Barack Obama a câstigat în mod categoric alegerile prezidenţiale. Semnificaţia acestei victorii, după părerea mea, este aceea că majoritatea cetăţenilor americani sunt de acord ca guvernul să joace un rol mai mare în viaţa cetăţenilor şi că sunt dispuşi să plătească impozite mai ridicate, în schimbul garanţiilor oferite de un sistem de asigurări sociale guvernamental. Rezultatul final încă nu se cunoaşte, mai aşteptăm numărătoarea din Florida, dar spre deosebire de alegerile din 2000, când sistemul dezastruos de votare din Florida i-a făcut pe americani să aştepte săptămâni în şir decizia curţii supreme, de data aceasta voturile din Florida nu pot schimba rezultatul alegerilor. Preşedintele Obama are 303 voturi electorale din celelalte state, suficiente pentru a revendica preşedinţia pe următorii 4 ani. De fapt 270 de voturi ar fi fost suficiente pentru victorie.
Protocolului alegerilor din Statele Unite pretinde candidatului care pierde, în acest caz Mitt Romney, să se recunoască învins. Asta s-a întâmplat în toiul nopţii, după ora 1:30, când toate agenţiile de presa l-au declarat învingător pe preşedintele Obama.
Romney a ţinut un discurs scurt, reconciliant, felicitându-l pe Obama pentru victorie şi cerând tuturor alegătorilor să se unească în spatele preşedintelui contribuind împreună la dezvoltarea şi bunăstarea poporului şi ţării.
Discursul preşedintelui Obama a urmat celui lui Romney si a fost la fel de civilizat şi politicos faţă de cei care au pierdut alegerile. El este din nou preşedintele tuturor americanilor, nu numai al democraţilor.
Victoria lui Obama s-a datorat în mare măsură schimbărilor demografice din societatea americană şi faptului că Partidul Democrat a format o coaliţie foarte puternică, a cărei platformă este susţinută de tineri, minorităţile de culoare, minoritatea hispanică, de societatea feminină, angajaţii guvernului federal şi ai statelor, sindicatele muncitoreşti, locuitorii marilor centre urbane, grupările homosexuale, cetăţenii cu resurse financiare mici şi mijlocii şi o pătură din societatea celor care o duc foarte bine din punct de vedere financiar, dar au un sentiment civic foarte dezvoltat şi aderă la principiile Partidului Democrat de a împărţi în mod mai echitabil bunăstarea în rândul populaţiei.
Sistemul de vot american şi tradiţia politică
Sistemul de vot american este bazat pe colegiul electoral. Se alocă un număr de electori fiecărui stat, în funcţie de numărul total de reprezentanţi aleşi în legislatură. Fiecare stat primeşte electori în număr egal cu membrii alocaţi în Congres şi Senat. Câştigătorului i se atribuie toate voturile electorilor, potrivit principiul “winner takes all”. Miza totală este de 538 de electori. Astfel votul popular nu are importanţă, condiţia este doar să se câştige voturile electorale din stat.
În mod istoric anumite state votează în majoritate pentru un partid sau altul, în funcţie de populaţie, fiind foarte greu, de exemplu pentru Partidul Republican să câştige în California, New York sau Maryland, state în care majoritatea populaţiei este susţinătoarea Partidului Democrat după cum Texas sau Utah sunt state eminamente republicane. Bătăliile mari s-au dat în state unde alegătorii erau distribuiţi echilibrat între cele două partide. Astfel în Virginia, Michigan, Florida, Ohio campaniile electorale au cheltuit enorm pentru a-şi atrage alegătorii neafiliaţi.
Se pare că preşedintele Obama a avut o strategie strălucită în aceste state, repurtând o victorie clară. Muncitorii de la fabricile şi întreprinderile dependente de General Motors din Michigan si Ohio i-au fost recunoscători preşedintelui pentru că le-a salvat serviciile prin ajutorul financiar substanţial acordat de guvernul american companiei GM care era în pragul falimentului, dar prin acest ajutor s-a pus pe picioare.
Partidul Republican a obţinut mult mai multe voturi de la cetăţenii albi decât Partidul Democrat. Cu toate că diferenţa voturilor electorilor a fost mare, rezultatul bazat pe numărul absolut de voturi, votul popular, este mult mai strâns Obama conducând cu doar 2-3%.
Nevoia de maleabilitate a noului parlament
În concluzie se observă o polarizare accentuată a populaţiei americane şi în următorii patru ani ne putem aştepta la multe bătălii legislative în congresul şi senatul american.
Alegerile de ieri nu au vizat numai preşedinţia SUA. În ceea ce priveşte componenţa legislativului s-au produs mici schimbări care nu modifică balanţa existentă. Democraţii şi-au menţinut majoritatea în Senat, iar republicanii pe cea din Congres, o formulă clară pentru a împiedica legiferările dorite de un partid sau altul.
Dacă doresc să se legifereze iniţiative noi în următorii patru ani, preşedintele şi conducătorii celor două partide vor fi nevoiţi să înveţe arta compromisului. Sper să dea dovadă de mai multă maleabilitate şi să încheie compromisurile necesare pentru bunăstarea ţării. Problemele fiscale sunt uriaşe. Datoria publică a Statelor Unite a crescut enorm în ultimii ani datorită intervenţiei guvernamentale în criza financiară, războaielor din Irak şi Afganistan şi, mai ales, datorită celui mai costisitor element: preţul enorm al asistenţei medicale pentru cetăţenii săraci (Medicaid) şi cei de peste 65 de ani (Medicare), care sunt acoperite din fondurile asigurate de guvernul federal. Cheltuielile guvernamentale trebuie sa fie reduse concomitent cu creşterea veniturilor din impozite. Fără schimbări drastice, continuând pe acelaşi drum, vom urma calea Greciei şi ţara va deveni falimentară.
Consultări populare şi miza acestora
În unele state alegerile au fost asociate şi cu consultări populare. In statul meu, Maryland, cetăţenii au votat pentru dreptul la căsătorie a partenerilor de acelaşi sex. Este primul stat care a legiferat acest drept prin vot. În Washington si Colorado cetăţenii au aprobat dreptul de a cumpăra şi consuma marijuana în mod legal. Va fi foarte interesant să vedem cum se va aplica legea, ţinând cont de faptul că legea federala interzice comerţul, posesia şi consumul marijuanei.
Ieri dimineaţa în faţa secţiei mele de votare activişti din ambele partide ne îndemnau cu pliante să votăm pentru unul sau altul. Nu se certau , vorbeau politicos cu alegătorii încercând să ne convingă de poziţia lor. Stând la rând la cabinele de vot, cetăţenii stăteau la poveşti, paşnici cu toate că aveau idei şi păreri deosebite. Acestea sunt momentele în care mă simt foarte fericit că trăiesc într-o ţară unde valorile democraţiei şi ale libertăţii individului permit cetăţenilor să aibă păreri, concepţii şi sisteme de valori diferite, fără ca să fie ostili faţă de cei care gândesc altfel. Mi se încălzeşte inima, realizând cât de norocos sunt că trăiesc într-o societate care, cu toate imperfecţiunile ei, îmi da posibilitatea de exprimare prin vot şi că cetăţenii de rând au un cuvânt foarte important în destinul ţării.
