Spectacolului de deschidere de stagiune a Operei Metropolitan din New York a fost umbrit de insistenţa unor grupări de homosexuali militanţi, nemulţumiţi de faptul că dirijorul Valery Gherghev şi renumita soprană Anna Netrebko, ambii de origine rusă, au susţinut în mod public campania electorală a preşedintelui Putin, precum şi de recenta adoptare în Rusia, a unei legi privitoare homosexualii.
De câţiva ani, mergem cu soţia la spectacolul de gală de la Opera Metropolitan din New York, prezentat cu ocazia deschiderii stagiunii. Este un eveniment festiv unde iubitorii de operă dar şi multe vedete şi personalităţi se prezintă pentru a participa la un spectacol deosebit, dar şi a întâlni oameni cu influenţă la banchetul care urmează spectacolului.
Holul Operei Metropilitan, înainte de spectacolul inaugural al stagiunii 2013 – 2014
Anul acesta evenimentul a fost umbrit de insistenţa unor grupări de homosexuali militanţi, ofensaţi de faptul că dirijorul Valery Gherghev şi renumita soprană Anna Netrebko, ambii de origine rusă, au susţinut în mod public campania electorală a preşedintelui Putin. In plus, opera prezentată era “Evgheni Oneghin”, compusă de Ceaikovsky care, potrivit istoricilor, a dus o viaţă dublă, fiind căsătorit cu o femeie, dar având legături sexuale cu bărbaţi. Ceaikovsky nu a recunoscut niciodată în public orientarea lui sexuală, dar faptul a fost documentat de alţii la vremea respectivă.
Problema a început cu o lege introdusă recent în Rusia care interzice “propaganda” adresată tinerilor sub 18 ani, privitoare la relaţiile sexuale între parteneri de acelaşi sex. Legea este destul de vagă şi nu e prea clar ce înseamnă “propagandă”. În plus interzice adoptarea de orfani ruşi, în ţările unde căsătoria între persoane de acelaşi sex este legală. Se pare că majoritatea ruşilor sunt de acord cu această măsură, homofobia fiind la loc de cinste în Rusia. Duma a aprobat legea, iar Putin a semnat-o. Această semnătură l-a demonizat pe Putin în ochii comunităţii LGBT ( Lesbian/Gay/Bisexual/Transgender) din Statele Unite. Indignaţi de asemenea măsuri drastice, comunitatea LGBT a început o campanie extraordinară împotriva lui Putin, chiar cerând boicotarea Olimpiadei din Soci.
Demonstranti la Lincoln Center
Demonstranţii au cerut conducerii operei Metropolitan să dedice seara de gală “luptei homosexualilor ruşi împotriva tiraniei lui Putin”. I-au cerut, de asemenea, Annei Netrebko şi lui Valery Gherghev să-l denunţe în mod public pe Putin. Anna Netrebko a cedat parţial presiunilor şi a făcut o declaraţie pe pagina ei de Facebook unde a susţinut sus şi tare că ea nu discriminează împotriva nimănui, incluzând homosexualii. Gherghev nu a făcut nicio declaraţie.
Situaţia a fost dezbătută şi în presă. Chiar şi renumitul ziar “New York Times” a avut un articol unde s-a discutat posibilitatea unui scandal la deschiderea stagiunii de operă. Mi-am dat şi eu cu părerea în New York Times la rubrica “ cititorii ne răspund”. Eu am găsit dezgustător faptul că soprana mea favorită a fost practic şantajată să dea o “declaraţie” de susţinere pentru membrii grupării LGBT. De ce trebuie ca artiştii să se simtă obligaţi să dea declaraţii de aderenţă şi suport pentru anumite mişcări politice şi sociale? Am amintit de anii 50 când mulţi oameni de artă şi cultură în Statele Unite erau nevoiţi să facă declaraţii anticomuniste pentru a-şi continua munca, altfel erau puşi pe o “listă neagră” şi cariera le era terminată. Bineînţeles mi-am aprins paie în cap cu militanţii LGBT cărora această comparaţie li se părea ofensatoare, dar din păcate şi ei folosesc aceleaşi principiu: “ Cine nu e cu noi, este împotriva noastră”.
Luni seara, îmbrăcaţi de gală pentru spectacolul festiv, ne-am îndreptat înspre Lincoln Center, sediul Operei Metropolitan. De la distanţă am văzut plutoanele de poliţişti veniţi să menţină ordinea. Protestanţii LGBT erau ţinuţi la distanţă pe stradă unde aveau dreptul să demonstreze.
Poliţişti la Lincoln Center
Nu aveau permisiunea de a demonstra în incinta centrului cultural Lincoln Center, o instituţie privată care, în afară de operă, mai are multe săli pentru teatre şi concerte. Demonstranţii şi-au exercitat drepul la libertatea cuvântului în limitele legii, au scandat lozinci împotriva lui Putin şi impotriva celor care l-au susţinut pe Putin. Eu, personal nu am avut nimic împotriva acestei demonstraţii. Oamenii îşi exprimau părerea în mod legal. Ce m-a surprins însă a fost faptul că în programul operei, a fost inclus un pliant în care directorul general al operei, Peter Gelb, explica în detalii de ce nu pot dedica evenimentul în sprijinul homesexualilor ruşi. Acest pliant de aproape două pagini explica faptul că organizaţia operei Metropolitan a susţinut şi a încurajat întodeauna pe toţi membrii comunităţii LGBT şi cu toate că deplâng noua lege din Rusia, ei nu pot lua măsuri de protest pentru toate nedreptăţile din lume, mai ales că pe scena operei Metropolitan se perindă artişti din toate ţările, multe mai represive cu homosexualii decât Rusia. S-a menţionat că mai sunt 76 de ţări unde homosexualitatea este ilegală şi pedepsită. De fapt, prin această declaraţie prezentată tuturor participanţilor la spectacol şi difuzată în presă prin Bloomberg News, Petre Gelb a dat satisfacţie deplină grupului LGBT prin critica publică a situaţiei din Rusia şi prin faptul că s-a referit la Cdaikovski ca “marele compozitor homosexual”.
Deschiderea festivă a stagiunii începe cu intonarea imnului naţional. Pentru mine este un moment emoţionant, iubesc noua mea patrie şi este un moment rar când toţi spectatorii au ocazia să-şi alăture vocile la corul operei în intonarea imnului. În clipa în care s-a terminat imnul şi Gherghev a încercat să treacă la uvertură au început strigătele de protest de la galerie: “ Putin, criminal!”; “Ruşine Gherghev!”; “Ruşine Netrebko!”. După ce primul demonstrant a fost dus afară, a început al doilea, pe urmă altul, în total se pare că patru indivizi au fost scoşi cu forţa din sală. Apoi spectacolul a continuat fără incidente, dar a fost suficient să-i scoată din ritm pe artişti şi să-i facă pe spectatori să se simtă incomod.
Personal consider că gestul de a înterupe un spectacol de gală este dezgustător şi nu cred că au atras prea mulţi simpatizanţi pentru mişcarea LGBT. Dimpotrivă, cred că mulţi, la fel ca mine, au fost foarte decepţionaţi de acest act mişelesc.
Spectacolul a fost splendid. Protagoniştii principali fiind din Rusia şi Polonia au dat viaţă caracterelor lui Oneghin, Tatiana şi Lenski, aşa cum numai slavii ştiu s-o facă. Orchestra operei, recunoscută drept cea mai bună din lume, a fost la înalţime sub bacheta lui Gherghev. Opera a fost transmisă în direct (gratis) pe un ecran uriaş în faţa operei, la Lincoln Plaza, unde erau mii de spectatori. La fel a fost prezentată în direct, pe ecranele uriaşe din Times Square unde miile de turişti s-au delectat cu un spectacol excepţional. Scandalul din incinta operei nu a fost evident pentru telespectatori, dar toţi criticii au menţionat evenimentele şi protestele, unii afirmând că a fost cel mai interesant moment din spectacol!
“Scopul scuză mijloacele” a spus Machiavelli şi se pare că a avut dreptate. Comunitea LGBT şi-a atins scopul de a populariza noua lege din Rusia şi a-l condamna pe Putin, dar cred că în ochii multora, la fel ca şi în ochii mei, militanţii LGBT au scăzut enorm pentru folosirea acestor metode de şantaj împotriva artiştilor şi organizaţiilor cultural, pentru atingerea scopurilor politico-sociale care nu au nimic de a face cu arta. Artiştii, asemeni altor persoane, au dreptul de a susţine personalităţi sau curente politice fără frică de repercursiuni. Este parte din libertatea individului care nu ar trebui să fie la cheremul corectitudinii politice “du jour”.
