Biografia tumultuoasă a unei femei medievale e pusă într-un nou fascicol de lumină, printre faldurile unei cercetări recente. “În centrul acestei poveşti foarte încurcate stă un personaj demn de un roman, Margherita Aldobrandeschi, contesă de Sovana, boieroaică feudală a unui vast teritoriu ce se întindea de la muntele Argentario pînă la Amiata, la lacul Bolsena şi, în jos, pînă aproape de Civitavecchia, teritoriu pe care îl rîvneau atît oraşul Siena, cît şi Orvieto.
Biografia tumultuoasă a unei femei medievale e pusă într-un nou fascicol de lumină, printre faldurile unei cercetări recente. “În centrul acestei poveşti foarte încurcate stă un personaj demn de un roman, Margherita Aldobrandeschi, contesă de Sovana, boieroaică feudală a unui vast teritoriu ce se întindea de la muntele Argentario pînă la Amiata, la lacul Bolsena şi, în jos, pînă aproape de Civitavecchia, teritoriu pe care îl rîvneau atît oraşul Siena, cît şi Orvieto. Margherita se măritase în 1270 cu Guido di Montfort, rămas în istorie fiindcă l-a ucis din răzbunare, în 1271, în catedrala din Viterbo, în faţa lui Filip al III-lea al Franţei şi a lui Carol I de Anjou pe prinţul Henric de Cornwall, nepotul regelui Henric al III-lea al Angliei. Cardinalul Caetani, numit în 1291 de către Papa Nicolae al IV-lea administrator al bunurilor Margheritei, rămasă văduvă în acel an, încercase s-o mărite cu unul dintre nepoţii lui, dar fusese anticipat de familia Orsini, şi astfel bogata moştenitoare s-a măritat, a doua oară, cu un Orsello Orsini (1293). Acesta, însă, moare pe neaşteptate după vreo doi ani şi astfel Caetani, între timp ales papă, are cale liberă pentru a celebra, în 1296, al treilea măritiş al Margheritei, care împlinise patruzeci de ani, cu strănepotul lui, Roffredo Caetani al III-lea. Trec doar doi ani şi iată o lovitură de scenă. Bonifaciu al VIII-lea porunceşte ca, dacă s-ar dovedi că Margherita e deja legată de altcineva prin jurămînt sacru, căsătoria cu strănepotul să fie declarată nulă. Tocmai se răspîndeşte zvonul că, după moartea lui Orsini, Margherita s-a măritat pe ascuns cu un amant al ei, Nello dei Pannocchieschi, boier al feudelor din Maremma. Măritişul s-ar fi ţinut secret, fiindcă Nello era pe-atunci cununat cu Pia dei Tolomei, pe care, potrivit unei legende preluate de Dante, urma s-o ucidă (“ricorditi di me, che son la Pia; / Siena mi fé, disfecemi Maremma: / salsi colui che ‘nnanellata pria / disposando m’avea con la sua gemma” – aminteşte-ţi de mine că sînt Pia; Siena m-a născut şi m-a ucis Maremma: o ştie cel care înainte de-a se-nsura cu mine mi-a dăruit inelul – Purgatoriu V, 133-136). În acel moment măritişul cu Roffredo este anulat (1298), iar acesta e liber să se-nsoare (octombrie 1299) cu Giovanna dell’Aquila, foarte înstărita moştenitoare a comitatului Fondi. Dar pentru ca familia Caetani să nu piardă veniturile substanţiale ale familiei Aldobrandeschi, papa o acuză pe Margherita de bigamie şi o privează de titlurile nobiliare (octombrie 1300). Fireşte că familia Aldobrandeschi reacţionează şi izbucneşte un război la care participă şi oraşul Orvieto şi care se încheie doar la 1 mai 1302: Margherita (care între timp se măritase cu vărul ei Guido di Santa Fiora) e vîrîtă la puşcărie şi mai apoi e obligată să se (re)mărite cu Nello dei Pannocchieschi. Această ultimă căsătorie dovedea într-un fel că divorţul impus cu cîţiva ani mai devreme era legitim” (Marco Santagata, Dante. Il romanzo della sua vita, 2012, p. 133-134).
preluare de pe blogul autorului http://laszloal.wordpress.com/
