Un foarte cunoscut medic american, care nu făcea niciodată economie la glume de bun gust, a explicat odată, demult, că ceea ce desparte America de Anglia e ….limba comună. Recenta vizită în Singapore mi-a adus în minte această frază plină de adevăr, pe care o voi exploata în continuare pentru a explica surpriza (una din ele!) pe care am avut-o în acel capăt de lume, un fel de peninsulă-oraș care și-a luat denumirea de țară și care prezintă turistului o serie de aspecte realmente greu de digerat.

Iarași va trebui să mă scuz în fața cititorului pentru hotărîrea mea de a nu mă transforma în ghid turistic, dornic să recomande celor interesați locuri de vizitat și povești despre cei care locuiesc în  locuri speciale de pe globul pământesc.

Eu aș dori să scriu despre Singapore, care  e un loc cu totul special, și acest fapt e foarte greu, dacă nu imposibil, de contestat.

I s-a dus faima ca fiind una din țările cele mai curate de pe lume, nu pentru că igiena și curățenia i-ar fi intrat singaporezului sub piele și i-ar fi modificat în totalitate ADN-ul, ci pentru simplul motiv că cel care a pus bazele națiunii despre care voi vorbi mai jos (celebrul semidictator Lee Knan Yew, prim ministru vreme de zeci de ani), a impus populației legi draconice, pe care nimeni, nici azi, nu îndrăznește a le călca.

Singapore

Gumă de mestecat nu găsești în Singapore, și dacă nu mă înșel, importul ei e interzis prin lege, pentru că omul de pe stradă, după ce a transformat ”pastila” de gumă în cunoscuta pastă lipicioasă, amestecată cu salivă are tendința, aproape instinctivă, de a o arunca pe trotuar sau a o lipi pe un perete sau pe o bancă într-un loc public. Ei bine, sistemul singaporez nu permite o asemenea fărădelege, deci interdicția e clară și pedeapsa gravă.

Și asta încă nu-i nimic! Povestea cu drogurile a devenit subiect de predare în instituțiile academice de pe întregul mapamond. Pe scurt, în Singapore nu există droguri. Motivul? Pedeapsa cu moartea pentru posesorii de droguri!! În  7 zile de la declararea sentinței tribunalului. Și dacă ești cetățean străin și ești suficient de norocos ca să te bucuri de protecția consulatului propriei tale țări, ți se mai dau încă 7 zile de trăit!! Importul și/sau consumul de droguri reprezintă încălcări la fel de grave ale legii. Până aici s-ar putea spune că ne aflăm între granițele unei logici inteligibile, ce-i drept, draconice, însă fiecare țară are dreptul să-și apere locuitorii de pericolele ce-l pândesc la tot pasul. Dar asta nu e tot!!!

Închipuie-ți că doar cu câteva zile înainte de a ateriza pe aeroportul din Singapore, ai trecut printr-o țară în care drogurile sunt abordabile (într-un fel sau altul) și având acces la tot ce-ți place, ai consumat câte ceva din ce se găsește  pe piață. Ai ajuns la Singapore, poliția aeroportului îți aruncă o privire scrutătoare, unul din gealați decide că ești suspect, ești luat deoparte și obligat să umpli un mic recipient cu propriul tău lichid galben, produsul excreției renale a fiecărui individ încă viu. Proba de urină indică urme de droguri (sau de  substanțe provenind din metabolismul vreunui drog interzis) și din acest moment ești pasibil de ani grei și lungi de închisoare!!! Singapore nu are nevoie de tine, ceea ce ar putea fi de înțeles, dar nu numai că nu te dorește, ci chiar te pedepsește pentru că ai îndrăznit să consumi droguri și, colac peste pupăză, să vii imediat la ei și, eventual, să strici moravurile unei societăți așa zise perfecte!!

Dar nu acesta urma să fie subiectul principal al acestor rânduri.

Eu doream să povestesc câteva ceva despre limba de comunicație în mica bucățică de pământ, cu o suprafață în jur de 700 km pătrați și în care respiră aerul înconjurător cam 5 milioane de ființe umane !!

Dacă întrebați pe oricine, care știe câte ceva despre Singapore, care limba comună a acestei populații răspunsul va fi, bineînțeles, engleza. Și pe bună dreptate, întrucât engleza e limba pe care orice cetățean singaporez o învață în școală, din primul an, și care reprezintă numitorul comun al tuturora. De ce ? Iată o scurtă prezentare a etnografiei singaporeze și a situației lingvistice de acolo.

În aparență nimic special. 75% sunt chinezi, deci o mare majoritate (a nu se uita, Israelul nu are un procent mai mare de evrei!), care ar trebui să-și pună amprenta pe tot ce se întâmplă din puncte de vedere cultural și linguistic. Dar realitatea e cu totul alta, pentru că chineza nu e o limbă unică, nici în China, nici în Hong Kong și cu atât mai puțin în Singapore. În primul rând există cantoneza și mandarina, apoi diverse dialecte chineze vorbite de diverse grupări subetnice. În plus un dialect de care nu auzisem până la această vizită se numește chineza singaporeză, ceva care amintește chineza mandarină, dar departe de a fi identică. Și mai e o așa numită limbă de care voi aminti ceva mai târziu, așa (cum spune israelianul !) ca o cireașă pe tortul care se numește amalgamul lingvistic din acea parte a lumii. Cealaltă pătrime a populației e formată din malaiezieni, indieni (in special din tribul Tamil), indonezieni, și un număr mare de filipinezi.

Prin urmare cele patru limbi oficiale în Singapore sunt: engleza, mandarina, tamila și malaieziana, dar toți, absolut toți copiii învață engleza, cu scopul de asigura o limbă comună întregii populații.

O fi așa, dar turistul ce se învârte pe străzile orașului-stat nu aude engleza ci orice altceva!!

Ca peste tot în lume, singaporezul își caută semenul, cu el/ea trăiește, cu el/ea se căsătorește, cu el/ea de foarte lucrează împreună foarte de multe ori, și cu el/ea merge pe stradă, la plimbare, la cumpărături, la teatru și la restaurant.

Trebuie să recunosc că odată ajungând la concluzia ca engleza se aude doar din când în când în acel cap de țară, am hotărât să trag cu urechea la conversațiile din jurul meu, nu ferească Cel de Sus, ca să înțeleg ce se vorbește, ci pentru a încerca să realizez din punct de vedere statistic, ce limbă se aude pe stradă sau în magazin sau în muzeu. Ei bine, notați vă rog cifra la care am ajuns, și de care sunt foarte mândru pentru că e inedită și originală: 90% din conversațiile pe care le-am auzit nu se duceau în engleză!! În ce limbă?! Nu pot spune, dar un lucru mi-a fost clar, engleză nu era. Îmi închipui că se vorbea de toate, și fenomenul acesta nu mă miră știind câte nații ”și-au trimis” reprezentanții în Singapore. Doar că din când în când auzeam ceva care, parcă, semăna cu engleza, adică avea ceva cuvinte luate din limba lui Shakespeare, dar fără continuitate, de parcă cineva implantase în conversație vorbe care nu aveau nici o legătură cu limba de comunicație în acel moment. Dilema mi-a fost rezolvată, bine înțeles, de dr Google!! Acest fenomen lingvistic de care vorbesc se numește….singlish!!! Adică un amestec de chineză, probabil mandarină, cu cuvinte englezești, un amestec neegal de vorbe, toate rostite cu un accent care te face să te întrebi dacă e vorba de ceva natural sau de un test care pune la încercare pe cel care asistă la conversație, pentru a-i aprecia gradul de inteligență!

Și cu toate acestea…

Cu toate acestea în orice loc, în orice moment, în orice situație, pe stradă și în aceeași măsură  în hotel sau în restaurant, ți se răspunde și ești ajutat și îndrumat într-o engleză care de cele mai multe ori e mai elevată și mai corectă decât cea vorbită în multe alte părți ale lumii în care engleza nu e limba maternă. Curtoazia singaporezului e dublată de abilitatea de a folosi engleza ca limbă de comunicație, păstrând un principiu care mi se pare pe cât de logic, pe atât de natural: cu cei de o seamă cu tine vorbești limba ta, iar cu toți ceilalți mânuiești cu dexteritate engleza, te faci înțeles cu aceeași ușurință cu care înțelegi ce ți se spune.

Îmi închipui că dacă m-ar întâlni unii dintre cei care vor citi aceste rânduri,  mi-ar râde pur și simplu în nas!! Râde ciob de oală spartă, mi s-ar spune. Adică cum e la voi , acolo în Israel, unde sunt evrei veniți din mai bine de 100 țări ?!

Uite că nu!! Adică cel puțin aici nu mai e așa cum a fost, pe vremea când eu și familia mea emigraserăm în Țara Sfântă. Azi în Israel cam 60-70% din cetățenii țării au ca limbă maternă ebraica pentru că s-au născut în Israel, ebraica o învață sub o formă sau alta orice nou venit, și azi, pe străzile Tel Avivului sau Haifei sau Ierusalimului limba vorbită , în imensa majoritate a cazurilor, e ebraica.

Și la urmă o mică povestioară cu iz personal. Într-una din excursiile organizate în Singapore la care am luat parte, într-o bine meritată pauză de explicații ale ghidului, am fost acostat de câțiva tineri care mi s-au adresat în …..românește!!! Era vorba de un grup de medici români, unul din ei recunoscându-mă de prin călătoriile mele în țara în care 20 milioane (cu anumite excepții!) vorbesc aceiași limbă, cea a lui Eminescu și Creangă,și se înțeleg perfect fără să fie nevoie să apeleze la un idiom de circulație universală. Plictisitor, nu?? Dar periculor, în cazul meu, pentru că asta înseamnă cu nu poți călători incognito nicăieri, nici măcar în partea cealaltă a lumii!

Gabriel Ben Meron