Împerecheată, desperecheată

Acum vreo 15 ani, intrând într-o prăvălie de mărunţişuri, am văzut nişte cleme din material plastic de o formă neobişnuită şi l-am întrebat pe vânzător la ce servesc. „Să prindeţi cu ele şosetele înainte de a le pune în maşina de spălat, ca să nu se desperecheze”. Mi-am propus să revin şi să cumpăr vreo duzină din acele dispozitive ingenioase şi am părăsit magazinul. Aveam să mă întorc peste vreo câteva săptămâni când n-am mai găsit nici măcar magazinul, darmite clemele. Pe atunci locaţia micilor prăvălii se schimba frecvent, mai ales dacă afacerea mergea prost. Şi nu prea puteai da lovitura cu mărunţişuri, precum clemele anti-desperechere, pe care mi le amintesc, ori de câte ori…împerechez şosetele (bărbăteşti) adunate de pe sfoara de uscat rufe. Mă aşez comod în fotoliu şi încep operaţiunea de împerechere a şosetelor care seamănă foarte mult cu… bine cunoscutul joc Păcălici, din copilărie.  Şi, de cele mai multe ori, are şi deznodământul acestuia, rămânând câte o şosetă desperecheată.

Oricât m-aş strădui, nu-mi pot explica miracolul sau scamatoria prin care şosetele care fuseseră purtate împerecheat, ajung să fie desperecheate după „spălatul mare”. Nu ştiu dacă tărăşenia aceasta mi se întâmplă – sistematic şi repetitiv – numai mie sau şi alţii or fi păţind la fel, dar nu recunosc (cel puţin nu într-o confesiune publică precum cea de faţă). Uneori, extrem de rar (rarisim), se întâmplă ca toate şosetele să-şi afle perechea,  dar acest happy-end mă face de-a dreptul suspicioasă. Îl interpretez ca pe un semn premonitoriu (bun sau rău?) în ceea ce priveşte drumurile, căile care urmează să fie parcurse cu şosetele ne-buclucaşe care şi-au găsit perechea.

Mi se întâmplă ca, în timp ce potrivesc şosetele între ele, să reflectez la unele chestiuni precum monogamia şi tentaţia de a călca strâmb, chiar şi atunci când cele două componente ale perechii sunt interschimbabile (precum şosetele), adică au posibilitatea să privească lucrurile atât din perspectiva de stânga, cât şi din cea de dreapta. Pe de altă parte, mă întreb de ce (nici şosetele) nu apreciază existenţa lor împerecheată, când atâtea alte jumătăţi tânjesc să-şi întâlnească perechea, sufletul pereche, şi suferă de singurătate. Perechea, cuplul, constituie temelia existenţei şi e greu de imaginat perfecţiunea fără jumătatea sortită…Dar oare e o jumătate unică sau pot fi mai multe, la momente diferite? Sau chiar simultan?

Poate că şosetele năbădăioase or fi mai iniţiate în aceste chestiuni şi tocmai de aceea profită de aventura intrării şi ieşirii din maşina de spălat pentru a-şi pierde urma şi a porni pe orbita altei …împerecheri, undeva într-un univers paralel unde o altă…autoare dintr-un Baabel paralel,  împerechează şosetele (paralele) cu aceeaşi râvnă.

Mă tem că nu am să ajung să înţeleg acest fenomen enigmatic, darmite să-l previn sau să-l evit, şi această frustrare mă face să recurg şi eu la un şiretlic (sau soluţia de avarie, până la prima achiziţie de şosete) împerechind într-un cuplu „purtabil” şosetele cât de cât asemănătoare. Justificarea pentru acest demers este dorinţa de amânare a desperecherii şi însingurării iremediabile care – şi  în cazul şosetelor – înseamnă începutul drumului spre deterioare definitivă. În acelaşi timp această mezalianţă poate duce şi la redefinirea…cuplului, aşa cum am aflat dintr-un banc foarte vechi, dar foarte actual (ca toate bancurile):

Ionel vede pe stradă un nene cu un pantof negru şi unul maro. Îl opreşte şi-i spune „Nene v-aţi încălţat greşit pantofii. Unul e negru şi celălalt maro!” „Ştiu dragă” – îi răspunde omul – „m-am şi întors acasă ca să-i schimb. Dar am observat că  şi perechea de acasă e la fel!”

Andrea Ghiţă

8 Comments

  • George Kun commented on September 24, 2018 Reply

    Foarte reusita povestirea. Ceva care mai degraba se devoreaza decat citeste. Incepe nepretentios, dar stiind de unde vine, astepti cu nerabdare “poanta” si ea vine cu talent si umor. Ciorapii mei se desperecheaza continuu, asa ca vara folosesc moda italiana de a purta chiar si pantofi eleganti si inchisi, fara ciorapi 🙂

  • PLUGARU VALER GHEORGHE commented on September 23, 2018 Reply

    Acest joc cu realitatea, adesea periculos, la fel de des benefic, este un aspect frumos surprins si pus in discutie cu tact si meritoriu curaj (prea multi il fac un tabu sau cel putin un secret). De fapt se pune problema majora a seriozitatii cu care putem trata lucrurile si implicit si simultan a faptului ca in mod obiectiv, in viata apar momente de oarecare indoiala asupra modului in care am gandit si trebue, de asemenea cu deosebita luciditate, sa luam cate o optiune pentru eventuale schimbari. Sunt probleme de viata care nu trebuie ignorate, dar trebuie rezolvate corect si imperecheate (perechea este solutia ideala) fara a lasa nimic neclarificat.

    Cu stima, V. Plugaru

  • Tiberiu Georgescu commented on September 22, 2018 Reply

    Numai un talent purtand marca GHITA poate scoate asa ceva, dupa cum cred ca unui barbat nu i-ar iesi deloc..
    Felicitari stimata doamna GHITA.Ceva imi spune ca de fapt nici nu va doriti sa imperechiati vreodata buclucasele sosete.
    Sarut mana.

  • Livia Chereches commented on September 22, 2018 Reply

    Ce dragut; mie mereu imi ramane cate una fara pereche – dar acum stiu de ce…

  • Andrea Ghiţă commented on September 22, 2018 Reply

    Mulţumesc mult pentru aprecieri. Am ales acest subiect amintindu-mi de îndemanul răposatului meu redactor şef Sándor Csép, odihnească-se în pace, care – de câte ori un redactor se plângea de lipsă de subiecte – ne spunea “Subiectul zace pe stradă, nu trebuie decât să-l culegeţi”.

  • tiberiu roth commented on September 21, 2018 Reply

    Întâmplări cotidiene și fapte mărunte generează capodopere.Andrea felicitări,ești pe calea cea bună 🙂

  • George Farkas commented on September 21, 2018 Reply

    Un eseu de zile mari!Iar bancul i se imperecheaza la perfectie.

  • Hava Oren commented on September 21, 2018 Reply

    Andrea, dragă, ești genială! Chiar dintr-un subiect atât de anost reușești să faci un articol foarte simpatic și plin de observații valabile într-un context muuuuult mai larg. Felicitări și la mai mare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *