Încerc de astă dată să redau ceva legat şi de Cluj. Cred că după ce au trecut atâţia ani, se poate de acum dezvălui. România a jucat un rol dublu, chiar cu două feţe, în relaţiile ei cu Statul Israel, abia înfiripat.

Oprirea alia-lei a fost un act neprietenos

, mai ales hotărârea fermă a regimului comunist nu numai de a desfiinţa, prin HCM, organizaţiile sioniste, ci de a interzice emigrarea oricărui sionist,

chiar atunci când deschidea robinetul plecărilor în Israel. În faţa acestei situaţii şi, mai ales, având în vedere că a început arestarea conducătorilor şi a activiştilor sionişti, au fost căutate drumuri ilegale de scăpare.

Una dintre acţiunile cele mai îndrăzneţe – au fost şi altele – a fost cea iniţiată de Bnei Akiva, pentru scoaterea din România a conducerii sale. Am reuşit să obţinem din Viena 16 certificate de naştere ale unor evrei gazaţi în lagărele de exterminare germane. Cu aceste acte ne-am prezentat la Ambasada austriacă din Bucureşti care, pe baza celor prezentate, ne-a eliberat 16 paşapoarte austriece. Pentru valorificarea lor era nevoie de o hârtie că în tot acest răstimp posesorii acestor paşapoarte erau înscrişi la secţia de supraveghere a străinilor, de la Securitate. Prin intermediul unor cunoştinţe, şeful acestei secţii a Securităţii din Alba Iulia a fost dispus să ne elibereze aceste dovezi – bineînţeles contra cadoului respectiv – acele foi galbene (noi le-am botezat Pata Galbenă), căci asta era culoarea formularelor. Ni se pusese condiţia să dovedim unde am trăit în perioada de la război încoace.

Ne-am tot gândit cui să ne adresăm. Îl cunoşteam pe profesorul Haţieganu, şeful clinicii universitare de la Cluj, dar ezitam să-l amestecăm în aceasta afacere riscantă. Întâmplare îţi vine nu o dată în ajutor. L-am întâlnit pe Şlomo Hirsch, un învăţător, vechi militant sionist, cu care m-am sfătuit – fără a-i împărtăşi prea multe amânunte – cum să procedăm. De la el am aflatcă fratele său, profesorul doctor Hirsch era şeful secţiei de ftiziologie la clinica universitară din Cluj. Profesorul Hirsch ne-a eliberat certificate potrivit cărora în toţi aceşti ani posesorii paşapoartelor austriece am fost internaţi în secţia lui şi cu ajutorul acestor certificate am obţinut „Pata Galbenă”. Din păcate acţiunea a eşuat încă înaintea depunerii cererilor pentru obţinerea vizei de ieşire. Dar asta este o altă poveste.

(Va urma)