Ne-am născut oare într-o lume antisemită, fără șanse de vindecare?

Cândva, aveam îndoieli cu privire la răspunsul la această întrebare.  Cei care afirmau în mod categoric că evreii nu au prieteni adevărați printre ne-evrei îmi păreau sceptici sau dezamăgiţi, din cine știe ce motive.

Nu-i luam în serios nici pe cei care încercau să ne prevină cum că noi, evreii, vom fi priviți pe veci ca intruși, străini, imposibil de digerat de către restul societății. Nu ajuta nici faptul că exemple pentru întărirea acestor afirmații existau din plin, cele mai groaznice dintre ele avuseseră loc doar cu puțină vreme în urmă, victime fiindu-le proprii noștri  părinți. (Sau poate tocmai de aceea, ne era greu să credem că tragedii de acest gen vor mai fi posibile!?).

„Îndoielile” mi s-au spulberat, dar ceața și întunericul refuză să o facă, în ciuda încercărilor încăpățânate ale unor optimiști cronici de a demonstra că mai există speranțe și că ar fi vorba de o criză trecătoare, care va dispărea odată cu îmbunătățirea situației economice mondiale, când nu vor mai exista motive ca evreimea să fie acuzată de conspirații, lipsă de patriotism și ambiții de a domina lumea. Poate chiar și George Soros va fi absolvit de vina de a-i ademeni pe refugiați în țările Europei, iar afișele cu portretul său nu vor mai fi călcate în picioare pe culoarele trenurilor Ungariei.

Dar lumea, surdă la aceste perspective trandafirii, se îndreaptă în altă direcție și nu este deloc exclus ca faptele comise pentru a grăbi parcă înrăutățirea situației, având loc cu o frecvență greu de suportat (printre ele și inscripția revoltătoare de la gara clujeană), să fie consecințe, mai mult sau mai puțin directe, ale codurilor distribuite cu o uimitoare eficacitate și succes pe internet, menite să întărească ura contra evreilor. O listă lungă de coduri și simboluri a fost pusă la punct de tehnicienii acestor culturi și subculturi „revoluționare”.

Una dintre cele mai populare mișcări antisemite care activează pe internet se numește „Alt-right” și își are sediul în SUA. Acest curent funcționează pe principiile sub-culturii „Troll”, specializată în provocarea de scandaluri și intrigi, uneori deosebit de aprige, printre membrii diferitelor comunități on-line, dar și persoane individuale. Știri false din lumea politicii, a științelor și religiei, reprezintă instrumente de bază la îndemâna activiștilor acestei mișcări extrem de toxice.

Tineri neonazişti

Un exemplu elocvent al labirintului de simboluri folosite de Alt-right pe internet,  cu scopul de a însemna persoanele de origine evreiască se ascunde sub numele de Echo (ecou) și apare sub forma unei paranteze triple: (((       ))). Acest simbol poate însoți și noțiuni sau citate asociate cu lumea evreiască.

Navigatorii pe internet au fost familiarizați cu Echo prin intermediul unui program pe nume Coincidence Detector,  lansat sub formă de anexă la Google Chrome și Firefox. Paranteza triplă este de multe ori însoțită de un semnal sonor asemănător cu ecoul reprezentat de simbol.

În ultima vreme am observat că metodele folosite de Alt-right  (de la Alternative Right) sunt adoptate pe scară largă și de neo-naziștii suedezi, conduși de Mișcarea Nordică de Rezistență, care alătură paranteza triplă numelor publicațiilor finanțate sau redactate de evrei care, în majoritatea lor, sunt de orientare anti-rasistă, pro-evreiască sau pro-israeliană.

Ca și Alt-right în SUA și Jobbik în Ungaria, membrii Mișcării Nordice de Rezistență sunt obsedați de ideea „conspirației evreiești” și rolul acesteia în periclitarea supraviețuirii „rasei albe”

Ideile antisemite și tezele bazate pe acestea nu le sunt străine nici altora, ca de exemplu fracțiuni politice de centru sau stânga, opuse de obicei organizațiilor neo-naziste.

„Antisemitismul a devenit o problemă politică la nivel național în Marea Britanie”, scrie istoricul și sociologul Dave Rich în recentul său volum The Left’s Jewish Problem.

Nu mai puțin de zece membri ai partidului Labour au fost excluși în ultimele luni din rândurile mișcării, din cauza exprimării în public a ideilor antisemite. Printre ei se remarcă Ken Livingstone, fost primar al Londrei, care la una dintre întruniri a declarat că Hitler ar fi sprijinit activitatea sionistă. Iar într-un mesaj pe Twitter, Vicki Kirby, candidată la un post în conducerea Labour,l-a descris pe Führer ca „Dumnezeu al sioniștilor”.

Jeremy Corbin

Iar dacă veni vorba de partidul Labour, nu putem uita relațiile afectuoase ale liderului acestuia, Jeremy Corbyn, cu reprezentanții Hamas și Hizballah, reputate pentru ura lor față de evrei. În plus, Corbyn este cunoscut pentru convorbirile sale aprofundate cu celebri negaționiști ai Holocaustului. De altfel, într-una din etapele evoluției sale politice, lui Corbyn i s-a oferit un program propriu pe canalul cu profil antisemit Press TV, finanțat de conducerea iraniană.

Cu doar câteva zile în urmă, o altă personalitate de seamă printre membrii Labour, Harriet Harman, i-a distrat pe spectatorii unui popular program televizat cu un banc  dezgustător „glumă” legat de cenușa victimelor Holocaustului. Miss Harman este președinta Comitetului pentru Respectarea Drepturilor Omului în Camera Comunelor, din Parlamentul Regatului Unit!

George Farkas