New York, care găzduia numeroase stațiuni de vacanță frecventate în principal de familiile evreiești din New York City. Această zonă și-a câștigat porecla datorită popularității borșului tradițional est-european, foarte apreciat de vizitatorii săi.

Apogeul Borscht Belt a fost în perioada anilor ’50-’70, când sute de hoteluri și pensiuni își deschideau porțile pentru a primi familii evreiești dornice să scape de căldura sufocantă a verii în orașul New York. Ele ofereau nu doar cazare și mese, ci și un program bogat de divertisment cu spectacole de comedie, muzică live și activități sportive.

Discutând cu localnicii și vizitând muzeul Borscht Belt, înființat și condus cu entuziasm de Andrew Jacobs care se străduiește să mențină vie memoria acelor vremuri, mi-am format o imagine vie a vieții în aceste staţiuni turistice, în perioada lor de glorie. Familiile soseau cu valize pline pentru o vacanță de câteva săptămâni sau chiar pentru întreaga vară. Hotelurile erau adevărate oaze de lux și relaxare, oferind o gamă largă de facilități și activități.

„O zi tipică începea cu un mic dejun copios, urmat de activități în aer liber precum înot, tenis sau golf. După-amiezile erau dedicate relaxării la piscină sau participării la diverse jocuri și concursuri organizate de personalul hotelului”, mi-a povestit doamna Robyn Kaufmann, ghid al muzeului. Punctul culminant erau serile, cu cine fastuoase urmate de spectacole de divertisment de primă clasă.

Mâncarea era un aspect central al experienței Borscht Belt. Hotelurile serveau mese abundente, cu influențe culinare evreiești est-europene adaptate gusturilor americane. La muzeu am avut ocazia să degust câteva specialități emblematice, gătite pe loc de domnul Mike Dalewitz. Unele, precum pastrama românească și babka (un fel de cozonac) mi-au adus aminte de copilăria mea în România.

Poate cel mai remarcabil aspect al culturii Borscht Belt a fost rolul său în dezvoltarea comediei americane. Acesta a fost un teren de antrenament pentru numeroși actori comici evrei care ulterior au devenit nume mari în industria de divertisment. Stilul de comedie dezvoltat aici era caracterizat prin autoironie, observații critice asupra vieţii de zi cu zi și umor specific evreiesc. Comici precum Mel Brooks, Jerry Lewis, Joan Rivers și Jerry Seinfeld, înainte de a deveni celebri la nivel național și internațional, și-au perfecționat abilitățile pe scenele din Borscht Belt.

Spectacolele de comedie erau principala atracție a serilor, cu săli pline de oaspeți dornici să se distreze. Se abordau subiecte diverse, de la viața de familie și relații, până la politică și identitate evreiască, creând o formă unică de divertisment care reflecta experiența evreiască americană.

În timpul vizitei mele, am aflat despre câteva dintre cele mai renumite staţiuni din Borscht Belt. Grossinger’s, subiectul documentarului soțului meu, era considerat “Waldorf-ul munților”. Cu peste 35 de clădiri, inclusiv aeroport propriu și pistă de schi, Grossinger’s simboliza opulența și luxul Borscht Belt.

Alte staţiuni faimoase includeau Kutsher’s, cunoscut pentru programele sale sportive, și Concord, care se mândrea cu cele mai mari facilități din regiune. The Nevele, cu arhitectura sa modernistă, și Brown’s Hotel, unde și-a început cariera comediantul Jerry Lewis, erau și ele destinații populare. Aceste hoteluri au găzduit o pleiadă celebrități, de la politicieni la vedete de cinema. Era normal să-l vezi pe boxerul Rocky Marciano antrenându-se la Grossinger’s sau pe Elizabeth Taylor relaxându-se la piscină.

Am fost impresionată să descopăr cât de puternică a fost influența culturii evreiești est-europene în Borscht Belt. Mulți dintre proprietarii și angajații acestor staţiuni erau imigranți sau copii ai imigranților din Europa de Est, inclusiv din România. Această moștenire era evidentă în mâncarea servită, în muzica interpretată și în umorul practicat. Borșul, după care regiunea și-a primit numele, era o prezență constantă în meniuri, alături de alte specialități est-europene precum knishes, blintzes și gefilte fish. Muzica klezmer, cu rădăcini adânci în tradiția evreiască est-europeană, răsuna adesea în sălile de bal ale hotelurilor. Hora era populară printre oaspeți, creând o legătură tangibilă cu trecutul european al multor familii.

Începând cu anii ’80, Borscht Belt a intrat într-un declin rapid. Factorii care au contribuit la această schimbare au inclus turismul internațional devenit mai accesibil, schimbarea preferințelor generațiilor mai tinere și integrarea crescândă a comunității evreiești în societatea americană.

Astăzi, majoritatea marilor staţiuni turistice de odinioară sunt abandonate sau demolate, rămânând doar amintiri și ruine care vorbesc despre gloria trecută. Cu toate acestea, impactul cultural al Borscht Belt continuă să se resimtă în societatea americană, în special în domeniul comediei și al divertismentului.

Festivalul anual Borscht Belt, la care am participat, este o încercare de a păstra vie memoria acestei epoci. Prin expoziții, spectacole și degustări culinare, festivalul oferă o fereastră către o lume dispărută, dar a cărei influență este încă profund resimțită.

Un aspect important al istoriei Borscht Belt, pe care l-am descoperit în timpul vizitei mele, a fost rolul acestei comunități în lupta împotriva antisemitismului. În timp ce staţiunil de odihnă ofereau un refugiu sigur pentru familiile evreiești într-o epocă în care discriminarea era încă larg răspândită, comunitatea locală a fost activă și în combaterea prejudecăților și promovarea înțelegerii interculturale.

Mulți proprietari de hoteluri și lideri comunitari au depus eforturi pentru a educa publicul larg despre cultura evreiască și de a construi punţi către comunitățile non-evreiești din zonă. Ele au contribuit la crearea unui climat mai tolerant și au ajutat la integrarea comunității evreiești în societatea americană mai largă.

Comunitatea Borscht Belt a jucat un rol crucial în sprijinirea eforturilor de emigrare a evreilor din România și, mai târziu, din Uniunea Sovietică. Mulți dintre cei care au părăsit Europa de Est în acele vremuri dificile au găsit sprijin și oportunități în comunitatea din Catskills.

Alt aspect fascinant a fost rolul regiunii în inovația tehnologică. Am fost surprinsă să aflu că televiziunea prin cablu a fost inventată la Liberty, New York, în imediata apropiere a Grossinger’s. Această inovație a apărut ca răspuns la nevoia acestor staţiuni de a oferi divertisment de calitate oaspeților lor, într-o zonă unde recepția TV era slabă din cauza reliefului muntos.

Regiunea a fost martora unui eveniment cultural major care a marcat sfârșitul anilor ’60: Festivalul de la Woodstock. Deși acesta nu a avut loc chiar în Borscht Belt, proximitatea sa geografică și temporală cu epoca de aur a staţiunilor de odihnă evreiești oferă o perspectivă interesantă asupra schimbărilor culturale rapide care aveau loc în societatea americană.

După această experiență, nu pot să nu reflectez asupra importanței păstrării acestei istorii unice. Borscht Belt este mai mult decât o serie de hoteluri de vacanță; este o mărturie a spiritului de adaptare și a rezilienței comunității evreiești americane. Este povestea unei generații de imigranți și a copiilor lor care au creat un spațiu cultural unic, unde tradițiile vechi s-au împletit cu visul american producând ceva cu totul nou și remarcabil.

Pentru evreii români și est-europeni, povestea Borscht Belt oferă atât un contrast puternic cu propriile experiențe, cât și o sursă de mândrie. Mulți dintre cei care au contribuit la crearea și înflorirea acestei culturi unice au avut rădăcini în aceleași comunități din care provenim noi.

În cele din urmă, cred că moștenirea Borscht Belt ne învață lecții valoroase despre importanța comunității, puterea umorului în fața adversității și capacitatea culturii de a evolua și de a se reinventa. În timp ce vechile staţiuni de odihnă au rămas doar amintiri, spiritul Borscht Belt continuă să trăiască prin impactul său durabil asupra culturii americane și prin eforturile de comemorare precum festivalul la care am participat.

Pe lângă un week-end interesant, această experiență mi-a oferit o perspectivă unică asupra istoriei comune și divergente a comunităților noastre, m-a făcut să apreciez complexitatea experienței evreiești în secolul XX și să reflectez asupra modului în care aceste istorii diverse continuă să modeleze identitățile noastre în prezent.

Vizita mea la Festivalul Borscht Belt și explorarea acestei istorii fascinante au fost o experiență profund emoționantă și educativă. Ca evreică româncă, am simțit o conexiune puternică cu această poveste a imigrației, adaptării și succesului. În același timp, contrastul dintre luxul Borscht Belt și dificultățile cu care se confruntau evreii din România în aceeași perioadă subliniază diversitatea experienței evreiești în secolul XX.

Sper că acest articol va ajuta cititorii noștri din România să înțeleagă mai bine această parte fascinantă a istoriei evreiești americane și să reflecteze asupra propriilor noastre experiențe și moșteniri culturale. Aștept cu nerăbdare documentarul soțului meu despre Grossinger’s și sunt recunoscătoare pentru oportunitatea de a fi explorat personal această lume dispărută, dar încă vibrantă în memoria colectivă.

Cristina Toma Salomon

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • Ioana Nitescu commented on August 11, 2024 Reply

    Foarte interesata si atractiva povestirea ta, draga Cristina. Ce minunat drum ai in viata, cata fascinatie a descoperirii, pe care o faci, precum cunoasterea lumii de catre un copil. Te asteptam si cu alte intamplari si povestiri minunate si iti multumesc pentru impartasire.

  • Andrea Ghiţă commented on August 8, 2024 Reply

    Şi eu am aflat informaţii foarte interesante despre aceste staţiuni evreieşti şi legătura lor cu cinematografia. Aştept să văd şi filmul documentar la care lucrează Harris Salomon. Mult succes!

  • Tiberiu Ezri commented on August 8, 2024 Reply

    Mulțumim pentru articolul foarte interesant și instructiv.

  • Hava Oren commented on August 8, 2024 Reply

    Demult nu am mai citit o poveste atât de interesantă și despre un subiect despre care nu știam absolut nimic. Cam tot ce știam despre evreii din New York este romanul „East River” al lui Sholem Asch, dar el se referă la cu totul altă perioadă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *