Moartea lui Gică

Rareori lipsea de la locul lui, intrarea principală a mall-ului din Huskvarna, unde trecătorii se obișnuiseră deja cu prezența lui Gică. Unii răspundeau la salutul său prietenos, alții îi mai dădeau câte un ban, în zilele mai bune chiar și o bancnotă.

Originar dintr-un sat de lângă Bacău, Gică a sosit în Suedia cu patru ani în urmă, după ce tipografia unde lucra și-a închis porțile, iar familia, pe care nu mai era capabil să o întrețină, l-a părăsit.

La începutul existenței sale scandinave, Gheorghe Hortolomei-Lupu mai câștiga câte ceva lucrând ca sezonier în livezile din zonă, iar când proprietarii nu mai aveau nevoie de el, accepta orice muncă, oricât de modest plătită.

Într-o zi de august 2018, trupul neînsuflețit al lui Gică a fost găsit în parcul orașului, aproape de banca pe care obișnuia să-și petreacă nopțile. La scurtă vreme după descoperirea cadavrului, un adolescent de 16 ani a fost arestat, suspect de uciderea lui Gică, complice fiindu-i un alt băiat, cu doi ani mai tânăr.

Purtătorul de cuvânt al poliției locale a declarat la știri că cei doi suspecți l-au maltratat cu brutalitate pe bietul Gică, folosindu-se de o rangă de forțat uși, de un colac de salvare solid și de stâlpul unui semn de circulație.

Oamenii care cunoșteau de multă reme victima au povestit și ei câte ceva despre Gică, așa cum îl cunoscuseră înaintea plecării sale din această lume deseori nemiloasă. Din relatări reieșea că el nu mai era omul de odinioară. Slăbise cumplit, părea bolnav și epuizat, abia se mai ținea pe picioare. Nu a cerut însă niciodată asistența nimănui, deși mai existau oameni care i-ar fi întins o mână de ajutor. “Era extrem de liniștit, nu deranja pe nimeni”, a spus un localnic, voluntarul unei organizații umanitare care se ocupă de persoanele fără adăpost. “Mi-a povestit și despre ținutul său natal”, a mai spus. “După divorț, viața lui a luat o întorsătură tragică. În ochii săi, suedezii au fost întotdeauna omenoși cu el, iar vederea din parc, cu lacul din apropiere, i se părea minunată.”

Știrea a fost primită cu durere de enoriașii locului. I s-a organizat chiar un fel de parastas, la care au sosit peste 50 de persoane și lângă banca lui Gică au fost depuse buchete de flori.

După autopsie autoritățile au decis ca suspecții să fie acuzați de uciderea lui Gică. Au fost găsite înregistrări video, iar în cadrul eforturilor de elucidare a cazului a fost solicitat și ajutorul publicului. Pe rețelele de socializare au mai apărut câteva imagini care îi demascau pe făptași.

Suspectul principal era tânărul în vârstă de 16 ani, care își nega însă cu tărie vina. În ziua de 13 septembrie s-a decis eliberarea din arest a suspectului și transferul acestuia în grija organelor sociale, conform unei legi privitoare la criminalii minori.

Câteva zile mai târziu, la cererea acuzării, a fost arestat din nou.

La inițiativa bisericii locale, unde Gică obișnuia să vină în serile când se simțea prea singur, a fost organizată o colectă pentru trimiterea spre casă a rămășițelor sale pământești.

La 28 noiembrie, cu ocazia primei ședințe a tribunalului din Jönköping, capitala ținutului, făptașii s-au învinovățit reciproc, dar din mărturisirile lor a reieșit clar că ambii luaseră parte la maltratarea lui Gică. La o lună după primele dezbateri, tribunalul și-a pronunță verdictul, conform căruia acuzatul în vârstă de 16 ani este ,,condamnat” la cinci luni de îngrijire pentru ,,uz de violență”, iar complicele său a fost achitat. Deciziile s-au bazat printre altele pe concluziile medicului legist. Conform mărturiei sale, victima suferea de ciroză, moartea fiindu-i provocată de o hemoragie puternică a ficatului, nu de loviturile celor doi.

„De ce l-au omorât? Doar nu avea bani!” au fost cuvintele lui Sorin, fiul lui Gică, intervievat de un reporter suedez trimis în România.

Șeful guvernului, Stefan Löfven, a declarat într-una din zilele de după alegerile indecise: ,,Trebuie să purtăm discuții serioase asupra interzicerii cerșitului, un fenomen negativ în ceea ce privește viitorul.” Recomandarea a fost acceptată cu bucurie de multe administrații locale din Suedia.

Conform unui studiu publicat de Biroul Uniunii Europene pentru drepturile fundamentale, 80 la sută din totalul romilor europeni trăiesc în mizerie, iar o treime dintre ei sunt victime ale persecuțiilor rasiste.

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

7 Comments

  • Terezia Mirea commented on January 23, 2019 Reply

    Stimate domn George Farkas, constat cu admiratie sensibilitatea Dv pentru durerea lumii si cat de bine surprindeti realitatile vietii sociale suedeze.Am auzit deseori de vestita protectie sociala suedeza dar si de aplicarea dublei masuri.Ma intreb: Chiar nu se putea face nimic pt acel om nefericit,pasnic,fugit de saracia din Romania iar alti INVADATORI sunt primiti cu bratele deschise ?!I Incotro se indreapta lumea,tineretul de azi, daca mai are idealuri si ce fel de idealuri !? Foarte trist pt ca problema s-a generalizat pe plan mondial :Violenta, rasism, nenorociri.

  • ROZA ARSENE BRUMFELD commented on January 18, 2019 Reply

    STIAM POVESTEA ACEASTA TRISTA.
    CATI GICA OR MAI FI FOST OMORATI INTRE TIMP , INTRO TARA ATAT DE CIVILIZATA ,CARE ISI PRIMESTE ALTI IMIGRANTI CU SUPUNERE SI POLITETE.
    ESTE GREU DE SPUS SI DE INTELES SPRE CE NE INDREPTAM ATUNCI CITISEM CA UN GRUP DE TINERI A COMIS ORIBILA FAPTA. TRIST SI INFRICOSATOR …

  • George Grunfeld commented on January 18, 2019 Reply

    O poveste trista si dureroasa a tragediei umane. Societatea suedeza si multi alte societati europeene si-au pierdut directia… Iti multumesc Gyuri – ma bucur ca te-am regasit dupa mai mult de 35 ani. Cu drag, George Grunfeld

  • George Farkas commented on January 17, 2019 Reply

    Durerea pe care am resimtit-o a fost mai puternica chiar decat indignarea provocata de hotararea tribunalului.

  • Andrea Ghiţă commented on January 17, 2019 Reply

    O poveste tristă care spune multe despre fragilitatea existenţei şi violenţa din societatea actuală. Foarte, foarte impresionant.

  • tomi anca commented on January 17, 2019 Reply

    Poveste tare trista! :-((

  • Donka Farkas commented on January 17, 2019 Reply

    Iti multumesc, Gyuri, pentru acest portret care merge direct la inima.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *