În sfârșit, o veste bună, aș putea să spun chiar foartă bună în viața publică românească și care ne dă speranțe că nu este totul pierdut pentru democrație. Presiunile exercitate de societatea civilă l-au determinat pe Marian Munteanu să se retragă din cursa pentru Primăria capitalei. Poate că Munteanu a dat crezare spuselor celor doi lideri ai PNL- Alina Gorghiu și Vasile Blaga- care au afirmat despre el că este ”alegerea perfectă” și se și vedea primarul capitalei, se și gândea la revenirea după două decenii în viața politică. Poate a crezut că lumea are o memorie scurtă, că uită opiniile lui despre Zelea Codreanu sau că – și aici nu a fost vina lui, dezbaterile vehemente din aceste luni legate de legea 217 care are caracter antilegionar puteau să-i dea speranțe –o parte a societății, mai ales tinerii, fie că nu știu despre legionarism, fie că simpatizează cu acesta. Nu a fost să fie așa,în ciuda rolului de luptător anticomunist din 1990, mulți, printre care colegi de-ai lui de partid, nu vor un lider care simpatizează cu o ideologie de extremă dreaptă și și-au exprimat clar și răspicat opiniile contra unui astfel de om.. Este o bilă albă pentru societatea civilă care, de această dată s-a raliat pentru a opri ascensiunea lui Munteanu, contrazicând din fericire celebra piesă a lui Bertold Brecht ”Ascensiunea lui Arturo Ui nu poate fi oprită”. Se pare că germenii democrației încep să dea roade și la noi .

Că lui Marian Munteanu nu i-a plăcut acest lucru, s-a văzut limpede în  declarația pe care a făcut-o, pe un ton vehement , într-un fel amenințător când și-a anunțat retragerea.. El se consideră ”victima unor ONG-uri care se temeau că nu vor mai primi sprijin financiar dacă va ajunge primar”,  a decis să se retragă ”pentru a nu face rău liderilor acestui partid care îl invitaseră” și va rămâne în continuare în PNL. Dar răul a fost deja făcut și autorii sunt tocmai cei doi lideri ai  partidului care au dat dovadă de o miopie politică ,  o viziune distorsionată despre societatea românească. Prin linia de conduită adoptată, PNL a pășit pe o cale periculoasă și dacă nu se va opri , perspectiva este autodistrugerea.

Fiindcă desemnarea lui Munteanu nu a provocat numai reacții adverse ale oponenților PNL cum s-a încercat să se  sugereze. Mai  grav din punctul de vedere al supraviețuirii partidului a fost și este conflictul stârnit de candidatura lui în interiorul său. O parte din membrii liberali cred că prin eșecurile suferite în alegerea candidaților, Munteanu fiind  de-acum cel de-al treilea, imaginea partdului s-a deteriorat . Nu-mi place să fiu nepoliticoasă față de cei despre care scriu dar nu pot să  nu spun că ceea ce au făcut Gorghiu și Blaga și cercul din jurul lor care i-au sprijinit, este un semn de mare prostie. (Fiindcă nu sunt adepta teoriilor conspiraționiste, nu susțin cu tărie unele ipoteze după care s-ar fi urmărit din interiorul partidului compromiterea și apoi schimbarea celor doi, dar sincer să spun, de data asta nu m-ar mira) .

Că prostia le va afecta prestigiul, nu mă supără prea mult. Ceea ce însă mă supără este compromiterea gândirii , ideologiei liberale Este dureros că nu s-a găsit nimeni, nici o personalitate valoroasă care să preia tradiția liberalismului și să o adapteze spiritului liberalismului modern occidental. Așa cum a fost compromis PNȚCD care, practic, a dispărut de pe eșichierul politic, așa se va întâmpla și cu PNL. Păcat, pentru că o societate democratică înseamnă existența în viața politică a unui curcubeu de ideologii, de partide politice, de la o extremă la alta (chiar dacă extremele nu ne plac).

Nici  noul candidat, PNL, Cătălin Predoiu, nu pare să aibă șanse de a câștiga cursa pentru București. Iar efectul de bumerang provocat de incapacitatea conducerii liberale de a găsi un candidat credibil, se va resimți în toată țara. Din cauza unei conduceri incompetente, PNL și-a pierdut toate atuurile câștigate mai ales în ultimul an și jumătate. Singura posibilitate de supraviețuire a partidului ar fi o epurare severă a membrilor și revenirea la o ideologie liberală pură.

Eva Galambos