„Faptul împlinit” versus acorduri internaționale

În urmă cu câteva zile președintele Donald Trump a anunțat că este cazul să se recunoască apartenența Înălțimilor Golan de Israel. A fost un dar făcut premierului Netanyahu înaintea alegerilor, în speranța că aceasta va contracara acuzațiile de corupție formulate de procurorul general. Înălțimile Golan nu au aparținut niciodată Israelului sau Palestinei, ele au fost cucerite în timpul Războiului de Șase Zile de la Siria și din punct de vedere strategic sunt foarte importante pentru Israel, ca o barieră de apărare în cazul unui război cu Damascul.

În curând se împlinește un an de când s-a pus în aplicare decizia aceluiași președinte Trump de a muta Ambasada Americană la Ierusalim, considerat de SUA capitala Israelului, ceea ce și este. Dar situația juridică a Ierusalimului este controversată. Potrivit unor acorduri internaționale, unele semnate de partea israeliană chiar înaintea votului ONU pentru împărțirea Palestinei între israelieni și arabi, altele la Oslo, urmează ca statutul final al orașului să fie stabilit în urma unor negocieri.

Semnarea acordului de la Oslo

În pofida gestului SUA, foarte puține state au decis să-i urmeze exemplul, câteva dintre ele (Ungaria, Slovacia, Cehia) limitându-se să deschidă la Ierusalim niște birouri de informații sau birouri comerciale. Poziția României este neclară, premierul Dăncilă revenind în declarațiile sale referitoare la mutarea Ambasadei Române, prin afirmația că a fost o opinie personală, dar de-acum răul a fost făcut. România care la ora actuală deține președinția Consiliului UE a adoptat o poziție contrară celei a Uniunii Europene. Tot în această lună s-au împlinit cinci ani de la ocuparea și anexarea Crimeii de către Rusia, în condițiile în care apartenența Crimeii de Ucraina a fost consfințită prin tratate. Argumentul că peninsula a aparținut inițial Rusiei și că a fost făcută cadou Ucrainei de către Hrușciov nu se poate susține din moment ce acordurile privind statutul Crimeeii au fost recunoscute pe plan internațional.

Semnarea acordului pentru Ucraina

Sunt doar trei exemple printre multele zeci care au apărut în ultimele decenii când ”un fapt împlinit” este contrapus unor acorduri și tratate. De sute de ani dacă nu chiar de mai mult existența unor tratate asigură cât de cât pacea și liniștea dintre state. Trebuie să recunoaștem însă că multe dintre ele au fost impuse, sigur că în cazul unor războaie, partea învingătoare fixa condiții defavorabile pentru cei învinși și la un moment dat aceștia încălcau acordurile, exemplul cel mai concludent fiind cel de-al Doilea Război Mondial, consecință a Tratatului de la Versailles care a încheiat Primul Război Mondial impunând condiții umilitoare Germaniei. Cu toate acestea trebuie recunoscut că existența sistemului de tratate este mijllocul cel mai eficient de a menține un echilibru în lume. Iar dacă una din părți consideră că a fost nedreptățită, există mijloace prin care tratatele se renegociază, se poate ajunge la o înțelegere, există tribunale internaționale și alte foruri care pot rezolva într-un fel sau altul situația. Bineînțeles aceasta în condițiile în care părțile doresc să stea la masa negocierilor.

Militari ruşi în Crimeea

Nu cred că ”faptul împlinit” ar fi un mijloc de coerciţie eficient pentru a soluționa niște situații sau a obliga una din părți să se așeze la masa negocierilor. Mutarea Ambasadei americane la Ierusalim nu numai că nu i-a făcut pe palestinieni să reia negocierile, dimpotrivă, i-a rigidizat, iar ceea ce se întâmplă acum în Gaza este o consecință a gestului american și este posibil să fie premergătoarea unui nou război. Este adevărat, Ierusalimul este o parte esențială a istoriei și credinței poporului evreu, este simbolul iudaismului, drag atât evreilor din Israel cât și celor din Diaspora și dacă ne gândim cum arăta Orașul Vechi în perioada în care a fost sub administrație iordaniană (când Israelul a început să-l refacă, gunoiul era de 10 metri) și la faptul că evreilor le era interzis să meargă la Zidul Plângerii, în schimb astăzi locurile și locașurile de cult ale celorlate religii sunt excelent întreținute, ne gândim că orașul ar trebui să aparțină de drept Israelului. Dar acest drept trebuie consfințit prin înțelegeri care să satisfacă toate părțile, chiar dacă acum luminița de la capătul tunelului nu se zărește deloc. Iar situația nu trebuie înrăutățită prin declarații sau gesturi necugetate, indiferent dacă provin de la țări mai mari sau mai mici. (Singura deosebire este că Statelor Unite nu le pasă de consecințe, pe când țările mici sunt vulnerabile).

Cât de conștiente sunt statele sau organizațiile internaționale de necesitatea semnării (și respectării) unor acorduri, ne-am putut da seama când o condiție pentru a adera la NATO sau la Uniunea Europeană a fost ca viitoarele state membre să-și soluționeze sursele unor eventuale conflicte cu vecinii prin semnarea unor acorduri. A fost o cerință adresată Turciei și Greciei de pildă, România a semnat tratatele de bază cu Ungaria și cu Ucraina. iar atunci când a fost vorba de delimitarea apelor teritoriale din Marea Neagră între cele două țări, disputa a fost rezolvată prin Tribunalul Internațional de la Haga.

Politica ”faptului împlinit” se dovedește a fi o soluție unilaterală și sursă de conflicte. Ea poate dura decenii, conflictele înghețate din Caucaz sau împărțirea Ciprului sunt exemple concludente. De aceea ea nu ar trebui folosită. Până nu se găsește ceva mai bun (o perspectivă îndepărată) trebuie să recurgem tot la acorduri și tratate internaționale. Chiar dacă nu le putem califica drept Gentlemen’s agreement”, tot ele ne vor garanta o lume mai sigură.

Eva Galambos

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

10 Comments

  • Jack Chivo commented on April 3, 2019 Reply

    Am citit abia acuma articolul Doamnei Galambos, si, din nefericiere, NU ARE DREPTATE!!

    Acum vreo zece ani, am cumparat in Germania o litografie din Secolul 19, cu o harta a Palestinei.

    Nu a fost ieftina, dar a meritat sa o adaug la colctia mea de Judaica.

    Este in culori si arata clar ca podisul Golan era parte in Palestina, o provincie a Imperiului Otoman.

    Voi incerca cu migala sa o scot din rama si sa o trimit, daca reusesc.

  • evagalambos commented on March 30, 2019 Reply

    Un răspuns pentru toți: dacă am vorbit despre acorduri și tratate, m-am gândit la cele bune, solide, care să asigure securitatea celor implicați și să existe garanția respectării lor. Știu ce înseamnă înălțimile Golan pentru Israel, cu toate acestea, nu sunt de acord cu politica faptului împlinit. Aceleași argumente ar putea aduce rușii în legărură cu Crimeea sau crearea ;Kosovo. Dacă le acceptăm, înseamnă că tot sistemul internațional bazat pe acorduri se va da peste cap.

  • Andrei Schwartz commented on March 29, 2019 Reply

    În primul rînd ,trebuie să precizez că mă număr printre cei care sunt de acord cu cu retrocederaa teritoriilor ocupate de Israel cu delimitarea unor granițe care asigură securitatea Statului Israel. NU sunt însă de acord cu retrocedera Podișului.Golan împreună cu o parte din Kineret,. Ar fi o sinucidere strategică. Și cui s-o cedezi? Cine-i de fapt stăpînul Siriei,Assad care a folosit arma chimică împotriva concetațenilor lui {De ce n-ar utiliza-o și în cazul Israelului?}, Nasrala conducătorul organizației teroriste hizballa, Vladimir Putin ,dictatorul rus? Nu mulţumesc și parafrzîndu-l pe Ephraim Kishon spun și eu “Iertați-ne că în Războiul de Șase Zile am Învins și am ocupat Golanul.”

  • Ivan G Klein commented on March 29, 2019 Reply

    Un vis bine scris exprimînd dorința ca acordurile internaționale să preceadă și să excludă “ faptul împlinit “ . Eu nu cunosc decît un caz care și rezistă istoriei – separarea pașnică a Suediei și Norvegiei . Fiecare fapt menționat în articol poate fi comentat pro sau contra . Afirmația că “ Tratatul de la Versailles …. impunând condiții umilitoare Germaniei “ nu pot fi de accord . Este de fapt punctul de vedere german față de care am următoarea replică “Ce condiții de pace puteau să satisfacă o putere învingătoare avînd în vedere că agresorul a fost Germania și că pierderile umane & materiale au fost enorme ? “– au existat sate în Franța în care cinci generații de bărbați erau lipsă după război …. Fac o paralelă cu afirmația “ evreii au primit prea multe despăgubiri pentru Holocaust “ ..

  • George Konig commented on March 29, 2019 Reply

    In primul rand, Israelul a incercat de multe ori returnarea Podisului Golan, în schimbul unui acord de pace. Prima datata la 19 iunie 1967, cabinetul israelian a votat pentru returnarea Golanului către Siria, deși acesta a fost respins după Rezoluția de la Khartoum din 1 septembrie 1967. Dupa acea au mai fost facute incercari de catre guvernul lui Shamir, Rabin, Nethaniahu, Baraq si ultima oara de guvernul lui Olmert. Siria ar fi trebuit sa accepte existenta statului Israel. In legatura cu Crimea, aceasta a fost returnata Rusiei in urma referendumului populatie, care in marea majoritate a populatiei a votat pentru alipire. La fel cum au procedata Americani in fosta Iugoslavie.

  • Tiberiu Georgescu commented on March 28, 2019 Reply

    Nu ma pricep la politica;de cand frecventez Baabel-ul admir fara retinere condeiul doamnei Galambos.
    Pentru mine care am prieteni in israel-cu una am vorbit chiar acum o ora pt. a o felicita de ziua ei -zic un singur lucru; toata admiratia pt. curajul cu care tratati mai ales acolo situatia de permanenta beligerantza. Felicitari.

    Tiberiu Georgescu

  • Peter commented on March 28, 2019 Reply

    Spuneti “Până nu se găsește ceva mai bun (o perspectivă îndepărată) trebuie să recurgem tot la acorduri și tratate internaționale”. Asa ceva functioneaza intre adversari civilizati, dar nu fata de barbari. Perspectiva nu este îndepărtată; ea pur si simplu nu exista. Iar la acorduri si tratate internationale, dupa cum stim prea bine din experientele noastre din secolul douőzeci, nu se poate baza in nici un caz. Mai bine sa fii puternic si temut de adversar decat diplomatic si o victima neprotejata.

    • Ivan G Klein commented on March 29, 2019 Reply

      De acord cu . PETER .

  • Hava Oren commented on March 28, 2019 Reply

    Admir noblețea și mărinimia ta, dar ceea ce propui este imposibil, ar fi pură sinucidere. Nu cred că ai fost la fața locului. Podișul Golan nu a fost cucerit din sete de expansiune, ci de nevoie. De acolo, de sus, așezările noastre se văd ca în palmă. Înainte de 1967 stăteau acolo sirieni și trăgeau în tot ce mișca, oamenii noștri tăiau mai mult în adăposturi decât pe afară. Să ne întoarcem voluntar la situația dinainte? Și cui să-i retrocedăm Golanul? Iranului? ISIS? Hezbolla? Nu, mersi! Mai bine ca Golanul să fie ca acum, liniștit și prosper, decât să fie ca în Siria, unde oamenii se măcelăresc între ei.

    • Ivan G Klein commented on March 29, 2019 Reply

      De acord . Și eu am fost la fața locului .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *