CELE ZECE ZILE ÎNFRICOȘĂTOARE DE JUDECATĂ ȘI ZIUA EXPIERII (YOM KIPUR)

Roș HaȘana este prima din cele zece zile înfricoșătoare de judecată (”Yamim Norayym”). Ultima dintre ele este Yom Kipur, cea de a zecea zi a lunii Tișrei, ziua expierii sau a iertării. Observăm că totul are forma unui proces juridic. Este procesul judecat în fața Tribunalului Ceresc, așa cum un proces dintre oameni este judecat în fața tribunalului pământesc. Yom Kipur (sau Yom HaKipurim) este ziua pecetluirii soartei tuturor, ziua în care Dumnezeu pune pecetea în Cartea Vieții.

În Biblia Ebraică (cartea Vayqra/Leviticul), cea de a zecea zi a lunii a șaptea este numită ”Șabat al Șabaturilor”. Dumnezeu a cerut poporului lui Israel să acorde această poziție zilei respective, adăugând că în această zi ei trebuie să își chinuiască sufletele. Ideea chinuirii sufletelor a fost înțeleasă ca zi de post. Postul începe în seara de ajun de Yom Kipur și continuă până la apariția a trei stele pe cer în această zi. Yom Kipur este cea mai sfântă zi a anului. Rugăciunea, bazată pe cele șapte binecuvântări recitate de Roș HaȘana, este mult amplificată, conținând ruga iertării păcatelor și având ca adaos mărturisirea păcatelor (”Al–Chet”). Evreul bate ”Al–Chet” pe piept, mărturisindu-și păcatele și rugându-se pentru iertarea lor pentru mântuire. Păcatele sunt menționate într-o listă lungă, incluzând domenii diferite, precum cele referitoare la relația omului față de Dumnezeu și de nerespectarea comandamentelor Torei, cât și cele referitoare la relația omului cu familia (părinții), cu profesorii, la comportarea socială (printre care în afaceri), la norme morale. Păcate comise în mod premeditat, dar și păcate comise din eroare sau din obligație, din lipsa unei posibilități de a le preveni sau de a nu face anumite greșeli.

Deoarece omul nu cunoaște toate păcatele, nu cunoaște dacă un gest sau fapt anumit reprezintă o greșeală sau un păcat, mărturisirii păcatelor i se adaugă afirmația că păcatele cunoscute au fost mărturisite, dar cele necunoscute au rămas nemărturisite, însă ele Îi sunt cunoscute și știute lui Dumnezeu. Observăm că mărturisirea păcatelor, ca și unele poeme sinagogale de Yom Kipur au forma unui dialog între om și Dumnezeu. Superioritatea este a lui Dumnezeu, el Se află sus, în sfera cea mai înaltă a cerului, iar omul se află jos, pe pământ. Faptul în sine amintește de filosofia dialogului, prezentă la Martin Buber (”Ich und Du”). Mărturisirea păcatelor este făcută atât la ruga îndividuală (deși recitată la plural), cât și la rugăciunea suplimentară, care reprezintă reluarea celor Șapte Binecuvântări în mod colectiv, laolaltă cu recitarea ei de către cantor (”chazan”). Deci, ea are loc de două ori la rugăciunea de Mincha (în amurg) din ajun de Yom Kipur, de două ori la rugăciunea de seară (Maariv), de două ori la rugăciunea de dimineață (Șaharit), de de două ori la rugăciunea suplimentară (Musaf), de două ori la rugăciunea de Mincha și de două ori (într-o formă parțial modificată, generalizată) la rugăciunea de Neila (încheiere). Deci, este vorba de repetarea mărturisirii păcatelor de zece ori, plus menționarea lor într-o formă generalizată de încă două ori. În cursul rugăciunii de dimineață sunt pomeniți și decedații, cu o profundă rugă pentru sufletele lor, credincioșii promițând să dea pomană pentru sufletele acetora, să facă fapte bune în amintirea lor. Rugăciunea de Neila este o trecere de la sfințenie la speranță. Ea se încheie cu un sunet prelung din șofar, simbolizând închiderea Porților Cerului, după o declarație de monoteism afirmată de șapte ori, că ”Dumnezeu este Atotputernicul”. Rugăciunea suplimentară, ”Musaf”, care este reluarea colectivă a celor Șapte Binecuvântări, include și căderea în genunchi în fața lui Dumnezeu. Este interesant că începutul rugăciunii din seara de ajun de Yom Kipur include ideea amânării pedepsei pentru greșelile comise, de la precedentul Yom Kipur, până la actualul Yom Kipur. Aceasta este vestita ”Kol Nidre” (=Toate juruințele). Aceste juruințe nu sunt anulate. Păcatele comise nu sunt șterse, ci numai pedeapsa pentru ele este amânată, deoarece omul a făcut ”Teșuva” (revenire la calea cea dreaptă) și s-a pocăit pentru păcatele comise. Desigur, este ideea că dacă un obiect a fost spart, Dumnezeu îl poate reface așa cum a fost la început și dacă o tăbliță a fost scrisă, murdărită, Dumnezeu o poate face din nou albă, curată, imaculată în cazul în care omul o cere și dovedește că merită acest lucru prin revenire la calea cea dreaptă. Ideea că acolo unde se află un om revenit la calea cea dreaptă (”chozer biteșuva”) nu este loc nici măcar pentru un drept adevărat (”țadik”). Deși Dumnezeu nu ține contabilitatea faptelor oamenilor, preferând iubirea lor, iubirea lui Israel datorită credincioșiei adevărate a patriarhului Avraham, totuși păcatele nu sunt anulate, ci doar pedeapsa pentru ele este amânată.

După ieșirea din postul de Yom Kipur există obiceiul îndeplinirii unei porunci divine, pentru a demonstra revenirea cu adevărat la calea dreaptă. De aceea, după ieșirea din post credincioșii rămân în sinagogă pentru a face rugăciunea de seară (Maariv), iar după aceea binecuvântarea lunii Tișrei (=Birkat HaLevana). De asemenea, urmează începutul construirii colibei de Sucot (”Suca”). Sărbătoarea de Sucot, urmată de Șemini Ațeret / Simchat Tora durează opt zile, de la 15 Tișrei la 23 Tișrei în Ereț–Israel și 24 Tișrei în afara Ereț–Israelului.

SUCOT, HOȘANA RABA, ȘEMINI AȚERET, SIMCHAT TORA

Sărbătoarea de Sucot este veselă, sărbătoarea bucuriei. În conformitate cu un comandament din cartea biblică Vayqra/Leviticul, fiii lui Israel trebuie să locuiască timp de șapte zile în corturi sau colibe (”Sucot”), în amintirea locuirii lor în corturi în timpul trecerii prin pustiu. Sărbătoarea include binecuvântarea celor patru plante: Etrog sau Pery Eț Hadar (”fructul arborelui frumos”, chitra, care are și un miros plăcut; simbolul celor care învață Tora și fac fapte bune); Lulav sau Kapot Tamarim (ramură centrală de palmier; simbolul celor care învață Tora, dar nu fac multe fapte bune); Hadas (rămurică de mirt; simbolul celor care nu învață Tora, dar fac fapte bune); Arav (rămurică de salcie; simbolul celor care nu învață Tora și nu fac fapte bune). Cele patru plante simbolizează cele patru categorii ale poporului lui Israel; de aceea sunt reunite. Cea de a șaptea zi de Sucot, Hoșana Raba, ziua marii mântuiri, include studiul profund al Torei: în seara de ajun este recitită integral ultima carte, Devarim/Deuteronomul. În dimineața acestei zile, rugăciunea este prelungită.

După punerea deoparte a celor patru plante, este luat în mână un buchețel de rămurele de salcie, afirmându-se că aceasta este ceea ce ne-a rămas. Este simbolul umilinței, a nimicniciei. În cadrul sărbătorii vesele, este cea mai tristă zi a anului. Este ziua stabilirii viitorului păcătoșilor în noul an, ziua iertării și a speranței. În cadrul rugăciunii este menționat glasul care spune și vestește că Dumnezeu mântuiește poporul Lui. Se sună din șofar, prelung. Dacă urarea de Roș HaȘana este ”Șana Tova” (un an bun), urarea de Yom Kipur este ”Chatima Tova” (o pecetluire bună”), urarea de Hoșana Raba este ”Pitka Tova”, un bilet bun, care să recomande pentru bine, iertare și an bun în fața lui Dumnezeu (deși poate fi făcută și urarea obișnuită, ”Șana Tova”).

Urmează bucuria, de data aceasta o bucurie spirituală, adevărată, ca și bucuria existenței, a salvării în noul an. Totuși continuă și gândirea profundă la viață, moarte, veșnicie, sunt pomeniți decedații încă odată. Șemini Ațeret este ziua marii adunări convocată de Ezra Scribul. Bucuria adevărată este de Simchat Tora, la terminarea studiului unui ciclu anual al Torei și începerea altui ciclu anual. De la pericopa ”Zot HaBerakha” înapoi la pericopa ”Bereșit”.

Ideea mântuirii pe baza corijării morale și sociale. Meditație și bucurie spirituală. Șana Tova, un an bun tuturor, atât fiilor lui Israel, cât și tuturor oamenilor, indiferent de neam, credință și religie, fiilor lui Noach. Cu speranța că toți vor fi buni, drepți cinstiți. Oamani adevărați.

Lucian Zeev Herşcovici