Sunt arădeancă şi, credeţi-mă, în tinereţea mea cei 50 de km. care ne despărţeau de Timişoara despărţeau două lumi. Acest lucru nu m-a împiedecat însă să mă căsătoresc cu un timişorean. De aceea am vrut să citesc cartea „Evreii din Timişoara în perspectivă istorică”, să văd dacă librăria Galambos figura în paginile ei (spre satisfacţia mea, figura). Însă alături de această menţionare, am aflat o groază de lucruri despre oraş.

Dacă mă gândesc la cele trăite în ultimele şase luni, mă încearcă două regrete: 1. – că nu m-am dus la întâlnirea evreilor timişoreni din această primăvară (deşi aveam de gând) şi 2. – că nu am citit decât acum istoria evreilor din Timişoara, fascinanta lucrare a economistului Tiberiu Schatteles, timişorean din moşi-strămoşi, plecat de multă vreme de pe meleaguri bănăţene. (după câte am aflat, a stat mulţi ani şi la Bucureşti) în îndepărtata Canadă. De fapt, înşiruirea trebuia să fie inversă: întâi să fi citit volumul, apoi să mă fi dus la Timişoara, să-l întâlnesc pe autor căruia să-i spun personal cât de mult m-a încântat cartea. Nu a fost să fie, iar cartea am citit-o în urmă cu o lună şi jumătate. Am obţinut-o greu, am înţeles că la întâlnire s-au epuizat toate exemplarele (ar trebui suplimentat tirajul, după câte ştiu eu mai sunt cereri), am făcut rost de unul de la traducător (cu împrumut), deoarece nici editura Hasefer care a scos cartea , nu mai dispune de ea.

Nu sunt timişoreancă decât să zicem sufleteşte sau prin apropiere, sunt arădeancă şi, credeţi-mă, în tinereţea mea, cei 50 de km. care ne despărţeau, despărţeau două lumi. Fiecare dintre noi se lăuda cu ceea ce are în plus sau remarca răutăcios ce are celălalat în minus. Acest lucru nu m-a împiedecat însă să mă căsătoresc cu un timişorean (pe care, bineînţeles l-am întâlnit…la Bucureşti), a cărui familie era binecunoscută printre locuitorii mai vechi ai urbei. De aceea am vrut să citesc cartea „Evreii din Timişoara în perspectivă istorică” să văd dacă librăria Galambos figura în paginile ei (spre satisfacţia mea, figura). Dar, recunosc, alături de această menţionare, am aflat o groază de lucruri despre oraş, în primul rând desigur despre evrei, dar şi despre alţii, am regăsit acel mozaic de etnii trăind alături şi influenţându-se reciproc, unic în toată România, despre care ştiam. Aşa cum am scris şi în altă parte, Tiberiu Schatteles, care nu este istoric, a realizat o muncă de cercetare extraordinară al cărei rezultat a fost volumul de faţă.. Este o istorie cu totul specială a unei provincii care, datorită poziţiei sale strategice, a constituit miza unor bătălii cumplite, la marginea Imperiului Habsburgic, pe care o vroiau şi austriecii şi turcii, consecinţele lor fiind resimţite de populaţiile de-acolo, inclusiv de evreii care se stabiliseră aproximativ în secolul al XVII-lea, în preajma războaielor. Din cauza poziţiei speciale a zonei, evreii au suferit dar în acelaşi timp au avut drepturi şi posibilităţi de dezvoltare de care nu s-au bucurat alţi evrei din această parte a Europei. Aceste privilegii au stimulat spiritul de iniţiativă, hărnicia şi ingeniozitatea evreilor bănăţeni, respectiv timişoreni care – aşa cum a reieşit din sutele de documente şi cărţi cercetate de autor – au contribuit la dezvoltarea şi propăşirea regiunii. Datele care se regăsesc în documente, afirmă autorul, au fost trecute sub tăcere atât de istoricii austrieci ai Banatului, cât şi de cei maghiari sau români, iar în prefaţa cărţii, Tiberiu Schattels afirmă că unul dintre motivele care l-au determinat să scrie cartea a fost dorinţa lui de a corecta erorile istorice.

Într-adevăr „Evreii din Timişoara” ne oferă o imagine a evoluţiei comunităţii evreieşti din acest oraş timp de aproximativ 400 de ani, de la eliberarea Banatului de ocupaţia otomană (sec.17) până în zilele noastre, situaţia evreilor sub patru dominaţii -turcă, austriacă, maghiară şi română, domeniile în care evreilor li s-a permis să-şi desfăşoare activităţi economice şi extraordinarele performanţe ale lor în timpul dualismului austro-ungar când li s-au acordat drepturi egale cu ceilalţi cetăţeni ai Imperiului, iar Timişoara – datorită evreilor – a devenit unul dintre oraşele cele mai moderne ale Austro-Ungariei. Statisticile prezentate de autor privind evoluţia demografică a evreilor şi structurarea lor ocupaţională, apoi veniturile obţinute de întreprinderile create de evrei şi locurile de muncă ce dădeau de lucru nu numai evreilor, susţin ideea de bază a cărţii cu privire la aportul comunităţii evreieşti timişorene în dezvoltarea oraşului.

Se prezintă în continuare situaţia după primul război mondial când Timişoara ajunge parte a României, apoi obstacolele ridicate în desfăşurarea vieţii evreieşti de legile rasiale introduse în perioada celui de-al doilea război mondial de regimul Antonescu, istoria ajungând până în zilele noastre.

Cartea se ocupă şi de istoria celor două comunităţi evreieşti timişorene -cea sefardă şi cea aşkenază – prima originară din Balcani, din Imperiul Otoman, cea de a doua prin imigrări din diferitele regiuni ale Imperiului Habsburgic. Din paginile acestei cărţi am aflat de ce atât de multe familii de aşkenazi bănăţeni (chiar şi arădeni) sunt originari din Boemia. Conform unei legi emise de împărăteasa Maria Theresa, o parte dintre evreii din Cehia a fost obligată să plece de pe meleagurile natale şi să-şi caute un nou loc unde să se stabilească, deoarece numărul familiilor evreieşti în ghetourile cehe (şi nu numai) era limitat şi cei care-l depăşeau – dacă de pildă copiii se căsătoreau şi li se năşteau la rândul lor copii – erau obligaţi să plece.

Sunt prezentate pe larg, alături de aspectele economice, şi cele religioase şi culturale ale evreimii, coexistenţa cu diferitele etnii din Banat şi spiritul în general paşnic al acestei coexistenţe, explicat tocmai prin diversitatea etnică a Timişoarei, a Banatului

Tiberiu Schatteles prezintă cu părere de rău, ţinând cont de această istorie de excepţie, situaţia actuală a comunităţii evreieşti timişorene, cu un efectiv minuscul faţă de trecut, punânduşi întrebări, din păcate nu prea optimiste, în legătură cu viitorul ei.

Cartea conţine multe alte informaţii care o califică drept una dintre cele mai interesante istorii despre o comunitate evreiască din România. Ea completează foarte bine şi alte lucrări scrise despre istoria evreilor bănăţeni ca de pildă cele ale prof. univ. dr. Victor Neumann sau istoria orală realizată de prof. Smaranda Vultur şi echipa ei. Despre „Evreii din Timişoara” s-ar putea scrie mult mai mult dar, în speranţa reeditării, nu voi dezvălui cititorilor alte detalii, lăsându-i pe ei să le descopere.