Până anul trecut, în 26 noiembrie – când Mama a trecut, cumplit de brusc, pragul nefiinţei – după prânzul de duminică pe care-l luam în casa ei, îmi dădea drept merinde o cutie cu salată pentru ziua de luni. De-a lungul mai multor ani – ca şi în prezent – ziua de luni o petreceam la studio de dimineaţa până seara, mai întâi în cabina de montaj şi apoi în regia de emisie. După un obicei răspândit între jurnalişti dimineaţa plecam de acasă cu o cafea băută pe inima goală şi peste zi mâncam în goană o banană sau ronţăiam ceva pe apucate. Ajungeam acasă seara, frântă de oboseală, îmi umpleam o farfurie cu Salata Mamei şi aproape simultan o sunam la telefon pe Ea…Read more…
Cea de a doua întâlnire dintre comunităţile armeană şi evreiască din Cluj a avut loc la un an după ce prima se dovedise un succes, încurajându-i pe iniţiatori şi organizatori să lărgească cercul participanţilor şi să caute o locaţie maiRead more…
Cum am aflat vestea morţii preşedintelui Kennedy La 22 noiembrie se împlinesc 49 de ani de la asasinarea preşedintelui Kennedy. Majoritatea americanilor care au trăit trauma asasinării îşi amintesc cu exactitate unde erau şi ce făceau atunci când au primitRead more…
Uitând râsul unor nimicuri Pe neaşteptate vesmintele mi s-au lărgit, iar trupul, mai scund decât îl ştiam, nu mă mai recunoaşte. Îndoită precum o rugă fruntea mi-e căzută spre pământul scorojit, uitând râsul unor nimicuri devenite mai ascuţite precum minaRead more…
“Câte nopţi mai trebuie să dorm până la ziua mea (vacanţă, venirea lui Moş Niculae…)?” întrebam în vremea copilăriei şi îmi asumam conştiincioasă ruperea filelor din calendarul de perete. Desprinderea filei de azi şi apariţia celei de mâine era urmată de citirea anecdotelor sau sfaturilor utile de pe verso, ca un ultim dar al zilei pe care tocmai am lăsat-o să se aştearnă – asemeni unei frunze veştede – peste timpul trecut. Mai târziu tata a adus de la Moscova un calendar de birou care schimba data atunci când roteam peste ax cutia nichelată plină de cartonaşe cu cifre, aşezate în ordine crescătoare, astfel încât data corectă se iţea fără greş în ferestruica pătrată.Read more…
Doamna Vlaicu nu era croitoreasă, ci o creatoare de modă pur sânge. Decenii de-a rândul această doamnă deosebită, cu nume de principesă, la care poposeam împreună cu Mama, ne făcea să ne simţim frumoase şi importante. Probele se desfăşurau în odaia micuţă unde trona o maşină de cusut Singer, alături de o masă de călcat cu fierul în priză şi o canapea pe care-şi aşteptau rândul la croit bucăţile de stofă, mătase, catifea sau stambă, întotdeauna în vecinătatea unei cărţi deschise, pe cale de a fi citită în timpul unei scurte sieste. Pe umeraşe aşteptau hainele noastre pregătite pentru „prima sau a doua probă”Read more…
De o vreme încoace prietenul meu nonagenar M. – un om generos, entuziast, devotat adevărului şi facerii de bine, care şi-a dovedit tenacitatea în recuperarea memoriei unor oameni de omenie din perioada Holocaustului – s-a dedicat restabilirii adevărului în ceeaRead more…
Barack Obama a câstigat în mod categoric alegerile prezidenţiale. Semnificaţia acestei victorii, după părerea mea, este aceea că majoritatea cetăţenilor americani sunt de acord ca guvernul să joace un rol mai mare în viaţa cetăţenilor şi că sunt dispuşi săRead more…
