Şi anul acesta am fost la München, în vizită de familie.  Primul drum, după ce mi-am văzut rudele, a fost la monumentul închinat victimelor atentatului asupra sportivilor israelieni, la împlinirea a 45 de ani de la tragicul eveniment.

Ȋn cadrul vizitei în Germania în luna septembrie a acestui an, președintele israelian Reuven Rivlin şi preşedintele german Frank-Walter Steinmeier au inaugurat Monumentul închinat memoriei celor 11 sportivi israelieni uciși la München, la Olimpiada din 1972, de către teroriștii organizației “Septembrie Negru”.

Preşedinţii Reuven Rivlin şi Frank-Walter Steinmeier

După cum se știe, opt membri ai acestei organizații au pătruns în clădirea delegației israeliene din Satul Olimpic, în dimineața zilei de 5 septembrie 1972. Ei au ucis doi sportivi israelieni și au luat nouă ostateci, cerând în schimb eliberarea a 232 de activiști palestinieni. Operațiunile de salvare organizate de serviciile germane de securitate au eșuat. Totodată guvernul german nu a permis serviciilor de securitate israeliene să acționeze la fața locului.

Cheia de la camera sportivilor israelieni

Ȋn final toți ostatecii au fost uciși, de asemenea și un polițist german și cinci din cei opt palestinieni.

Israelul a răspuns acestui act terorist în 9 septembrie, când forțele aeriene israeliene au bombardat bazele palestiniene din Siria și Liban. La dispozițiile primului ministru Golda Meir, Mossadul a demarat operațiunea secretă “Mânia lui Dumnezeu”, de eliminare a celor unsprezece teroriști bănuiți a fi autorii din umbră ai masacrului de la München.

Intrăm în Satul Olimpic. Multe zone ale satului și stadioanelor de acum 45 de ani par părăsite și doar parțial îngrijite. Pe drum întrebăm trecători și vânzători ambulanți unde este monumentul închinat sportivilor israelieni.

Primul monument în memoria sportivilor israelieni 1995, opera renumitului sculptor german Fritz Koenig,

Deşi noul memorial fusese inaugurat nu de mult, toți îl cunoșteau și ne-au îndrumat cu bunăvoință. Monumentul are forma unui copac uriaș, verde, înconjurat de o pajiște imensă. De jurur împrejur, la baza monumentului. se află portretele sportivilor uciși și fotografii ale obiectelor lor personale.

Monumentul memorial al sportivilor asasinaţi

Ȋn față, cumva separat de marele copac, dar totuși ca o parte integrantă a monumentului, rulează non-stop un film documentar despre evenimentele care s-au desfășurat în septembrie acum 45 de ani.

Ȋn jur o lume numeroasă privește înmărmurită, dar și cu interes monumentul și documentele adiacente; printre ei câţiva israelieni cu copii, dar și mulți germani. Ici-colo aud vorbindu-se franceza și câteva limbi nordice. Ne oprim în fața monumentului într-un moment de reculegere și spun Kadiș în memoria celor uciși.

Rostind Kadiş

La câțiva pași stătea o mașină pe care scria “Securitas”. Cel care păzește monumentul e un tânăr simpatic originar din Pakistan. Ȋl întreb ce păzește. Ȋmi spune că e un monument legat de Israel.

Părăsim locul impresionați de măreția și, în același timp, de relativa modestie a monumentului ridicat de statul german și primăria orașului München.

A doua zi e ajun de Rosh HaShana (Anul nou evreiesc). Prin bunăvoința rudelor avem locuri rezervate la Centrul Comunitar Evreiesc pentru seara de sărbătoare.

Centrul Cultural Evreiesc München

Centrul Comunitar Evreiesc se găsește în Piața Iakov și cuprinde o sinagogă impunătoare, o bibliotecă, o sală de conferințe, un muzeu al evreilor münchenezi și un restaurant care poartă numele lui Albert Einstein.

Ȋn centrul cultural se desfășoară expoziții , concerte, conferințe, și spectacole.

Expoziția Drumul amintirilor comemorează cei 4.587 evrei münchenezi asasinați de naziști. Acest centru și-a deschis porțile în anul 2007 din fonduri federale și municipale și are cca. 100.000 de vizitatori pe an. Sinagoga Ohel Iakov se găsește pe locul unde în Noaptea de Cristal, (Kristallnacht) la 8 noiembrie 1938, naziștii au incendiat vechea sinagogă müncheneză.

Evreii din München sunt prezenți în istoria orașului încă din sec. al XIII-lea. Ȋn 1933 locuiau la München 10.000 de evrei. Până în 1938, 3.500 au emigrat, iar în 1944 mai rămăseseră la München doar 7 evrei.

3.000 de evrei au fost deportați la Dachau (la câțiva kilometri de München). S-au întors 300. Noua comunitate s-a fondat în 1945. În 1970 erau la München 3.500 de evrei. Astăzi, datorită evreilor veniți din fosta Uniune Sovietică după 1990, populaţia evreiască a oraşului numără 9.500 de suflete.

Ajungem la Centrul Comunitar aproape de Sendlinger Tor. Măsurile de securitate sunt excepționale. Intrăm în clădirea impunătoare, serioasă, pardosită cu marmură. Totul strălucește de curățenie.

Urcăm la etajul superior, la sinagoga mare. Rabinul Şef al orașului spune rugăciunile de Rosh HaShana. Lumea e foarte elegantă, mă surprinde numărul mare de tineri cu copii mici. Printre ei se află și tineri israelieni care locuiesc la München sau au afaceri în oraș. Sinagoga frumos decorată are 600 de locuri și toate sunt ocupate.

După serviciul religios coborâm la Restaurantul A. Einstein. Stăm la masă cu o familie de evrei originari din Iran, diamantari de meserie. Sunt de câteva zeci de ani la München și vorbesc o germană perfectă. Sunt foarte prietenoși și se interesează mult de Israel. Suntem serviți de münchenezi creștini care au cerut în mod special să-i servească pe evrei la această mare sărbătoare.

Cu ani în urmă am mai fost la acest Centrul Comunitar, de Pesach, cu familia. Atunci evreii germani erau separați de cei veniți din fosta Uniune Sovietica sau din alte țări. De data aceasta toți am fost în aceeași sală și am cântat împreună.

După ce ne-am urat Shana Tova (un an bun), am plecat spre casă pe străzile orașului care la acea oră târzie erau pline de lume. Lăsăm în urmă această oază evreiască, unde ne face plăcere să ne întoarcem din când în când.

Ȋn zilele următoare am vizitat muzeul de istorie, unde Holocaustul ocupă un loc important, iar la sfârșit am fost la Oktoberfest care are loc de fapt în septembrie. Dar despre acesta, într-un număr viitor.

Johanan (Janos) Vass