În vara anului 1946, la un an de la întoarcerea tatălui şi bunicului meu de la Dachau, tatăl meu a cunoscut, la Băile de la Cojocna, o minunată tânără care îşi însoţea mama la băile faimoase pe atunci pentru tratarea reumatismului. Această tânără urma să-i devină soţie peste caţiva ani. Părinţii mei s-au cunoscut la doar 16 ani, iar apoi şi-au scris până când tata a terminat liceul şi a venit de la Cluj la Bucureşti la facultate, ca să fie aproape de mama, cu care s-a căsătorit pe când aveau doar 23 de ani. Bunica mea maternă l-a iubit şi apreciat pe tata.  Ea îmi povestea tot felul de istorii de familie, inclusiv despre primele vizite ale tatei în casa bunicilor, casa în care şi eu locuiesc acum. Una dintre istorii trebuie să o spun pentru că este legată de dulceaţa de trandafiri.

În vara anului 1946, la un an de la întoarcerea tatălui şi bunicului meu de la Dachau, tatăl meu a cunoscut, la Băile de la Cojocna, o minunată tânără care îşi însoţea mama la băile faimoase pe atunci pentru tratarea reumatismului. Această tânără urma să-i devină soţie peste caţiva ani. Părinţii mei s-au cunoscut la doar 16 ani, iar apoi şi-au scris până când tata a terminat liceul şi a venit de la Cluj la Bucureşti la facultate, ca să fie aproape de mama, cu care s-a căsătorit pe când aveau doar 23 de ani. Bunica mea maternă l-a iubit şi apreciat pe tata.  Ea îmi povestea tot felul de istorii de familie, inclusiv despre primele vizite ale tatei în casa bunicilor, casa în care şi eu locuiesc acum. Una dintre istorii trebuie să o spun pentru că este legată de dulceaţa de trandafiri.

Tata nu mâncase până atunci dulceaţă de trandafiri, dar bunica făcea şi chiar plantase în grădină tufe de asemenea trandafiri. În partea Moldovei de unde era familia bunicii mele materne se obişnuieşte să serveşti musafirii cu o farfurioară plină cu dulceaţă de trandafiri, cireşe amare, caise……dulceaţa se servea pe o farfurioară specială, cu apă rece în paharul aburind şi pe o tăviţă cu serveţel brodat! Aşa a fost servit şi tata la primele vizite în casa logodnicei lui. În dorinţa lui de a sta mai mult în vizită, tata aprecia mult dulceaţa de trandafiri! Pentru că aprecia încă o porţie…..mânca multă asemenea dulceaţă şi obişnuia să spună cu umorul caracteristic că a fost un noroc că nu contabiliza şi diabetul între bolile lui, tocmai pentru că mâncase multă dulceaţă! După ani şi ani, tata aflase de la bunica care-l iubea foarte mult, că ea se amuza ştiind că tata mai cerea dulceaţă de trandafiri tocmai ca să stea mai mult în vizită la mama!

Dulceaţă de trandafiri:

Cantităţi: petalele de la 35 flori de trandafir de dulceaţă, curăţate de partea albă şi galbenă, doar petale; 1 kg zahăr, 3 căni de apă, sare de lămâie cât intră într-un degetar şi o felie de lămâie. Dacă aţi uitat cum arată un degetar, atunci sare de lămâie cât un vârf de cuţit!

Mod de preparare: petalele curăţate, dar nu spălate, se pun într-un vas de porţelan, se presară sarea de lămâie şi se freacă până ajunge de mărimea unui ou, iar zeama roşie se separă. Între timp se “leagă” zahărul cu apa, dar nu prea tare. Se dă cratiţa de pe foc şi se desfac petalele, apoi se continuă fierberea. După cca. 10 minute  puneţi şi zeama de la petale. Cu felia de lămâie frecaţi puţin marginile interioare ale cratiţei în care fierbe dulceaţa şi o lăsaţi să fiarbă cu dulceaţa.

Este gata când pusă pe o farfurioară dulceaţa nu se desface, ci rămâne bob.

Siropul de trandafiri:

Este preferat de multă lume!Cantităţile sunt aceleaşi, dar se adaugă 2 linguri de alcool alimentar. Petalele se pregătesc la fel şi se pun într-un borcan de 800 gr. (se desfac petalele, se adaugă zeama roşie ce rămâne după ce se freacă cu sare de lămâie, se adaugă apă în borcan şi 2 linguri de alcool alimentar. Se lasă până a doua zi acoperit cu o farfurioară. A doua zi, se trece prin sită acest lichid, se adaugă 350 gr. zahăr şi se fierbe cam 15 minute, apoi se pune în sticle şi se bea cu apă minerală.

Atenţie să fie trandafiri de dulceaţă, care au o dulceaţă şi o fineţe a petalelor!

Mai sunt şi alte reţete pentru dulceaţa de trandafiri, dar acestea sunt foarte bune şi mai uşor de făcut. Vine vara şi ne putem bucura de savoarea acestor delicatese!