Număr vizualizări 25 ori
Libertatea de a adresa petiții guvernului (right to petition), alături de libertatea religioasă, se află în chiar primul amendament al Constituției SUA. Adoptat în 1791, de o națiune care își câștigase independența doar cincisprezece ani în urmă, acest principiu rămâne și astăzi una dintre cele mai prețioase comori ale Americii.
Și totuși, în prezent, un guvern american hipernaționalist întoarce spatele tocmai acestor moșteniri fundamentale, atunci când miliția sa, blindată și înarmată până în dinți, împușcă un protestatar. Mai exact, îl ciuruiește cu gloanțe, după ce a fost doborât la pământ și bătut. Nu este un caz izolat. Nu asistăm doar la încălcarea libertății de exprimare, ci și a libertăților ancestrale anglo-saxone ale persoanei și ale proprietății.
Printre cei care reacţionează se regăsesc chiar republicani, susținători ai ordinii, disciplinei și ai armelor, de pildă NRA (National Rifle Association), greu de suspectat de simpatii de stânga. Și ei încep să perceapă că nu doar cei etichetați drept „imigranți ilegali” sunt vizați, ci întreaga societate liberă americană, pentru că despre niciun trecător nu mai poți ști exact cine este. Libertatea înseamnă tocmai acceptarea acestei necunoașteri.
ICE (United States Immigration and Customs Enforcement) s-a transformat într-o structură coercitivă violentă. Nu întâmplător, nu armata îndeplinește aceste operațiuni „anti-imigrație ilegală”: ceea ce vedem nu este apărarea ordinii publice și nici a patriei, ci teroare de stat. Un prieten istoric american spunea că acest termen era inexistent în vocabularul politic al SUA. De acum înainte va exista.
Sub președinția lui Trump, toți cetățenii sunt teroriști potențiali și trădători de țară, ceea ce îmi aminteşte de cuvintele lui Karl Lueger, primarul fascist al Vienei între 1897 și 1910: „Eu hotărăsc cine este evreu.”
În ziarul The New York Times din 9 aprilie 1944, vicepreședintele de atunci al Statelor Unite, Henry Wallace, avertiza că în caz că fascismul va apărea vreodată în America, el va purta alt nume: „americanism” sau „super-patriotism”. Exact acești termeni domină astăzi spațiul mediatic din jurul lui Trump.
Nu este nevoie ca autorii lor să fi citit presa secolului trecut; ei sunt, de fapt, sursa vie a acestor definiții. Fascismele care se întâlnesc peste continente și epoci nu se definesc prin etichetă, ci prin răcnetul conștiinței lor suprematiste, prin supremaţia dreptului forței asupra forței dreptului. Tocmai de aceea refuză termenul „fascism”: îl stigmatizează. În memoria colectivă, această etichetă nu se mai poate albi, dar s-a revopsit în „suveranism”, „patriotism” și, da, „americanism”, așa cum antisemitismul se rebranduiește astăzi sub numele de „antisionism”.
Naționalismul este, în esență, îndreptat împotriva națiunii: limitează și închide o comunitate, deși tocmai deschiderea o face mai mare — așa cum a fost America în secolul XX. Sloganul MAGA (Make America Great Again) nu mărește, ci micșorează; nu înalță, ci umflă artificial. Este violent pentru că este slab.
Szilágyi-Gál Mihály
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:ICE_Agents_in_Minneapolis_After_Shooting.jpg Chad Davis, [1], CC BY 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/4.0>, via Wikimedia Commons
