O parte considerabilă a alegătorilor români a răsuflat ușurată la aflarea rezultatelor alegerilor parlamentare, concretizat în 60 la 40 de procente în favoarea democrației. Totuși, nu am ajuns rușinea Europei, cu un parlament compus majoritar din suveraniști, naționaliști sau simpatizanți legionari. A învins bunul simț și, teoretic, se poate contura un guvern democratic care să continue drumul european al României.
Dar suntem încă departe de a avea o tendință consolidată a acestei orientări. Cui datorăm acest succes? Da, probabil a jucat un rol dezvăluirea modalității în care Călin Georgescu a câștigat detașat în primul tur al prezidențialelor – oamenilor nu le place să li se arate că au fost fraieriți și la a doua gândire au renunțat la acest vot antisistem care ar fi fost orice, numai antisistem nu, ci mai degrabă victoria unui alt sistem care, din fericire, multora nu le place.
Un rol esențial l-a jucat și noua conducere a Partidului Național Liberal care nu numai că a înlăturat-o pe cea veche, compromisă ca prestigiu, ci a înlocuit-o cu oameni noi, care și-au dovedit capacitatea administrativă și de gândire în perspectivă în locurile unde munceau. Personal, aflasem de multă vreme despre calităţile lui Ilie Bolojan din Oradea, primarul acestui minunat oraș pe care în timpul mandatelor sale l-a transformat într-o adevărată bijuterie, prin accesarea și folosirea fondurilor europene și a multor alte granturi (și de ce să nu amintim și colaborarea cu conducerea comunității evreiești care l-a ajutat, cu care a avut relații excelente, dovadă prezența lui la multe manifestări ale comunității).
Despre realizările noului prim-vicepreședinte al liberalilor, Ciprian Ciucu, știu din informații de prima mână: de când el este primarul sectorului meu, cartierul s-a schimbat în bine și de aceea locuitorii i-au reînnoit mandatul.
Noua conducere a Partidului Liberal s-a dovedit credibilă și a reușit să convingă mulți alegători să revină, mai ales că au fost făcute și o serie de promisiuni, așteptate demult, pentru a da un suflu nou liberalismului.
Este un prilej de bucurie, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Totuși, peste 30% din alegători au votat în favoarea celor trei partide suveraniste ale căror teze în mare parte sunt fanteziste (politicos formulat) și chiar periculoase. Pentru un om normal este greu de înțeles de ce alegătorii au preferat stilul, țipetele și ideile Dianei Șoșoacă, mă mir mai ales de românii din diaspora care o agreează. Dar nu avem ce face, probabil că în oferta acestor partide există idei care sunt privite ca o soluție pentru numeroasele lor nemulțumiri, deși alegătorii lor rareori se întreabă dacă ele sunt plauzibile, funcționale.
Dar marea problemă la care așteptăm un răspuns este cine va forma guvernul și care va fi structura acestuia. Cunoșteam abia rezultatele exit-poll-urilor (care s-au dovedit la primul tur al prezidențialelor atât de amăgitoare) și deja ziariști, analiști politici și lideri de partid au început să lanseze diferite scenarii.
Mie, ca persoană de bun simț, mi s-a părut firesc ca partidele care s-au declarat susținătoarele drumului european să excludă posibilitatea unei alianțe cu unul dintre cele trei partide suveraniste și să facă eforturi comune în favoarea candidatei USR la președinție.
În acest context s-a afirmat în ceea ce privește PSD, că nu o va spirjini în turul doi al prezidențialelor pe Lasconi, dacă nu primește ceva în schimb, probabil postul de premier. Și pe undeva se pare că există un sâmbure de adevăr. PSD a decis să permită membrilor să voteze după cum cred că e mai bine României și aceasta poate însemna eşecul candidatei USR care nu se bucură de prea multă simpatie din partea PSD.
Deci, abia am scăpat de pericolul extremismului că au și început manevrele din culise, negocierile obscure, condiționările. Este firesc ca în formarea unui guvern, a unei majorități, partidele să pună niște condiții, dar prioritară este ridicarea unei bariere împotriva venirii la putere a extremei drepte.
Așa cum au declarat mai mulți, acum nu mai vorbim de dreapta și de stânga, ci de atașamentul la ideea europeană. Acest principiu nu este negociabil, partidele democratice trebuie să renunțe la orgolii și să învețe să facă concesii rezonabile.
A venit momentul ca ideea mult vehiculată a interesului național să se transforme în realitate, să nu rămână doar o formă fără conținut. În caz contrar vom pierde acest război greu, câștigat în favoarea democrației, și vom fi împinși în zona gri, în afara lumii civilizate.
Eva Galambos