Parlamentele mele

Număr vizualizări 3 ori

Pensionarii, cel puțin o parte din ei, frecventează diferite „parlamente”, care se întrunesc de obicei în cofetării. Unele sunt formate din colegi de breaslă, altele din vorbitori ai aceleiași limbi, din oameni care au aceleași hobbyuri etc. Cu câțiva ani în urmă, am respins ideea de a participa la astfel de întâlniri, pe motiv că ar fi un semn de bătrânețe și că ar fi plictisitoare. Dar de doi ani frecventez și eu două „parlamente”.

Unul este al unor colegi, medici pensionari de la spitalul la care am lucrat. Aproape fiecare specialitate este reprezentată. O „sesiune parlamentară” durează, în medie, nouăzeci de minute. Membrii fondatori, Lev și Simon, amândoi anesteziști (chiar dacă sunt pensionari, tot anesteziști au rămas), vin la cafenea cu o oră înaintea celorlalți participanți. De ce? Încă nu am aflat.

Majoritatea discuțiilor se învârt în jurul amintirilor din vremurile în care prietenii mei erau încă activi. Eu, care am început să lucrez la spitalul Soroka abia în 1989, sunt foarte interesat de toate aceste amintiri. Am aflat multe lucruri despre istoria acestui loc de muncă. Profesorul de chirurgie Ițhak, un chirurg strălucit, povestește cu un umor deosebit despre colegii de breaslă și despre întâmplări mai mult sau mai puțin comice din sala de operație. Nu bârfește, doar povestește.

Profesorul de neurochirurgie, Avi, ne-a povestit că în alegerea specialității l-a influențat foarte mult cartea scriitorului maghiar Karinthy Frigyes O călătorie în jurul craniului meu, în care autorul descrie trăirile sale din timpul unei intervenții neurochirurgicale pentru extirparea unei tumori craniene. Lev și Simon, veterani ai anesteziei la spital, povestesc despre începuturile acestei specialități la Spitalul Soroka.

Bineînțeles, nu lipsesc nici comentariile politice, care uneori se poartă pe un ton ridicat, din cauza simpatiilor pentru partide diferite. Recomandările pentru excursii sunt deosebit de utile: recent, pe baza lor am vizitat New Orleans și nu am regretat. Adesea când vorbim despre intervenții chirurgicale complexe care nu au reușit, de vină sunt anesteziștii. Părerea chirurgilor nu poate fi schimbată. A fost și a rămas eterna controversă dintre cele două specialități.

Din programul reuniunilor noastre fac parte și recomandări deosebit de utile de cărți, filme și spectacole. Chiar dacă nu toate subiectele mi se par interesante, discuțiile despre asigurările medicale, de pildă, mi se par plictisitoare, dar aceste întâlniri îmi furnizează și subiecte pentru articole, așa încât am toate motivele să frecventez acest forum.

Al doilea parlament la care particip este „parlamentul românesc”, format din vorbitori de limbă română, plus un vorbitor de italiană, care, oricum, seamănă cu româna. Grupul este alcătuit din trei medici și doi ingineri, cu toții pensionari. Reuniunea are loc vinerea, după ce ne facem cumpărăturile, și durează două-trei ore, în funcție de subiectele abordate.

Ordinea de zi este întotdeauna aceeași: politică (fără certuri, pentru că toți suntem antibibiști), sport (echipa noastră preferată este Hapoel Beer Șeva), bursă (pentru Mircea, ziua începe și se termină cu bursa) și mașini. Andrei, inginer specializat în construcții de mașini, i-a ajutat pe câțiva dintre noi să-și aleagă automobilul.

Când ajungem la problemele de sănătate ale fiecăruia și la programarea vizitelor medicale, Tibi, medic ortoped, ne anunță că ne abandonează dacă insistăm asupra subiectului. Are întotdeauna aceeași replică: „Nu ne întâlnim ca să ne povestim baiurile de sănătate.”

Gabi, ca fost inginer de construcții de drumuri și poduri, este expert în drumurile din Israel (nu numai în autostrăzi) și o adevărată enciclopedie în materie de sport. Robert, chirurg pediatru, nu știe românește și înțelege doar puțin. Din cauza lui trecem uneori la ebraică, când ne aducem aminte. El nu protestează; este tăcut în felul lui, dar intervine în discuții când vorbim despre animale, domeniu în care are cunoștințe vaste.

Robert, care nu mai conduce, vine la întâlnirile noastre cu șofer: soția lui, Ana. Ea se așază la o altă masă, pentru că este „bibistă” și nu vrea să ne deranjeze cu părerile ei, diferite de ale noastre. De fapt, și soția lui Tibi este simpatizantă a lui Bibi, așa că bietul Tibi vorbește despre politică doar cu noi. La televizor, cei doi soți urmăresc canale diferite, în camere diferite: Tibi la canalul 13, liberal, iar soția la canalul 14, „probibist”.

O singură dată am abandonat subiectele obișnuite și în loc de discuții, ne-am dus la un restaurant să mâncăm mititei. Toți au vorbit numai despre mâncare, iar Ana, soția lui Robert, a stat cu noi la masă!

Pe cât de banale par aceste „parlamente”, ele au devenit parte din viața mea. Fără ele aș fi mai sărac!

Andrei Schwartz

17.11.2026

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *