Inspectorul, făptura cu rol de supraveghere şi control, trebuie să se apropie în intransigenţă şi alte calităţi de semizeu. Din păcate e om obişnuit, alăturat adesea cu cuvântul argotic, vulgar ,,spăgar’’ (ce să facem dacă i potriveşte ?). Şi întreprinzătorul e om obişnuit care trage dupa sine caracteristica de ,,buclucaş ‘’.

Inspectorul, făptura cu rol de supraveghere şi control, trebuie să se apropie în intransigenţă şi alte calităţi de semizeu. Din păcate e om obişnuit, alăturat adesea cu cuvântul argotic, vulgar ,,spăgar’’ (ce să facem dacă i potriveşte ?). Şi întreprinzătorul e om obişnuit care trage dupa sine caracteristica de ,,buclucaş ‘’.Şi lui i se potriveşte: plăteşte taxe, impozite, multe tipuri de asigurări şi alte dări pentru intreprinderea pe care o are, de asemenea amenzile pe care binevoieşte să i le aplice inspectorul, pe drept sau nu, după cum s-a trezit de dimineaţă.

Inspectorul are salariul plătit de stat (deci de contribuabil), concediu de asemenea, de care se bucură cu prisosinţă. Întreprinzătorul are ceea ce îi rămâne după plata dărilor, iar în concediu merge, dacă are cu ce. Întreprinzătorul are obligaţia să cunoască legile şi reglementările noi, să le interpreteze corect şi să le aplice la locul său de muncă (pentru că inspectorul aia aşteaptă să apară pentru a verifica şi, mai ales, pentru a strânge nişte bani in plus). În instituţiile de stat şeful e de obicei bărbat, subordonaţii care urmează de asemenea, apoi sunt la rând femeile. Instituţiile de control nu fac excepţie, aşa că femeile inspector sunt mieluşei cu şeful şi recuperează pe teren autoritatea şi amenzile. De multe ori aspectul lor este războinic, încruntat, faţa vopsită în culori vii, nişte tirani în fustă. Celebra mustacioară e prefigurată de conturul negru al buzelor. Întreprinzătorul femeie foloseşte pentru faţă culori mult mai discrete, ca sa nu-şi sperie clienţii.

Activitatea de teren a inspectorilor e foarte profitabilă pentru că între diferitele controale se intercalează o manichiură, o sesiune de cumpărături, o cafea cu prietenii. Înteprinzătorul ar trebui sa fie nebun să plece pentru un suc : chiar după un minut ar putea apărea clientul său favorit care negăsindu-l, să solicite pe altcineva ( bineinţeles poate veni chiar inspectorul, cu amenda pregătită ).

În perioada de criză clienţii s-au împutinat, inspectorii dimpotrivă! (Să fie oare foşti întreprinzători plictisiţi de meserie ?). S-au înmulţit şi tipurile de inspecţii. Vine şi câte o zi plină, cu mulţi clienţi şi întreprinzătorul se bucură… Dar hop, apare şi inspectorul şi verifică cu ceasurile, făcând comentarii răutăcioase şi punând lumea pe fugă. La sfârşit trebuie să facă un proces verbal, dar atunci îşi aminteşte că timpul său e preţios şi îl convoacă pe întreprinzător a doua zi, la sediu. A doua zi e sâmbăta liberă, dar tiranul în fustă are o recuperare de făcut şi e la serviciu. Biata femeie intreprinzător are sambăta liberă, dar hotătarăşte că e mai simplu să piardă o oră, decât să se tocmească cu un tiran. Soseşte cu inima în gât, cu zece minute întârziere, dar nici ţipenie pe coridoare, uşile vraişte. Aruncă un ochi în încăpere şi pe biroul inspectorului vede tronând câteva ceşti cu zaţ uscat de cafea şi un pachet de ţigări ! Inspectorul apare după jumătate de oră. Bineînţeles că nimeni n-a murit dintr-o întârziere de 40 de minute, o ceaşcă murdară şi un pachet de ţigări. Dacă ar fi fost însă pe masa întreprinzărorului, era motiv de amendă. Inspectorul pierde o oră cu procesul verbal şi femeia intreprinzător e liberă să-şi înceapă sâmbăta liberă. Ea promisese familiei că le va pregăti pentru masa de week-end, supă cremă de legume, pui umplut cu garnitură de ierburi fine şi millefeuille ca desert, dar e trecut de ora zece. Ajungând acasă prepară o supă şi o friptură mai anoste şi un chec fără haz, apoi îşi completează actele necesare locului de muncă, ce nu trebuie neglijate cu nici un preţ.

Bineînţeles că nimeni n-a murit din lipsa unui prânz suculent, încununat cu millefeuille, dar nici bine nu i-a facut. E totuşi un caz fericit. Umblă vorba că un înteprinzător din vecini a primit vizita unor inspectori pe care la sfârşit i-a invitat la bar la ,,una mică “. Cum se cinsteau ei, a primit telefonul altui rând de inspectori, care îl aşteptau nervoşi la firmă şi apoi l-au tot controlat patru ore.

Au trecut anii… Tiranul în fustă a îmbătrânit. Bocancul ei a lovit cu precădere sufletele intreprinzătorilor. Invers s-a intamplat mult mai rar, aşa că doreşte prin urmare sa stea cât de mult la acest loc de muncă plăcut şi relaxant. O macină numai regretul ca n-a ajuns om politic sau vedetă tv., ca alţi inspectori, dar nu e timpul pierdut. Asemenea faimă relativă se înrudeşte însă cu a inspectorilor care au nimerit după gratii. Rămâne de văzut cum se va înţelege cu noua generaţie de întreprinzători despre care se spune că sunt nesimţiţi de mare clasă ( numai părinţii lor declară că sunt tineri pragmatici şi dezgheţaţi). Să vedem cum se vor înţelege toţi noua generaţie de inspectori, rude bune ale mafiei siciliene ( numai mătuşile lor spun că sunt cam temperamentali cu banul public si privat).

Înteprinzătorul buclucaş a îmbătrânit şi a hotărât să se pensioneze. Pentru a avea o activitate interesantă a devenit scriitor satiric. Prima sa lucrare, ce sa vezi, deşi remake, s-a numit ,, Inspectorul şi noaptea ‘’.