Încheierea alegerilor americane este evenimentul important al săptămânii precedente. Victoria lui Trump este văzută în mod diferit de comentatori.
În mod normal, la anunțarea rezultatului, candidatul înfrânt acceptă verdictul alegătorilor și iese în fața masei de susținători să le mulțumească pentru participare în campania electorală. Nu a făcut-o la vremea ei nici Hillary Clinton, nu a făcut-o nici Kamala Harris. Amândouă și-au lăsat simpatizanții să aştepte apariția candidatei cu o vorbă de mulțumire. Kamala a făcut chiar mai rău. După ce rezultatul alegerilor a fost clar și Trump își încheiase deja discursul victoriei, colaboratorii și simpatizanții Kamalei au așteptat în zadar ca favorita lor să le adreseze o vorbă de mulțumire. Până la urmă au fost trimiși acasă cu promisiunea că Harris le va vorbi în ziua următoare; fidelii s-au adunat din nou a doua zi, la ora unu la prânz, apoi la patru după-amiază, ora anunțată şi de media. Îmi permit să-mi exprim bănuiala că schimbarea orei s-a datorat neînțelegerilor din cadrul echipei care se ocupa cu scrierea discursurilor Kamalei. Pe la patru și jumătate, Kamala Harris a vorbit (sau mai curând și-a citit discursul) în fața mulțimii care o aștepta emoționată, mulți chiar cu lacrimi în ochi.
Nu analizez conținutul discursului, indiscutabil compus de echipa ei. Kamala Harris nu a vorbit niciodată liber, nu a acceptat interviuri – cu o singură excepție: la o întrebare directă legată de economie a dat răspunsul “Acum nu-mi vine nimic în minte”. Și parcă tot atunci a răspuns, fără nicio legătură cu întrebarea: “eu provin din clasa de mijloc…, eu am fost procuror…”, afirmații pe care le repeta la fiecare discurs electoral. De atunci, Kamala nu a mai acceptat interviuri. Aceste replici memorabile pot fi recepționate de cei dispuși să le audă și să le înțeleagă – afirmație valabilă și pentru cele scrise în continuare.
Orașul New York s-a schimbat mult în ultimii 16 ani. Partea carosabilă a străzilor, pe vremuri în stare foarte bună, a devenit mult mai problematică, deși se fac adesea reparații. Pe vremuri coșurile de gunoi de pe străzi erau căptușite cu saci de plastic, dar acum ei adesea lipsesc. Cutiile poștale, în care se puteau introduce chiar pachete de mărimea unei cutii de pantofi, au fost înlocuite cu altele în care se poate introduce numai un plic, pentru a împiedica furtul conținutului. Cu toate acestea, recent s-au raportat câteva cazuri în care cutiile poștale au fost smulse de la locul lor și pur și simplu au dispărut. Dacă în trecut furturile din magazine erau cazuri de excepție, săvârșite de indivizi singuratici, astăzi nu numai magazine de lux, ci și cele obișnuite sunt prădate în plină zi de grupuri de atacatori. Unele magazine pun sub cheie chiar și produse cu valoare de 4-5 dolari.
Crimele, jafurile, violurile pe străzi, în metrou şi în parcuri sunt la ordinea zilei; fiecare buletin de știri începe cu enumerarea noilor “evenimente” de acest fel. Iar Primăria (potrivit presei), îi întreține cu bani și locuinţă chiar și pe unii dintre cei care comit aceste infracţiuni, de multe ori imposibil de prins sau de pedepsit. Desigur, aceste aspecte ale realității poți să le vezi sau să le treci cu vederea, dar creșterea galopantă a prețurilor este mult prea evidentă pentru a fi compensată cu discursuri despre “democrația noastră”, bunele intenții / realizări mărunte și “corectitudinea politică” a măsurilor conducerii.
Într-un cuvânt, situația se deteriora pe zi ce trecea. Dar conform mass-mediei, evoluția societății era ascendentă. Așa arată evoluția societății? Explicația e simplă: se raportau numai evenimente pozitive, considerate “istorice” – primul președinte negru, prima femeie latino admisă la Curtea Supremă, primul gay cu funcție de ministru, etc. În ce măsură erau potriviți pentru postul ocupat – acest subiect nu era discutat. Rezultatele promovării pe alte criterii decât pe merit au devenit evidente în anul electoral 2024 și ca atare populația a votat pentru o reală schimbare, readucându-l la conducere pe Trump.
Ce va aduce viitorul e greu de apreciat. Indiscutabil, Trump va încerca să schimbe direcția negativă în care a evoluat America. Dar va reuși el oare să facă ceea ce își propune, să oprească tsunamiul care a mutat peste hotare o mare parte a industriei americane și a adus zeci de milioane de imigranți ilegali? Vor exista condiții internaționale favorabile, sau dimpotrivă, va apărea o criză economică mondială ca cea din 1929-1933, în fața căreia chiar și un președinte american de excepție ca Herbert Hoover a apărut neputincios? Un lucru e clar: prin propria alegere, America nu va mai fi pe o pantă descendentă.
Ce a fost, a fost. Și de ce a fost așa – acesta e subiectul pe care trebuie să îl dezbată conducerile celor două partide și, desigur, comentatorii mediei. De acum, important este ce va fi – Que sera, sera!
Ivan Klein
22 Comments
Ceea ce nu inteleg in articol este afirmatia ca democratii au promovat indivizi necalificati in posturi cheie din administratie, criteriul numirii lor fiind bazat pe apartenenta rasiala, etc
Oare in prima sa cadenta, D.T. a numit in posturi de conducere oameni care meritau sa ocupe aceste pozitii? Oare fiica si ginerele lui Trump aveau vreo pregatire pentru posturile lor de mare raspundere?. Iar acum l-a numit pe Robert F. Kennedy in postul de Secretar al Sanatatii si Serviciilor publice. Care e pregatirea stiintifica a lui Kennedy pentru acest rol semnificativ? A anuntat deja ca intentioneaza sa conciedeze 600 de functionari ai Institutului de Sanatate.
Criteriul in acordarea de functii administrative importante de catre Trump nu este meritocratia, ci loialitatea.
Doamna Zaharopol –
-1- “… criteriul numirii lor fiind bazat pe apartenenta rasiala, etc” – mai exact loialitatea față de o anumită ideologie. Locuind în State trebuie să vă fie clar la ce mă refer.
-2- fiica si ginerele lui Trump – după cîte știu ei nu au fost retribuiți de Casa Albă ( și Trump a renunțat la salariu ).
-3- Se poartă obiceiul ca miniștrii să nu fie neapărat specialiști (v. apărarea) . Robert F. Kennedy e în cunoștiință bazîndu-se pe specialiști din domeniu.Că vrea să concedieze administratori e legat de conducere- Elon Musk preluînd Twitter a concediat 75% din personal.
-4- “Criteriul in acordarea de functii administrative importante de catre Trump nu este meritocratia, ci loialitatea”. Afirmație valabilă pentru democrați. Să menționez numai K.H. care a avut nevoie de document scris de alții neputînd să spună liber două vorbe recunoscînd înfrîngerea și mulțumind la susținători.
Chiar ca nu inteleg rationamentul Dv., domnule Klein!
De ce in cazul lui Kennedy, (3) nu conteaza faptul ca el nu e specialist fiindca are sfatuitori specialisti in domeniu, iar in cazul numirilor partidului democrat 1) – si, cica,”nebazat pe merit,- acelasi lucru nu e valabil si deci nu ar trebui mentionat.
(2) Mereu aduceti pe tapet retributia baneasca. Dar ea nu e neaparat unicul motor in candidaturile la presedentie.si la alte posturi administrative.
Platiti sau nu de Trump, avocatii lui l-au aparat, si-au facut meseria. Idem, fiica si ginerele lui D.T. care in nici un caz nu sunt specialisti si nu au fost alesi pe merit.
O motivatie nepecuniara de care probabil ati uitat este SETYEA DE PUTERE.
(4) Reveniti mereu la ideea
ca , asemenea lui hillary Clinton – K.H. a amanatydiscursul de infrangere si ca asta dovedeste incapacitate ei de a se exprima liber. Mie K.H. mi s-a parut articulata si prefer de 1000ori discursurile si interviurile ei (limitate la nr. din cauza timpului de care dispunea) fata de tiradele nesfarsite ale lui D.T. cu un vocabular extrem de restrans.
Amanarea discursului de recunoastere a infrangerii din cauza surprizei rezultatului alegerilor nu este neaparat un obicei al democratilor; va reamintesc de un exemplu care imi vine in minte: Mitt Romney (Rep.) cand a pierdut alegerile in favoarea lui Obama si nu dispunea de un discurs pregatit in acest scop. E oare Mitt Romney incapabil de a se exprima liber? Sau exista anumite situatii solemne cand acest lucru nu e dezirabil/recomandat?
Doamna Zaharopol, Desigur ar trebui să mă simt onorat că-mi solicitați ajutorul spre înțelegerea realității americane. Totuși eu cred că asta trebuie s-o faceți singură și apoi să mai scrieți un articol la Baabel deosebit de cel în care v-ați referit în mod inegal la “garderoba” lui K.H. și la “cravata roșie” a lui D.T. Și tot la inegalitate, în acel articol, încadrez referirea dvs. la “..tricouri….şepci (care)…vânzări aduc profituri fabuloase”. Cui sugerați? Lui D.T. Spre informare-echipa electorală a lui D.T. a avut la dispoziție cîteva sute de milioane de $.( era în mare nevoie – primeam emails cerînd $4 – ceva mai mult de un bilet de autobus-). Echipa lui K.H. a dispus de $ 1,1miliard pe care i-a cheltuit probabil plătind celebrități Holywood și soții Obama & Clinton pentru discursuri separate ( B.O., după președenție, primea $400.000 pe discurs iar soția lui l-a întrecut primind la un discurs de oră, ținut în Germania, suma de $750.000)…Deci, aștept un articol și nu comentarii la comentariile mele.
Stimate domnule Klein, eu sunt de părere că nici doamna Marina Zaharopol şi nici oricine altcineva NU “trebuie” să scrie “articole diferite” de cele scriese până acum. Fiecare autor SCRIE aşa cum crede de cuviinţă, după propriile convingeri, aşa cum aţi făcut-o şi Dvs.
Sînt pe de a întregul de acord cu dvs. că “fiecare autor SCRIE aşa cum crede de cuviinţă, după propriile convingeri”, dar se cere avută în vedere zicala “the evil is in details”. Un autor, care se crede/pretinde obiectiv e de dorit să prezinte în ACEEAȘI MĂSURĂ AMBELE FEȚE ale realității. Nu e cazul articolului dnei M.Z.- v. ex. comentariului meu. Comentînd articolul meu în care m-am referit la un președinte/judecător la curtea supremă/ministru lipsiți de merite, dna M.Z. deviază discuția la rudele lui Trump/la Robert Kennedy cel mai probabil fiindcă nu are argumente împotriva afirmației mele – e ceeace poate înțelege un cititor atent. Dacă ne contrazicem și dorim ca cititorul Baabel să decidă cine are dreptate e absolut necesar ca dezbaterea să se refere la ACEEAȘI FAȚETĂ a realității. Cu ideea asta dna M.Z. trebuie să fie de acord…..sau e în drept să scrie un articol pe tema dorită.
Domnule Klein, sunteti incapabil sa replicati la argumentele din comentariul meu, prin care am dovedit, prin exemple, ca ceea ce sustineti ca ar fi fenomene caracteristice administratiior democratice sunt valabile si in administratiile republicane. ceea ce mi se pare un contraargument suficient.
Dar dumneavoastra insistati ca eu sa discut un anumit caz numai, apoi bateti campii si reveniti ca nu am vorbit suficient despre D.T. in articolul meu de ultima ora. Ori eu am specificat de la bun inceput in acel articol ca ma voi axa pe campania lui K.H.. Cu alte cuvinte. vreti sa-mi dirijati si scrisul si gandirea cum socototi dv.
Cine divagheaza, chiar deraiaza de la subiect?
In al doilea rand eu nu sunt adepta a teoriilor conspirationiste, a unor afirmatii cum ca democratii si-ar fi folosit fondurile banesti “probabil” ca sa plateasca anumite celebritati pentru sprijinul oferit. Ce cauta acest “probabil” in afirmatiile dv.? Sa scrieti despre ce stiti precis, nu despre ce asumati.
Si, culmea culmilor, mi-a venit si sa rad, afirmati ca as fi solicitat ajutorul dv. ca sa inteleg realitatile americane! Doamne fereste! Se pare ca nu stiti ce inseamna o intrebare retorica, cum au fost cele cu care mi-am incheiat comentariul. Aceste intrebari includ raspunsul in formularea lor.
Domnule Klein,
Parcă în comentariile anterioare v-ați exprimat în mod vehement împotriva lui Trump, ceea ce nu citesc în articolul de față.
Domnule Ezri, Nu știu de la ce v-a rămas impresia aceasta. Aveți la îndemînă articolele mele și speranța că cineva nu pe “the same page with me” va fi fericit să descopere așa ceva. Nu mă exprim vehement nici pro nici contra nefiind nici Republican nici Democrat – simplu,prezint realitatea așa cum o văd și o înțeleg.
Ok
Draga Ivan felicitari pentru articolul in care iti exprimi, ca intotdeauna de altfel increderea fara margini in viitoarea administratie Trump. Personal, fiindu-mi complet indiferent cine sta la Casa Alba, ma voi adresa cu cateva intrebari folosind chiar cele scrise de tine mai sus:
Crimele, jafurile, violurile pe străzi, în metrou şi în parcuri sunt la ordinea zilei; fiecare buletin de știri începe cu enumerarea noilor “evenimente” de acest fel. Iar Primăria (potrivit presei), îi întreține cu bani și locuinţă chiar și pe unii dintre cei care comit aceste infracţiuni, de multe ori imposibil de prins sau de pedepsit. ”
Oare aceste inrautatiri majore ale vietii comunitare la New York s-au produs in ultimii ani, nu au existat ele si inainte? Atunci cand a venit Trump pentru prima data nu au fost crime, jafuri si violuri? Au aparut recent? Crezi ca Trump un om foarte bogat (ok, o fi pierdut o parte din avere in anii presidentiei, dar i-a mai ramas) si usor vulgar (eufemism) o sa fie atat de implicat in imbunatatirea social-economica a populatiei actuale din New York, crezi ca va face ceva practic pentru a micsora efectele negative ale aspectelor pe care le prezinti. A facut-o data trecuta? M-am uitat acum sa vad, ce fel de primar a fost Rudy Giuliani, cel care a reusit imbunatatiri semnificative in timpul in care a condus orasul. Am observat ca desi initial era democrat a facut dupa 1980 un switch la republicani, de altfel aceste schimbari le consider apreciabile, uneori.
Si intr-o alta ordine de idei, schimbarea cosurilor de gunoi de la cele cu o deschidere mare la una foarte mica este o practica folosita si pentru a impiedica introducerea in asemenea locuri a unor materiale explozive, s-a practicat si in Israel.
Nu cred ca e asa de grav daca K.H si-a amanat discursul si l-a tinut ulterior, lui Trump i-a telefonat ca sa-l felicite. Ttlul articolului tau, care sugereaza ca ceea ce va fi in timpul viitorului mandat al presedintelui Trump, nu poate fi prevazut, sa nu fie justificat, iar viitorul sa ofere lumii si cate ceva din sperantele pe care tu ti le-ai facut 🙂
Veronica – Mulțumesc.-1-“încredere fără margini”- Am numai convingerea că am votat candidatul mai bun.-2-“inrautatiri majore”- și continue în decursul ultimilor 16 ani. După un început- “police is stupid” declara Obama în a treia lună de președenție, referindu-se, fără a ști nici-un fel de detalii, la un incident între un polițist alb și un universitar negru. De aici pașii urmați au fost – poliția e rasistă/procent prea mare de negrii opriți/perchiziționați/arestați/judecați/condamnați deci poliția/justiția a trebuit să se adapteze ca statistica să arate altfel.- Poliția trebuie să colaboreze cu comunitățile, care ele însele să facă ordine și astfel se poate reduce suma dată poliției(deci poliția însăși) și transfera la comunități (ghici care/s-a transferat astfel într-un an un miliard $) și alte măsuri absurde cu tendința de a transforma în baby sitter o poliție micșorată numeric. Nu pot descrie aici tot și vorbi și despre justiție&Media…și s-a ajuns la ce e astăzi. În timpul lui Trump, N.Y. a avut un primar democrat care a contribuit la țunamiul pornit mai înainte.-3- Rudy Giuliani- primar N.Y. în urmă cu 30 de ani, a făcut ordine&distrus criminalitatea organizată etc.-4- Faci o confuzie/recitește.-5-..K.H… discursul…-Nu era caz de discurs. Recunoști înfrîngerea și mulțumești celor care au fost cu tine. Dar ea a CITIT un lung discurs cu accentul repetat pe “fight”.-6-“…sperantele…”. America e parte a lumii, cum a fost și pe timpul lui Hoover, poate și mai integrată.
Dl. Klein a prezentat cu sinceritate impresiile şi sentimentele sale post-victoria lui Donald Trump. Toamna blândă din fotografia de frontispiciu pare un mesaj liniştitor care precede diplomatic iarna aspră care anunţase deportări masive şi schimbarea drastică a politicii militare internaţionale a SUA. Am citit despre experienţa neplăcută a newyorkezului I.K., dar nu ştiu în ce măsură preşedintele SUA poate suplini îndatoririle primarului şi poliţiei. Eu înlocuiesc citatul din titlu cu un altul, mai neaoş: Vom trăi şi vom vedea, la care adaug o precizare de argou: “vorba orbului”.
” nu ştiu în ce măsură preşedintele SUA poate suplini îndatoririle primarului şi poliţiei” – Democrația e complicată. Răspund cu exemple – 1 – poate – o crimă a unor tineri în Long Island ( pe o parte a acestei insule e N.Y. ) a fost soluționată de FBI trimis de Trump, proaspăt președinte. – 2 – nu poate – Trump a vrut să trimită garda națională să facă ordine în Seatle unde bande de protestatari s-au dezlănțuit, au incendiat un post de poliție…dar autoritățile locale n-au acceptat (!!??); scenariul s-a repetat în cazul așazisei insurecții din 6 Ianuarie șefa Congresului n-a acceptat.
Oare D.T le-a mulțumit susținătorilor după rezultatul alegerilor din 2020? Oare și-a recunoscut înfrângerea? Oare nu a incitat la atacul din 06. ianuarie asupra Capitolului? Amnezia nu ar trebui să fie selectivă. Urât din partea Kamalei Harris că nu a apărut în fața susținătorilor decât cu întârziere. În ce privește însă interviurile, ea a facut 60 minutes și multe altele…era bine pregătită și NU a improvizat precum candidatul republican veșnic nepregătit sau pregătit să insulte și să denigreze…să promită imposibilul și să împrăștie neadevăruri. Sper totuși să treacă cei patru ani fără prea mari pierderi în ce privește democrația americană și sper ca nu doar cei avuți să aibă parte de avantaje. Și sănătate multă doresc tuturor celor care nu își vor putea permite o asigurare și nici bani puși deoparte nu au.
“..ar trebui să.. surprindă..pe orice cititor Baabel.. anume faptul că.. dna Vera Medrea..se avîntă să analizeze realitatea politică din Statele Unite, înainte de a o analiza pe cea din țara de reședință, Germania.” – scriam într-un comentariu pe 2 Noiembrie la articolul dvs. din 31 Octombrie. Consecvent acestei idei, îmi permit să decid care afirmații neadevărate să le combat. Altfel mă văd pus în situația de nedorit cu un puști de patru ani care e în stare să repete la infinit “da,
de ce?”.
Domnule Klein, poate v-a scăpat că, în zilele noaste, nu este nevoie să trăiești într-o țară pentru a putea înțelege ce se întâmplă în ea. V-am mai scris și în răspunsul meu anterior la comentariul Dvs. că informația ,cel puțin în lumea liberă, poate fi accesată de oricine ,de oriunde de pe glob, ba chiar și din satelit. Eu voi continua să îmi comunic părerile despre ce-mi dorește inima sau conștiința Nu îmi va prescrie nici administrația T dar nici altcineva despre ce să îmi dau cu presupusul sau ba.Trebuie să vă cosiderați fericit până când vă mai puteți exprima liber în țara pe care susțineți că o cunoașteți mai bine pentru că trăiți în ea. Deocamdată, văd că vă exprimați în paginile democratice ale revistei Baabel.
Doamna Medrea – Aveți dreptate cu “informația … poate fi accesată de oricine”. Desigur dar acest oricine poate fi un doritor de a cunoaște adevărul, avînd capacitatea de a compara informații pro și contra etc., sau cineva diferit care nu știe că dacă toți accesații spun același lucru înseamnă că nimeni nu are dreptate. Desigur e o diferență de percepție fiind la fața locului, activ și nu casnic etc..Nu văd nimic rău în a vă exprima orice părere, eu fiind doar nedumerit că nu vă e mai ușor să scrieți despre Germania. De mine nu trebuie să vă temeți căci eu nu voi comenta negativ? V-am contrat numai parțial – nu văd rostul să demolez tot ce ați scris – cînd ați scris despre America în articol/comentarii. Încă sîntem la un nivel rezonabil de dialog – nu e cazul cu comentatoarea Zaharopol care nu știu cu ce s-a ocupat în State ce o îndreptățește de a-i desconsidera pe alții, după un articol scris despre garderoba lui K.H. conținînd cîteva “șopîrlițe” contra lui D.T.
Perfect de acord, cel puțin cu titlul.
„Ce-o fi, o fi” exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei stuații. (vezi m.dex.ro/fi)
În cazul meu este resemnarea în fața unei situații pe care nu o pot schimba, mai ales că nici nu sunt convinsă că alternativa ar fi fost mai bună.
Și atunci ce îi rămâne babei de făcut? Să se pieptene!
Semnez și eu.
” nu sunt convinsă că alternativa ar fi fost mai bună” – Mă bucură această afirmație a dvs. Chinezii spun că “cea mai lungă călătorie începe cu primul pas”. Mă bucur că vi se alătură și dna Medrea.
Doamna Oren – Eu a trebuit să aleg în 2015 alternativa cea bună. Ceeace știam despre D.T. pîna a deveni candidatul D.T., se rezuma la ceeace văzusem în cîteva bucățele din “Aprentice” serialul creat de acesta, în care apărea ca un individ ce-mi provoca greață. Candidatul D.T. a apărut ca un personaj cu totul diferit exprimînd idei clare, logice fără o barbologie găunoasă de politician cu experiență, înconjurat de propria familie care impresiona prin prezență (și fără un dram de circ ca D.T.). Pot să adaug acum că știu bine pe cei care au fost/sînt împotriva lui (very low level) și pe cei de partea lui prin mentalitate și pe mulți din cei cu care se înconjoară. (nu interese). Împreună cu ultimii menționați sînt convins că va aduce o schimbare pozitivă chiar și sabotat cum a fost și în cei patru ani de președenție. În ceeace privește teama mea de o criză mondială, teama exprimată prin rescrierea titlului la finalul articolului, aceasta sper să nu se adeverească cum nu s-a adeverit teama mea legată de rezultatul alegerilor.