E amuzantă, nu-i așa?, obsesia pe care noi femeile o avem cu făcutul bagajului. În special când e vorba de vacanţă, nu de un city break de 2 zile… Simplul act al punerii unor obiecte într-o geantă devine un coșmar imposibil. O corvoadă cumplită. Un mega-stress, din momentul în care e verbalizată fraza „mergem o săptămână la mare!”

A fost o vreme când mă delectam cu făcutul bagajelor. Îmi petreceam diminețile de sâmbătă prin magazine, planificându-mi suprema garderobă pentru plaja/faleza/ hotel/ călătorie. Devoram pagini de reviste în care erau listate sfaturi, produse pentru plajă, variante de ţinute, versiuni de machiaj waterproof. Mă întrebam ce personaj voi fi în vara aceea: eleganta de pe Riviera franceză, iubitoare de topuri bretone sau exotica tropicala, îmbrăcată multicolor şi cu brăţări grele la mână?

Dar la un moment dat ceva s-a întâmplat. Cred că se numeşte „viaţă şi priorităţi corecte”, pentru că brusc, făcutul bagajelor nu mi-a mai plăcut. Din contra, am ajuns să îl urăsc.

Fiecare articol de genul „cum să construieşti garderoba-capsulă pentru vacanţa de vară” îmi amintea că nu posedam nici o rochie neşifonabilă, vaporoasă şi adorabilă care să se asorteze cu orice altă haină din bagaj, şi pe care să o port şi la plajă, şi la cină, şi la plimbarea pe faleză. Nici o cămaşă albă oversized, suficient de scurtă sau lungă cât să meargă şi pe plajă, şi la un cocktail bar, şi la un restaurant. Nici o pereche de sandale strălucitoare, care să îmi pună în valoare bronzul. Nici o pereche de pantaloni scurţi. Acumulasem, în schimb, o colecţie de de haine diverse: de la rochii imprimate şi tricouri în nuanţe aparent decolorate de sare şi soare, până la tenişi dungaţi şi papuci marocani. Ce era în neregula cu mine?

Recent, am fost într-o vacanţă de patru zile la mare, la doar 3 zile distanţă de o călătorie de o săptămână la Londra şi urmată de o alta, tot de patru zile, în Franţa. Hai să o numim „a packing challenge”, un mini-maraton turistic. Mi-ar plăcea să vă spun că, anterior acestor drumuri, am trăit o revelaţie vestimentară, pe care am să v-o împărtăşesc pe blog. Dar nu, din păcate: cu câteva ore înainte de a pune gentile în portbagaj (sau de a pleca spre aeroport, după caz), eu încă mai înghesuiam diverse chestii în sus-numitele genţi, rugându-mă să nu fi uitat nimic important, ca sutienele să se asorteze cu slipii aleşi şi ca încălţămintea să nu transforme plimbările într-un calvar.

Aşa că nu vă pot da un răspuns clar şi definitiv legat de ce este obligatoriu şi esenţial de pus în bagaje, dar pot împărtăşi cu voi greșelile şi succesele mele vestimentare, triumfurile şi dezastrele. Versiunea „real life”, într-o selecție de la Mango (piesele selectate şi prezentate le găsiți în magazinul din București Mall). Sper să vă ajute.

Ce am purtat: trei fuste şi două rochii

Din bumbac sau vâscoză. Le-am purtat, prin rotație, aproape în fiecare zi. Perfecte pentru zile de plimbări prin oraș, la muzee sau pe străduțe vechi, pentru opriri la un Aperol sau un capuccino, pentru o cina ușoară într-un loc cu deschidere la plajă sau peste costumul de baie în diminețile când mă simțeam în întârziere. Preferatele mele sunt fusta cu dungi mariniere şi rochia neagra cu bretele subțiri (seara a mers de minune peste un tricou gri).

Ce NU am purtat: pantaloni albi largi şi nici un alt fel de pantaloni mătăsoşi, vaporoşi, în culori deschise

Nu sunt genul acela de femeie. Sunt genul care, inevitabil, se va stropi cu sos bolognese sau nu va observa picăturile de vin roşu scurse pe buza paharului.

––––––-
Ce am purtat: o pereche de culottes

La plajă, la prânz, în plimbări. Sunt din bumbac 100% şi atât de comozi, încât uitam că îi port. I-am asortat cu cămăşi albe şi bleu, topuri off-shoulder şi bustiere. Mi-a plăcut enorm culoarea lor, atât de apropiata de cea a nisipului.

Ce NU am purtat: pantaloni scurţi şi Chinos

Contrar a ce îmi arata Pinterest, nu sugerează deloc safari chic când îi îmbrac eu. Pantalonii scurţi mă incomodează (nu reuşesc să găsesc lungimea bună), iar cei chinos (fie că sunt bej, fie verde măsliniu) îmi par banali. Ca alternativă, am luat cu mine şi o pereche de jeanşi, pentru serile foarte răcoroase.

––––––-

Ce am purtat: o cămaşă oversized, cu mâneci lungi

Mi-am învăţat lecţia când, deşi purtam o rochie midi, simplă, cu bretele peste costumul de baie, mi-a fost refuzata intrarea într-un bistro. „Ne pare rău, nu puteţi intra în tinuta de plaja…” Aşa că genul ăsta de cămaşă merge cu mine peste tot. O glisez peste costumul de baie, când intru într-un restaurant în căutarea toaletei, sau o pun pe umeri când simt că soarele arde puternic.

Ce NU am purtat: o cămaşă/ top ca de pijama

Ideea unui material mătăsos, pe piele, seara, sună ca o idee minunată. Teoretic. Practic, te coci de cald în ţesătura satinat-mătăsoasă şi transpiri ca un cal.

Ce am purtat: o geantă de plaja şi un mini-messenger

Am ales o geanta de plajă cu rol dublu – bună pentru plaja dar şi pentru oraş -, suficient de încăpătoare pentru prosop, revistă şi carte, sticla de apă, baterii externe pentru telefon, portofel, trusă de cosmetice (loţiune de plajă, vaporizator, şerveţele umede, pieptene, balsam de buze etc) etc. Pentru zilele de plimbări, mini-messengerul a fost numai bun pentru portofel, chei, paşaport şi alte acte, telefoane şi alte mărunţişuri.

Ce NU am purtat: o pălărie de soare

Deşi am doua, mi se par incomode (doar mie mi se încălzeşte capul când le port?) şi pretențios-prețioase. Am preferat să port ochelari de soare oversized şi multă loţiune solară cu FPS 30 sau 50.

––––––-

Ce am purtat: sandale simple din piele

Companioanele perfecte pentru toate ținutele de mai sus. Pentru orice eventualitate, am pus în bagaje şi o pereche de teniși din pânză. Plimbări plăcute egal tocuri joase.

Ce NU am purtat: încălţăminte cu toc

Nici saboţi, nici platforme… Port suficiente tocuri în restul anului.
În sfârşit, dacă e să vă dau 2-3 sfaturi legat de călătorii şi bagaje, sunt acestea: împachetaţi-vă încălţămintea separat, în săculețe din pânză; folosiți toate cosmeticele miniaturale pe care le-aţi strâns de-a lungul timpului; investiți într-o o geantă sau geamantan de calitate, vă face viaţa de 10 ori mai uşoară…

Voi cum vă raportaţi la făcutul bagajelor de vacanţă: vă fac plăcere să vă obosesc? Luaţi toată casa în geamantan sau strictul necesar? Cât de puţine haine şi accesorii înseamnă pentru voi „minimum necesar”?

Irina Markovits

Fotografii: mango.com

(preluat de pe blogul autoarei http://www.stylediary.ro/wordpress/)