De câteva zile, o adevărată furtună bântuie în rândul profesorilor, furtună cauzată de modificarea calendarului mişcării personalului didactic în timpul desfăşurării acestuia. Cadrele didactice – în număr de aproximativ 2000 – care sperau să devină titulare pe baza articolului 253 din Legea Educaţiei nu mai au această posibilitate.

După cum atrăgeam atenţia, încă din toamna anului 2017, în articolul Poarta 253 către titularizare https://baabel.ro/2017/11/poarta-253-catre-titularizare/,   un profesor care dădea concurs în anul A şi obţinea un post de suplinitor la unitatea de învăţământ preuniversitar X se putea titulariza la acea unitate, în următorii şase (6!) ani dacă erau îndeplinite, în principiu, următoarele 4 condiţii: lua cel puţin nota 7 la concurs, era înscris (măcar) la examenul pentru obţinerea definitivării,  postul avea viabilitate de minim 4 ani şi avea acordul consiliul de administraţie al unităţii şcolare respective (ba mai mult, existau informaţii că această din urmă condiţie nici nu ar fi fost necesară). Acestea erau prevederile articolului 253 din Legea 1/2011. Prevederi care, deşi au fost declarate neconstituţionale în urmă cu câţiva ani, au continuat să existe cu minime modificări, până în anul 2018. Şi, foarte probabil, ar fi rămas valabile şi în prezent dacă nu ar fi apărut o iniţiativă legislativă care propunea creşterea valabilităţii rezultatului concursului de la 6, la 10 ani. Această iniţiativă l-a determinat pe preşedintele ţării să sesizeze Curtea Constituţională care a declarat neconstituţionale atâta iniţiativa legislativă, cât şi prevederile articolului 253 din Legea 1/2011 care permiteau titularizarea pe baza unui examen susţinut în urmă cu până la 6 ani (https://www.ccr.ro/files/products/528.pdf ). Cu toate că actul Curţii Constituţionale a fost publicat în luna iulie, în ordinul de aprobare al mişcării personalului didactic pentru anul şcolar următor (2019-2020), emis în noiembrie de către ministrul interimar al educaţiei, Rovana Plumb, a fost cuprinsă şi etapa denumită „Repartizarea pe perioadă nedeterminată a cadrelor didactice calificate angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, în baza articolului 253 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare”. Astfel, aşa cum era de aşteptat, toţi cei aproximativ 2000 de profesori, învăţători şi educatori care îndeplineau cele 4 condiţii sus-menţionate şi-au făcut dosar pentru şedinţa de repartizare. Dar…degeaba! Ministerul şi-a dat (sau a fost determinat să îşi dea) seama că aceste prevederi sunt neconstituţionale şi, uite aşa, s-a creat o „abrambureală”. În consecinţă se preconizează emiterea unei OUG (aici urgenţa e justificată😊) de peticire care prevede ca profesorii pregătiţi să devină titulari pe baza prevederilor articolului 253 să poată ocupa posturile pe care se află pe durata viabilităţii lor, dar sintagma este interpretabilă. Ce se va întâmpla, de fapt? O primă posibilitate este ca posturile pregătite pentru viitorii titulari să nu mai fie scoase la nicio altă etapă de mobilitate atâta vreme cât sunt viabile. Ce ar însemna asta? Ca profesorii ocupanţi, deşi suplinitori, să fie aproape ca nişte titulari. Se evită, astfel, unele situaţii neplăcute în care cei titularizaţi cu „253” părăseau unitatea şcolară după primul an de activitate ca titulari, dar se creează, în continuare,  discriminare. Suplinitorii au dreptul la 3 ani de continuitate, ori cei aflaţi în situaţia creată de „cosmetizarea” articolului 253 ar putea avea un avantaj net, nefiind precizat numărul maxim de ani privind viabilitatea postului. În principiu, dat fiind faptul că un post titularizabil este declarat ca viabil 4 ani, rezultă că şi în acest caz ar fi tot 3 ani, dar nu există nici un indiciu clar că viabilitatea postului nu poate fi mai mare şi, ca urmare, discriminarea există întrucât, la un suplinitor obişnuit, termenul de 3 ani curge de la anul susţinerii examenului, pe când în acest caz se iau în calcul examenele susţinute cu până la 6 ani în urmă.

O altă modalitate de interpretare ar fi ca posturile pe care vor fi repartizaţi cei ce urmau să devină titulari (prin defunctul Articol 253) să trebuiască să fie declarate la fiecare etapă de mobilitate şi astfel, să poată fi ocupate fie prin restrângere (parţială – dacă se divizează, că depinde de conducerea unităţii şcolare – sau totală), fie prin pretransfer, fie prin concurs, fie prin detaşare (în interesul învăţământului sau la cerere). Însă, şi aşa, discriminarea tot există, pentru că se iau în vedere rezultatele obţinute la concursurile susţinute cu până la 6 ani în urmă, nu cu 3 ani ca şi în cazul suplinitorilor obişnuiţi.

În consecinţă fantoma articolului 253 va continua să-şi facă efectele încurcând iţele titularizării în învăţământ care – după opinia mea – ar trebui să fie făcută după un singur criteriu: competenţa; mai exact, rezultatul concursului de titularizare susţinut în condiţii egale pentru toată lumea.

Efraim Dascălu