Anul 2013. La marginea celui mai mare oraş din Transilvania, în centrul României, chiar pe rampa de gunoi a Municipiului Cluj-Napoca, în aproximativ 50 de barăci îşi trăiesc copilăria în jur de 100 de copii. Nu frecventează nicio formă de învăţământ şi din păcate mai mult de jumătate din adulţii din această comunitate nu au şcoală…
Anul 2013. La marginea celui mai mare oraş din Transilvania, în centrul României, chiar pe rampa de gunoi a Municipiului Cluj-Napoca, în aproximativ 50 de barăci îşi trăiesc copilăria în jur de 100 de copii. Nu frecventează nicio formă de învăţământ şi din păcate mai mult de jumătate din adulţii din această comunitate nu au şcoală 52.3%. 43.8% nu au medic de familie, iar 59% nici asigurare medicală. Principala preocupare a adulţilor este selectarea şi vânzarea de material reciclabil. Şi-ar dori să se mute într-o locuinţă socială în oraş, unde să plătească chirie şi cheltuieli, însă 47% afirmă că au trăit experienţa discriminării atunci când au încercat să se angajeze. Asta arată un raport al Programului de Dezvoltare a Naţiunilor Unite (UNDP) realizat în 2012.
De un an şi jumătate de când am luat contactul cu această comunitate, împreună cu alţi câţiva voluntari ne-am propus să-i ajutăm pe aceşti copii să înveţe carte. Mergem de câteva ori pe săptămână la ei unde colorăm, scriem, vizionăm desene, iar ori de câte ori avem ocazia încercăm să-i scoatem din mediul lor (chiar şi pentru câteva ore!) şi să le arătăm că mai există şi alte locuri decât cele cunoscute de ei, locuri unde ar trebui să trăiască şi să se dezvolte: în societate. Aşa s-a întâmplat şi zilele acestea, când am ales să mergem la cinematograful din oraş. Proiecţia Aventurile lui Huck Finn ( http://comedycluj.ro/aventurile-lui-huck-finn/) din cadrul Festivalului Internaţional de Film Comedy Cluj 2013 a fost pentru noi, voluntarii de la Departamentul de Asistenţă Socială, Universitatea „Babeş-Bolyai” un prilej nemaipomenit de a-i aduce pe copiii de pe rampa de gunoi a Municipiului Cluj-Napoca în oraş, pentru câteva ore pentru a viziona un film.
38 de copii din familii rome tradiţionale, ai căror părinţi lucrează sezonier pe rampa de gunoi a oraşului au ales să vină cu noi la cinema. Planul l-am făcut cu o zi înainte de proiecţia filmului, când am şi informat copiii despre intenţia noastră de a-i aduce în Cluj, la film.
Ajunşi pe rampă, cu o întârziere de câteva minute, (câţiva ne-au spus că au crezut că nu mai venim!) i-am găsit pe unii dintre copii deja îmbrăcaţi în haine de oraş şi cu freza făcută 🙂 , iar pe unii i-am aşteptat până ce s-au îmbrăcat, luându-i cu noi şi pe cei mai mici, care au dorit mult să vină, dar care aveau totuşi şi un frate mai mare, deşi iniţial vorbisem că vom merge doar cu copiii de peste 10 ani. Odată gătiţi cu toţii, am pornit spre autobuz, care spre norocul nostru era chiar în staţie! Poate i-am surprins pe călătorii care erau deja în autobuz cu gălăgia noastră, nici nu se putea altfel cu o aşa “armată” de copii.
Ajunşi în P-ţa M.Viteazul am fost fascinaţi de grandoarea statuii lui, iar descrierea despre cine a fost M.Viteazul povestită de Alexandra ne-a lămurit curiozitatea.Ne-am aşezat pe iarba din faţa statuii, unde am mâncat sanvişurile pregătite de Eszter, şi am băut apă proaspătă adusă de Pidu şi Călin de la fântâna de acolo, după care am animat zona prin forfota pe care am creat-o, bucuroşi că suntem într-o asemenea după-amiază însorită de toamnă într-un asemenea loc înconjuraţi de prieteni. Surpriza a fost mare când în foaierul cinematografului am descoperit că organizatorii au pregătit câteva standuri în care spre exemplu ne-am putut face tatuaje, poze la minut sau am primit diverse figurine din baloane lungi colorate (flori, inimi, săbii)… şi uite aşa, a venit timpul să intrăm în sala de cinema! O altă surpriză ne aştepta aici… ecranul uriaş (deoarece am primit locuri în faţa, în primul rând!), impactul imaginii şi atmosfera creată în momentul stingerii luminilor ne-a impresionat pe toţi şi am rămas curioşi pe tot parcursul derulării filmului.Am râs la film, am aplaudat la sfârşit şi am împărtăşit impresii pe autobuz la întoarcere, deşi puţin obosiţi şi cu regretul că s-a terminat aşa repede totul, ne-am făcut planuri pentru viitoare ieşiri. Drumul pe întuneric peste deal nu ne-a speriat, dar parcă au grăbit paşii noştri, ştiind că vom ajunge fiecare la casa noastră pentru reîntâlnirea cu părinţii.
O după-amiază de toamnă însorită, poate puţin inconștienți şi nepregătiţi întru totul, însă “o escapadă” de-a noastră, a copiilor în care pentru câteva ore ne-am simţit bine împreună, transmiţând oamenilor mari (din autobuz, din parcul din faţa cinematografului şi din foaierul cinematografului) că noi, copiii de pe rampa de gunoi a oraşului, suntem fiecare în parte adevăraţii Huckleberry Finn ai zilelor noastre!
Mulţumim organizatorilor pentru oferirea acestui prilej, părinţilor pentru acordul lor şi voluntarilor Peter Eszter, Alexandra Mazere, Pierre David, Goga Florin şi Pop Călin pentru sprijin.
