De la Nürnberg încoace, procesele intentate criminalilor nazişti au reprezentat semne ale existenţei unui dram de dreptate în lume şi ale faptului că nu e cazul să ne pierdem complet speranţele în viitorul omenirii şi al omeniei. N-ar fi însă exclus ca Oskar Gröning să fie unul dintre ultimii judecaţi pentru a-şi fi adus contribuţia la exterminarea milioanelor de deportaţi în lagărele morţii, create în cadrul diabolicului proiect cu doar câteva decenii în urmă.
Procesul are loc în orăşelul german Luneburg, tensiunea în jurul minusculei săli alese de autorităţi pentru această ocazie fiind o dovadă în plus a atmosferei generale provocate de cei care neagă cu vehemenţă Holocaustul şi cei care se opun acestei mârşave idei.
Unul dintre factorii principali care au făcut posibilă intentarea procesului contra lui Gröning, ofiţer SS la Auschwitz, acum în vârstă de 93 de ani, a fost, într-un mod oarecum ironic, luarea sa de poziţie, încă în anii ’80, contra celor care negau Holocaustul.Ca argument, Gröning s-a folosit de propriile sale fapte, iar mărturiile prezentate atât în faţa anchetatorilor penali, dar şi în paginile ziarului Der Spiegel, care i-a publicat interviurile cu câţiva ani în urmă, sunt folosite acum ca probe ale acuzării.
Cu ocazia unei conferinţe de presă care a avut loc în ziua premergătoare deschiderii procesului, Eva Pusztai-Fahidi, supravieţuitoare a ororilor de la Auscwitz-Birkenau, a declarat: „În cei 70 de ani de când am fost eliberată, acest proces este cel mai important eveniment al existenţei mele. Şi nu mă refer la pedeapsa în sine pe care o va primi acuzatul, ci la însăşi pronunţarea verdictului..”
În ochii procurorului Thomas Walther „ procesul reprezintă o întorsătură crucială în istoria justiţiei germane”, scrie cotidianul Deutsche Welle în numărul său din prima zi a procesului de la Luneburg. În caz că Gröning ar fi achitat, decizia ar reprezenta un eşec pentru cei care pretind judecarea tuturor ofiţerilor SS care mai sunt în viaţă. Doar 43 dintre cei aproximativ 6.500 de membri ai SS activi la Auschwitz au fost aduşi în faţa justiţiei germane, 25 dintre ei s-au ales cu închisoare, restul fiind achitaţi.
Oskar Gröning, cunoscut şi sub porecla de Contabilul de la Auschwitz, şi-a început cariera în rândurile SS ca voluntar, la vârsta de 20 de ani.
Ţelul martorilor prezenţi la proces este identic cu cel al supravieţuitoarei Hedi Boehm, născută în România, care şi-a pierdut ambii părinţi după coborârea deportaţilor din vagoane.
„Indiferent de faptul că au fost contabili, aprovizionatori, şoferi sau bucătari, toţi cei care au contribuit la funcţionarea maşinăriei morţii trebuie traşi la răspundere.”, a spus Hedi Boehm, sosită la proces din Toronto. „Nimănui nu i se poate permite să spună:nu am fost decât un şurub în acel motor.”
În funcţia sa de administrator al banilor şi obiectelor confiscate de la cei sosiţi în trenurile morţii, Gröning primise sarcina de a „prelua” în mod rapid şi eficient prada, înainte de trimiterea victimelor spre camerele de gazare sau la muncă.
Înainte de a fi primit în SS, tânărul Gröning lucrase la o bancă, ceea ce i-a adus avansarea în post, fiind numit responsabil cu număratul banilor confiscaţi, înregistrarea şi expedierea lor la Berlin. În recomandaţiile primite de la superiori, Contabilul de la Auschwitz era întotdeauna descris ca „un soldat exemplar, corect şi demn de încredere”.
După război, Gröning a fost angajat la o agenţie de asigurări de sănătate, fiind curând avansat la rangul de şef al respectivei filiale.
În şedinţa de deschidere a procesului, fostul ofiţer SS şi-a încheiat pledoaria lungă de 50 de minute, spunând: „În faţa victimelor, îmi asum responsabilitatea morală, cu regret şi umilinţă. Iar la întrebarea dacă sunt sau nu vinovat penal, răspunsul va fi dat de tribunalul.”
425.000 de persoane au fost deportate la Auschwitz, dintre care 300.000 au fost ucişi în camerele de gazare. Oskar Gröning s-a numărat printre cei care au luat parte la infernalul spectacol, contribuind la „buna” sa desfăşurare.
George Farkas
