Hippocrate și teroristul

Într-una din zilele lui octombrire 1998, după un atac terorist nu departe de Beer Sheva, au fost admiși aproape în același timp doi răniți la Terapia Intensivă a spitalului în care lucrez. Unul era victima, un kibuțnic, celălalt agresorul, palestinian din Hevron, rănit de soldații israelieni. Amândoi erau în stare foarte gravă și aveau puține șanse de supraviețuire.

Kibuțnicul era elev de liceu, palestinianul nu avea nici el mai mult de 20 de ani. Părinții victimei și ai agresorului veneau zilnic să-și viziteze băieții. Cei doi răniți erau tratați fără nicio deosebire.

În fiecare zi unul din membrii echipei medicale stătea de vorbă cu rudele răniților, le dădea informații în legătură cu starea pacienților și răspundea la întrebările lor. Am avut și eu ocazia să stau de vorbă cu părinții din ambele părți. Într-o convorbire între patru ochi, tatăl tânărului din kibuț m-a întrebat:

– Domnule doctor, vreau să vă rog ca în caz că băiatul nu are nicio șansă și credeți că va fi un pacient vegetativ, ca o plantă, e posibil să-l lăsați să moară? Și a doua întrebare, dacă-mi permiteți: spuneți-mi, vă rog, de ce îl tratați pe terorist ca pe unul de-ai noștri, cheltuind mii de șekeli, când el este un ucigaș. De ce nu-l lăsați să moară?

– Vă înțeleg durerea și supărarea, i-am spus. La prima întrebare pot să vă răspund că din experința noastră și conform literaturii medicale, tinerii care supraviețuiesc au șanse mari să se bucure de o recuperare totală sau aproape sau aproape totală. Cât despre a doua întrebare, trebuie să știți că noi tratăm orice pacient, indiferent dacă e victimă sau terorist. Aceasta este o cerință fundamentală a eticii medicale.

Într-o zi când am stat de vorbă cu părinții palestinianului și le-am explicat care e starea fiului lor, tatăl m-a rugat să vorbesc cu el între patru ochi:

– Spuneți-mi, domnule doctor, băiatul meu primește tot ce are nevoie, e tratat la fel ca tânărul pe care voi spuneți că l-a rănit, doar e considerat terorist? L-am asigurat că este tratat ca orice alt pacient și că noi nu facem deosbire între pacienți, oricine ar fi ei, prieteni sau dușmani.

– Dacă scapă cu viață ce-l așteaptă? Precis o să stea ani buni la închisoare. N-ar fi mai bine pentru el dacă l-ați lăsa să moară?

– Nu știu exact ce se va întâmpla cu el, i-am răspuns. Vă asigur însă că-l vom trata în continuare și cred că oricum pentru dumneavoastră și pentru familie e mai bine să supraviețuiască. Orice ce se va întâmpla cu el după spitalizare, tot copilul dumneavoastră rămâne.

Au supraviețuit amândoi… La plecare, tânărul din kibuț m-a întrebat dacă agresorul lui trăiește. Am dat din cap. El nu a comentat. Ne-am luat rămas bun și i-am dorit sănătate.

– Cel pe care l-am rănit trăiește? m-a întrebat palestinianul din Hevron la externare.

– Da.

– Domnule doctor, mă urâți?

– Sănătate, i-am spus și m-am gândit că indiferent de împrejurări, Hippocrate trebuie să aibă întotdeauna dreptate.

Andrei Schwartz

12 Decembrie 2018.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

3 Comments

  • Ivan G Klein commented on December 21, 2018 Reply

    Este mai mult decît regretabil că nu s-a găsit o soluție fie și parțială pentru a evita ca partea vătămată să plătească pentru agresor . Știu deasemenea că în Israel , dacă teroristul e ucis e cetățean israelian , statul plătește familiei acestuia tot felul de ajutoare sociale , ca în cazul unui deces obișnuit . Nu vreau să dau sfaturi de departe , dar nu mă pot abține să nu-mi spun părerea de moment – eu i-aș anula imediat cetățenia israeliană , aș invita organizațiile anti-Israel din străinătate să participe la cheltuielile de spitalizare ( n-au decît să trimeată pe spezele lor o comisie de medici – detaliul alegerii lor nu-l menționez aici ) , ideea este să-i doară măcar la buzunare pe cei ce aprobă terorismul … O invitație similară aș adresa prin anunțuri în media pentru indivizi să vadă cu ochii lor încercările teroriste neterminate ( tuneluri ). ……Mi-ar pare bine să aud de la alți comentatori că o soluție e pe drum .K.I.

  • Andrea Ghiţă commented on December 20, 2018 Reply

    O întâmplare firească pentru medicii care au depus şi respectă Jurământul lui Hipocrat, dar foarte puţin cunoscută şi nebănuită de oamenii obişnuiţi. Eu am aflat despre astfel de întâmplări de la doctorul Gabriel Gurman (Gabriel Ben Meron) cel care l-a convins şi pe doctorul Andrei Schwartz să scrie în Baabel Şi ce bine a făcut!

  • GBM commented on December 20, 2018 Reply

    Superb si adevarat!
    GBM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *