La prima vedere, s-ar putea spune că n-ar trebui să punem pe același plan alegerile din Marea Britanie cu cele din Franța. Totuși, la o analiză mai atentă, descoperim un numitor comun: semnalul pozitiv către menținerea Europei unite. Este mai greu să discernem acest element la scrutinul din Anglia, dar vom încerca. Londra menține în continuare Brexitul – o lovitură pentru Uniunea Europeană, în sensul eventualei răspândiri a ideii ca o  molimă. A fost văzută așa de multă lume care prevedea ieșirea Olandei, Franței, Germaniei, Italiei, deci prăbușirea acestei unități europene greu create, cu multe erori, dar cu realizări uriașe (Am mai declarat că sunt o europeană convinsă).

Când a convocat scrutinul anticipat, Theresa May a dorit o majoritate conservatoare solidă în Camera Comunelor, care să susțină proiectul ei de ”hard Brexit”, condiții în avantajul britanicilor și în dezavantajul UE. Rezultatele scrutinului au fost pentru premier dezamăgitoare. Prin pierderea a 12 locuri, a pierdut chiar și majoritatea simplă în parlament, refăcând-o greu prin invitarea partidului unioniștilor iralndezi, cu 10 mandate, la guvernare.

De unde acest eșec? În afara celor trei atentate teroriste aducătoare de reproșuri Theresei May care, în guvernul precedent, a fost ministru de interne și a redus numărul polițiștilor și a unor măsuri sociale preconizate acum care a afectat baza ei electorală, respectiv pensionarii, vârstnicii care au votat Brexitul, este conștientizarea unei categorii de alegători –tinerii – că măsura totuși nu a fost cea mai bună. La referendumul de anul trecut, tinerii nu au participat, dar acum, după un an, s-au trezit la realitate. Aceasta nu înseamnă că se va renunța la Brexit, dar marja de negociere a premierului s-a redus iar condițiile nu vor fi cele dorite de ea, va fi un ”soft Brexit”.

În Franța a avut loc doar primul  tur al legislativelor, așa că nu putem vorbi despre rezultate definitive, ci despre tendințe. Partidul proeuropeanului Macron, ”La Republique en marche”, deși a împlinit doar un an de existență, a reușit să obțină peste 32 la sută din voturi, situându-se pe primul loc, fiind urmat de republicani care și-au refăcut marele handicap de la prezidențiale, depășind 20 la sută și, atenție, Frontul Național, cu 13 la sută. Din păcate, s-a înregistrat și un mare absenteism – de peste 51 la sută.

Desigur, concludent va fi turul doi, precedat de negocieri, înțelegeri, compromisuri, dar, uitându-ne la rezultate, nu prea văd cine cu cine va negocia. Au rămas la coada listei comuniștii de diferite nuanțe și socialiștii care nu prea mai contează, iar cele trei forțe plasate pe primele locuri nu vor ceda. Câștigarea definitivă a alegerilor va fi determinată de prezența la urne, de capacitatea partidelor de a-și  mobiliza alegătorii. Oricum, nu poate avea loc o răsturnare radicală a situației și este previzibilă victoria proeuropenilor, întrebarea e în ce proporție. De menționat că, în cazul obținerii majorității confortabile în parlament a partidului său, Macron are de gând să introducă măsuri destinate modernizării relațiilor de muncă. Toate încercările de până acum, din Franța, au întâmpinat puternica  opoziție a sindicatelor.

Pe de altă parte, faptul că formațiunea lui Marine Le Pen se situează pe locul trei, trebuie să-i dea de gândit lui Macron și premierului său. Sunt nemulțumiri profunde, de care va trebui să se țină cont, fiind legate de securitate și imigrare.  Ceea ce putem spune acum este că acest prim tur de scrutin ar putea să ne sporească optimismul legat de soarta Uniunii Europene și să influențeze și rezultatele alegerilor din Germania care se vor desfășura peste câteva luni.

Eva Galambos