Contextul.

În luna iulie a acestui an am fost într-o splendidă excursie cu” Mocănița “ pe Valea Vaserului la Vișeu de Sus (Maramureș). Mergând cu o zi înainte la Stația CFF (Calea Ferată Forestieră) pentru formalitățile de rezervarea biletelor, am băut o cafea la barul cochet, din apropierea stației. Nu mică mi-a fost mirarea când într-o sală laterală a aceleași clădiri am descoperit o casă memorial (muzeu) a trecutului evreiesc din Vișeu de Sus (“Proiectul Elefant”). Am constatat că nu știam mai nimic despre evreii din Vișeu de Sus ….

Vișeu de Sus (Oberwischau,Ojberwischo) este o localitate în Nordul țării, aproape de granița cu Ucraina. În anul 1931 (conform Wikipedia) populația de cca. 14.000 de locuitori era formată din 3700 de evrei, 3600 de români, 2750 de germani (țipțeri), 600 de maghiari, 320 de ruteni ș.a.Limbile vorbite erau idiș, germana și româna,

Țipțerii, de origine din Austria și Slovacia, vorbitori de limba germană, au fost colonizați aici la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar evreii, vorbitori de limba idiș, au fost izgoniți de persecuțiile rasiale din Galiția și Rusia în secolul al XVIII-lea.

Până la izbucnirea celui de al doilea război mondial această populație multietnică și multiculturală a trăit în relativă înțelegere, sărăcia fiind numitorul comun, fiecare cu îndeletnicirile sale specifice, (exploatări forestiere, agricultură, comerț, meșteșuguri etc.).

Astăzi Vișeu de Sus are cca. 17.000 de locuitori, câteva sute(puține) de țipțeri…nici un evreu.

Evreii din Vișeu de Sus.

Numeroasa populație evreiască se ocupa de agricultură (peste 50 % lucrau pământul și creșteau animale – fenomen specific al evreilor maramureșeni) restul fiind meseriași comercianți; puțini lucrau la exploatările forestiere.

Comunitatea era extrem de religioasă. În Vișeu de Sus au existat 14 sinagogi și case de rugăciuni, o renumită Yeshiva (școală religioasă), ziare în limba ebraică și idiș.

Orientarea generală a populației evreiești era de respingere a curentelor religioase moderne și îndreptarea spre o spiritualitatate extremă. În localitate erau foarte mulți rabini, de o mare diversitate de concepții religioase, de la ortodoxismul (moderat și ultra), până la hasidism.

Sărăcia era predominant, dar existau și evrei mai bogați, proprietari de păduri și exploatări forestiere. Viața de aici semăna foarte mult cu cea dintr-un ştetl din Europa Centrală și de Est. Populația evreiască era foarte sârguincioasă în meserie și exista o solidaritate interetnică exemplară.

Holocaustul evreilor din Vișeu de Sus.

După Dictatul de la Viena (30 august 1940) ,Vișeu de Sus a trecut sub administrația horthystă maghiară. Se cunoaște că în primăvara anului 1944, când toată lumea știa că războiul va fi pierdut de puterile fasciste ale Axei, Ungaria (administrația civilă și miltar-polițienească), împreună cu reprezentanți ai Germaniei naziste, în ultima clipă, au depus mare zel de a deporta la Aushcwitz populația evreiască de peste 165.000 de suflete din Transilvania de Nord.

Evreii din Vișeu se Sus și celelalte localități din zonă (Sighetul-Marmației,Borșa ș.a.) au fost ghetoizați. Unul din ghetourile mari din zonă a fost la Vișeu de Sus,vizitat personal de Adolf Eichman. Primul transport cu evrei din ghetoul de la Vișeu de Sus a trecut granița la Kosice,în drum spre Auschwitz, la data de 19 mai 1944 (cu 3.032 de viitoare victime). Au urmat și alte transporturi, în total au fost 45 de garnituri de tren, din care patru de la Vișeu.

La Auschwitz totul s-a întâmplat conform scenariilor cunoscute: după transportul în vagoane de vite, în condiții inumane, trierea la rampă, gazarea majorității copiilor, bătrânilor , femeilor, restul fiind trimis în lagăre de exterminare de muncă.

Mai puțin de o sută de evrei din Vişeu au supraviețuitt Holocaustului. Nimic nu amintește de acest moment crucial al existenței comunității evreiești din localitate.

Ultimul evreu din Vișeu de Sus, păstorul Mendel Friedmann, a murit în anul 1998. Sinagoga a fost demolată în anul 1970. Astăzi prezența de aproape trei secole a evreilor în Vișeu de Sus mai este atestată doar de cimitirul de pe deal.

Proiectul „Elefant”

Alexander Elefant a fost proprietarul evreu al fabricii de cherestea care funcționa pe locul actualei stații a CFF (și zonele învecinate). El a fost printre primii proprietari de gatere din zonă ,tehnologia folosită la fabrica sa fiind, oarecum, revoluționară: acționarea gaterelor se făcea cu o mașină de aburi care funcționa având combustibil rumegușul rezultat la prelucrarea lemnului și reîntrodus în circuit.

Înițiatorul proiectului “Elefant” – Casă memorială a trecutului evreiesc din Vișeu de Sus, Maramureș/România – a fost ziaristul elvețian Michael Schneeberger. Se întâmpla în anul 2007.

Așa cum arată inițiatorul în broșura de documentare care se pune la dispoziția vizitatorilor, nu este voie să se uite ce s-a petrecut cu două generații în urmă la Vișeu de Sus, existența unei comunități evreiești relativ înfloritoare,Holocaustul, ștergerea treptată a urmelor existenței evreiești, până şa şetergerea memoriei acesteia.

Pentru ca uitarea să nu aibă loc ,inițiatorul a propus ridicarea unei case cu specific evreiesc (de fapt reabilitarea unei case salvate de la demolare de pe strada 1 Mai), crearea în interiorul ei unui spațiu expozițional și a unui café-bar-crâșmă “Carpatină”, amplasată lângă Stația CFF Vișeu de Sus, pe locația fostei intreprinderi Elefant. Muzeul/cafeneau literară se adresează în primul rând miilor de turiști, dar și populației locale care nu știe ce s-a petrecut înainte de 1944 în orașul lor.

Sala muzeului, prin simplitatea sa, vrea să sugereze condițiile modeste, de fapt sărăcia în care a trăit majoritatea populației evreiești din Vișeu de Sus. Panourile expuse relatează despre viața, obiceiurile și apoi dispariția evreilor, informațiile sunt organizate tematic și textele explicative sunt în limbile română, germană și ebraică. La masa de lucru din mijlocul sălii se află broșura de documentare, care se poate citi, studia sau discuta cu alți vizitatori.

La realizarea Proiectului „ Elefant “au oferit sprijin pentru cercetare/istorie/surse documentare și execuție numeroase persoane fizice și juridice /organizații din Austria, Israel, Germania, Elveția și România (din București și Vișeu de Sus).

Proiectul, gândit în anul 2007, astăzi este realizat integral și oferă o surpriză plăcută, numărului mare de turiști care vin în excursie pe Valea Vaserului.

Vișeu de Sus, Valea Vaserului, bMocănița și Turismul.

Înainte de anul 1989 la exploatările forestiere și în fabricile de cherestea lucrau peste 3000 de localnici. Astăzi numărul lor a scăzut drastic, fiind de ordinul sutelor (puține). Soarta localnicilor se îndrepta spre deznodământul trist al atâtor orașe monoindustriale.

Și atunci s-a născut ideea genială de a se relansa excursiile cu “Mocănița” pe Valea Vaserului într-o zonă de o frumusețe fără seamăn (păduri seculare, poduri, tunele etc).Echipamentele de tracțiune și linia nu erau însă în cea mai bună stare.

Începând din anul 2000 calea ferată îngustă de pe Valea Vaserului obţine sprijin din Elveția prin intermediul asociației „Hilfe fur die Wassertalbahn” (“ Ajutor pentru calea ferată de pe Valea Vaser”). Se reabilitează infrastructura și se reiau, parțial, lucrările de exploatare.

Totodată se reiau cursele de agrement regulate pentru turiști cu locomotive funcționând cu aburi produs prin arderea lemnelor.

Asociația a investit , în mod direct și prin programe, peste 350.000 euro.

Programul turistic este administrat de S.C. CFF S.R.L. Vișeu de Sus. Există un site bine pus la punct și se oferă pachete de servicii turistice (bilet de călătorie, gustări, masă în decor natural la punctul Paltin, chiar și cazare în vagoane de dormit CFR staționate în gară), posibilități de rezervare etc. Totul funcționează bine și se respectă programul anunțat.

În Sâmbăta când am fost în excursie (18 iulie a.c.) cererea de locuri în Mocăniță a fost atât de mare , încât în loc de o garnitură (cât era prevăzut în program) s-au pornit patru garnituri (cca. 1000 de turiști). Nimeni n-a rămas în gară netransportat.

Majoritatea turiștilor nu fac doar excursia de o jumătate de zi cu” Mocănița” pe Valea Vaserulu, ci petrec câteva zile vizitând obiectivele turistice din Maramureș, în primul rând Sighetul Marmației cu ale sale expoziții cunoscute (“Muzeul Memorial al victimelor comunismului și rezistența” precum și Casa Memorială” Elie Wiesel” unde s-a născut scriitorul ,laureat al Premiului Nobel pentru Pace) sau ” Cimitirul vesel” din Săpânța.

În Vișeu de Sus s-a modernizat infrastructura, funcționează peste 25 de pensiuni turistice și hoteluri, restaurante, magazine (alimente, artizanat ș.a.). Sute de locuitori sunt angrenați în activități turistice.Turismul a asigurat o gură de oxigen localității iar posibilitățile de dezvoltare în continuare sunt favorabile.

Andrei Zador