Una dintre plăcerile trupești este mâncarea, dovadă este creșterea continuă a numărului de obezi în țările dezvoltate și nu numai acolo.

Despre obezitate s-a mai scris la Baabel (Dr. Ivan Schwartz, chirurg: https://baabel.ro/2023/02/obezitatea-o-afectiune-medicala-tratabila/, Dr. Tiberiu Ezri, anestezist:https://baabel.ro/2023/07/cum-e-mai-bine-sa-fii-subponderal-sau-supraponderal/), dar din alte puncte de vedere. Oricum, subiectul rămâne actual prin noi progrese terapeutice.

Obezitatea este singura pandemie care nu se termină, ci din contră, se întețește. O statistică a Organizației Mondiale a Sănătății din 2022 indică procentajele de obezi, cu un indice de masă corporală sau BMI (Body Mass Index) de peste 30 Kg/m2 în 191 de țări.(1) Surprinzător (cel puțin pentru mine care văd zilnic mulți rotofei în jurul meu), România (locul 19 cu 38% din populație) și Ungaria (locul 22 cu 34%) sunt cu mult înaintea Israelului (locul 98 cu 23%). În frunte se află Tonga cu 70.5% obezi, iar lista o încheie Vietnam cu numai 2%. SUA este pe locul 13 cu 43%, iar Rusia pe locul 71 cu 28%.

Se observă că procentajul de obezitate nu depinde neapărat de gradul de bunăstare din țară. Nu puține țări din lumea a treia au un procentaj mare de obezi (probabil pentru că alimentația lor se bazează pe făinoase și grăsimi), pe când unele țări înstărite au un procentaj redus (de exemplu Japonia ocupă locul 183 cu numai 5%). Cele mai populate țări din lume, India și China, au un procent redus de obezi: 7%, respectiv 8%. În obezitate, un rol important îl joacă alimentația și practicarea exercițiilor fizice, dar și genetica.

Obsesia surplusului de greutate crește tot timpul. Și definirea stării supraponderale s-a schimbat. Pe vremea studenției mele la Timișoara, regretatul profesor de endocrinologie, Gheorghe Băcanu, ne prezenta “obezi” care cântăreau chiar sub 80 kg la o înălțime de 1.75 m. Același lucru mi s-a întâmplat și mie în anii 1980, când devenisem specialist în anestezie în Israel. Ajunsesem la 80 kg (la o înălțime de 1.78 m) și încercam diferite cure de slăbire. Făceam și sport, dar în timpul gărzilor, mai ales noaptea, între două operații, “rădeam” tot ce era în frigider. Așa am ajuns la o “vrăjitoare” bătrână care mi-a prescris o dietă: să trăiesc o săptămână numai dintr-o iarbă “specială” și apă. După patru zile am renunțat… Omul e din natură omnivor (culegător și vânător), nu erbivor. Medicamente de slăbire nu am luat niciodată, deși după cei doi ani în SUA și serviciul în armată ca medic militar, mă apropiam vertiginos de 100 de kg. Chiar și acum am un BMI de cca 29, dar nu rezist dulciurilor, mai ales prăjiturilor care nu lipsesc niciodată din casa noastră (pentru nepoți…)

Slăbirea poate fi și nedorită. Bolile terminale, mai ales cancerul, produc o lipsă totală a poftei de mâncare. Boli psihiatrice ca anorexia sau bulimia pot duce la slăbire catastrofală. Alte cauze pot fi boli digestive sau tulburări de absorbție.

Încă un motiv de slăbire este lipsa hranei. În mod normal, în funcție de nivelul de activitate, nevoia zilnică de calorii este de 2000-3000 la bărbați și 1600-2400 la femei. Deportații din lagărele de concentrare naziste primeau în jur de 500-700 de calorii pe zi și trebuiau să lucreze din greu. La fel s-a întâmplat și cu cei răpiți de teroriștii Hamas, unii au slăbit peste 30 de kilograme într-un an! Din păcate, milioane de oameni au murit de foame: în Ucraina anilor 1932-33, la asediul Leningradului din al Doilea Război Mondial, în China lui Mao, în Cambodgea lui Pol Pot, în Coreea de Nord (1994-1998), în diverse cazuri de secetă din Africa etc.

O problemă legată de subalimentația îndelungată este sindromul de realimentare (refeeding syndrome). Dacă omul primește, în sfârșit, hrană și mănâncă prea mult deodată, se pot produce tulburări metabolice grave, chiar mortale. Probabil că așa a murit unchiul meu Șandor, imediat după eliberarea din lagărul Auschwitz. Realimentarea trebuie făcută treptat, după protocoale bine stabilite.

Metode de slăbire de-a lungul istoriei
Încă pe vremea lui Hipocrate se recomandau diete de slăbire. În plus, grecii și romanii foloseau plante cu efect purgativ, diuretic sau care provocau greață și vărsături. Ei nu știau că în tratamentul obezității, foarte importantă este păstrarea echilibrului sistemelor vitale, nu trebuie să lipsească apa și mineralele, altfel organismul nu poate funcționa. În India antică se recomandau comprese și masaje, iar Avicenna (Ibn Sina) recomanda o baie înainte de mâncare, folosirea alimentelor cu tranzit intestinal rapid (care nu produc constipație) și exerciții fizice.

În secolul al XVI-lea, când Cristofor Columb a adus din America tutunul, acesta a intrat în uz ca tratament al obezității, pentru că el reduce pofta de mâncare și crește consumul energetic al organismului. Și oțetul, un purgativ, a devenit un tratament al obezității. Alții recomandă metode naturiste, de exemplu ceaiul de ghimbir. Acupunctura a fost și rămâne, cel puțin în ochii unora, un leac pentru multe boli, inclusiv obezitatea.

În 2021, cercetători britanici au propus o tehnică controversată: pacientului i se închide gura cu ajutorul unor magneți montați pe dinți, lăsând doar o deschidere 2 milimetri. Pacientul poate să respire, dar alimentația este limitată la lichide.(2) Problema este că unele lichide (sucuri, ciocolată de băut, alcool, înghețată topită) sunt foarte bogate în calorii, așa încât această metodă a eșuat.

Celebrul tenor Mario Lanza (1921-1959) era ca un “acordeon”: când gras, când slab, după cum o cerea rolul din următorul film. În 1959, aflându-se la Roma, s-a internat pentru o cură de slăbire la spitalul Valle Giulia, unde se folosea o tehnică specială de slăbire: pacientul era legat de pat și sedat pe perioade îndelungate. Dar cum Mario suferea de o flebită cronică la piciorul drept, un cheag de sânge de la picior i-a provocat o embolie pulmonară și el a murit în spital la 38 de ani. (3) Pe atunci încă nu se știa că imobilizarea duce la stază venoasă cu formarea cheagurilor de sânge. Nu mă pot abține să adaug un clip al idolului meu:

Tratamente medicamentoase ale obezității – riscuri și complicații
Amfetaminele (vezi https://baabel.ro/2024/08/mai-mult-mai-repede-mai-bine/) au apărut pe piața medicamentelor contra obezității în 1932, deși substanța a fost sintetizată încă în 1887 de Lazăr Edeleanu care lucra în Germania. Într-adevăr, ele scad pofta de mâncare, dar în același timp contractă vasele de sânge, inclusiv pe cele coronare, cu riscul de a provoca infarct miocardic. Ele pot cauza excitabilitate excesivă, însă îi calmează pe cei cu tulburare hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD – Attention Deficit Hyperactivity Disorder). Dar cea mai mare problemă este că ele produc dependență. Un derivat de amfetamină (metilfenidat – ritalin sau concerta) este folosit și astăzi la copiii cu ADHD. Unii derivați din canabis pot reduce pofta de mâncare, dar cu riscul dependenței, al depresiei și al tendințelor suicidale.(4)

Un medicament nou pentru slăbire: semaglutida

Concepția de tratament medicamentos al obezității s-a schimbat complet în ultimii ani și au apărut diferite medicamente noi. Unul dintre cele mai apreciate, semaglutida, mărește secreția de insulină (efect folosit la tratamentul diabetului de tip 2) și în același timp scade pofta de mâncare: stomacul se golește mai încet, senzația de foame este atenuată, pacientul se simte sătul și mănâncă mai puțin.

Preparatul autorizat pentru curele de slăbire (împreună cu un regim alimentar adecvat și activitate fizică) se numește Wegovy și se administrează sub formă de injecții săptămânale. Doza trebuie crescută treptat, până la obținerea efectului dorit și tratamentul trebuie continuat pe termen lung. Scăderea în greutate este lentă (cca 15% în 15 luni).

Medicamentul poate avea efecte secundare precum constipație sau diaree, balonare, grețuri, vărsături și uneori chiar insuficiență renală, pancreatită sau hipoglicemie. (5) În plus, sunt și persoane la care tratamentul nu reușește.

Ca anestezist am avut pacienți care primeau acest medicament. Datorită problemelor digestive, există riscul ca în timpul anesteziei acești bolnavi să regurgiteze conținutul stomacului și să îl aspire în plămâni, cu repercusiuni grave. De aceea este indicat ca injecțiile să fie oprite cu o săptămână înainte de operații elective. (Pacienți care primesc tablete de semaglutidă pentru diabet trebuie să întrerupă tratamentul cu o zi înainte de operație.)

În bibliografie veți găsi 25 de recomandări utile pentru a scădea în greutate în mod sănătos (6) și dacă sunteți supraponderali, merită să încercați stilul de viață descris în articol și o dietă, eventual sub supravegherea unei dieteticiene. Dacă acestea nu ajută, puteți încerca medicamente prescrise de medic. Numai în cazuri extreme, și mai ales dacă suferiți de boli metabolice, hipertensiune sau boli de inimă, puteți apela la operații bariatrice care reduc mărimea stomacului. În felul acesta cantitatea de hrană consumată la fiecare masă va fi limitată și cu timpul se va ajunge la o scădere în greutate. Altă posibilitate este o procedură prin care se reducea lungimea intestinului, limitând astfel absorbția. Dar cele mai multe cazuri pot fi rezolvate fără a apela la metode atât de drastice, numai cu voință și disciplină.

Vă doresc sănătate!

Tiberiu Ezri

Bibliografie

1. https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_obesity_rate
2. https://www.otago.ac.nz/news/newsroom/researchers-develop-world-first-weight-loss-device
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Mario_Lanza#:~:text=Hollywood%20columnist%20Hedda%20Hopper%20writes,at%20the%20age%20of%2038
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK581942/
5. https://obesitymedicine.org/blog/5-common-weight-loss-medications-their-side-effects-obesity-medicine-association/#:~:text=Common%20side%20effects%20include%20constipation,%2C%20or%20hypoglycemia%2C%20among%20others
6. https://www.healthline.com/nutrition/25-best-diet-tips

Sursa imaginii:https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Before_and_after_comparison_of_weight_loss_2015-06-25.png Asanagi, CC0, via Wikimedia Commons.