Disputa polonezo-israeliană privind rolul poporului polonez în masacrarea evreilor

După săptămâna în care am comemorat jertfele Holocaustului, am trăit 36 ore sub amenințarea bombardamentelor  având ca origine Gaza,  am sfințit pe cei căzuți pentru apărarea Israelului și m-am bucurat de a 71-a aniversare a existenței acestei țărișoare, am simțit nevoia  să mă ocup în aceste rânduri scrise în românește de un subiect pe care deja l-am tratat  și publicat pe blogul meu în ebraică  în urmă cu câteva săptămâni.

E vorba de disputa între două guverne (sau mai bine zis între două opinii publice): cel polonez și cel israelian, privitor la rolul poporului polonez în masacrarea a șase milioane de evrei, dintre care trei milioane de evrei polonezi.

Imensa majoritate a israelienilor consideră poporul polonez ca părtaș la ororile hitleriste, întrucât cea mai mare parte a evreimii poloneze a fost dusă spre cuptoare cu sprijinul (sau în cel mai bun caz cu indiferența) populației poloneze în mijocul căreia trăia.

Ba mai mult, sunt mulți istorici care explică că decizia naziștilor de a construi cele mai mari  lagăre de exterminare pe pământul polonez s-a bazat tocmai pe antisemitismul populației, impregnat de secole și accentuat în mod vădit în anii celui de al Doilea Război Mondial. Dintre cele 68 lagăre înființate de naziști, cele șase de pe teritoriul Poloniei (Auschwitz, Belzec, Majdanek, Sobibor, Chmelno și Treblinka) se plasează pe lista celor zece lagăre cu numărul cel mai mare de evrei uciși.

La rândul lor, oficialitățile poloneze consideră încercările de a învinui populația Poloniei de colaborare  activă cu nemții în procesul de genocid împotriva evreilor ca fiind o calomnie de prim rang, care nu poate fi trecută sub tăcere, iar recenta legislație poloneză incriminează pe oricine care propagă această (considerată de ei falsă) teorie și-l face răspunzător în fața legii.

Ba mai mult, susțin autoritățile poloneze, aproximativ 25% dintre persoanele cărora Israelul le-a conferit titlul de Drept  ai popoarelor sunt polonezi, aceasta reprezentând o dovadă clară că o bună parte a populației din acea țară a protejat și salvat un număr mare de evrei.

Și acum o scurtă divagație. Nu o dată medicul se găsește în fața unei dileme legate de diagnosticul pacientului său. Din păcate, de multe ori simptomele de care se plânge pacientul sunt comune unei multitudini de maladii, iar nu de puține ori testele de laborator și examenele radiologice nu oferă suficiente dovezi pentru a ajunge la o concluzie edificatoare.

Dar uneori un singur test, rezultatul unei singure analize, au meritul de a conduce medicul spre diagnosticul corect, rezolvând problema pe care o creează necesitatea diagnosticului diferențial. Această analiză e tipică, specifică doar pentru o singură maladie, nu pentru două sau trei. Din momentul primirii rezultatului orice îndoială dispare, concluzia e clară, indiferent de comunitatea maladiilor cu simptome asemănătoare, ca și modul de tratament optim.

Și acum să ne reîntoarcem la oile noastre.

Evreimea europeană a fost măcelărită în toate țările ce s-au aflat sub ocupație nazistă, de multe ori cu sprijinul activ sau pasiv al populației locale. Din acest punct de vedere polonezii, cel puțin în aparență, nu se deosebesc cu nimic de ucraineni, lituanieni, francezi sau unguri. Iar uriașul număr al evreilor polonezi uciși în timpul nazismului se explică prin numeroasa populație evreiască care de secole trăia pe pământ polonez.

Dar iată un element, un ”simptom” care are rolul de a diferenția pe polonez de toți ceilalți co-europeni ai săi.

Polonia e singura țară pe al cărui teritoriu evreii  au continuat a fi măcelăriți și după terminarea celui de al Doilea Război Mondial!! Nu știați?! Acum știți, și iată amănuntele.

Un anumit număr de evrei, supraviețuitori ai Holocaustului au reușit să se reîntoarcă în Polonia, unii direct din lagărele de exterminare, alții, probabil mai numeroși, din URSS, unde ajunseseră din diferite motive, înainte și  imediat după război.

Poveștile fără de sfârșit amintesc împotrivirea polonezilor de a restitui supraviețuitorilor Holocaustului proprietățile pe care le părăsiseră în timpul războiului, încă un motiv de a face dispărut evreul cu ”pretenții” .

În plus, atitudinea generală anticomunistă, evidentă în Polonia de imediat după război, a făcut frăție cu ”clasicul” antisemitism vechi de veacuri . Vă aduceți aminte de prea cunoscuta expresie „iudeo-bolșevicii”, aparținând, cred lui Antonescu? Se pare că există și o variantă poloneză. Povestea după care evreii au adus cu ei comunismul de după război (de parcă rușii aveau nevoie de evrei ca să apară ca învingători în toate țările est europene !!) s-a aranjat perfect cu prea vechea învinuire a evreilor ucigași ai copiilor creștini, și iată originea a 327 cazuri documentate de violență antievreiască postbelică , având ca urmare uciderea unui număr de victime, între 400 și 2000 (depinde de sursa citată).

Primul pogrom a avut loc  la 11 august 1945, tocmai la Cracovia, orașul care a dat un imens număr de victime în cadrul Holcaustului. Au urmat celelalte, cel puțin zece așezări poloneze, măcelul culminant având loc la Kielce, în centrul Poloniei, în ziua de 4 iulie 1946, si soldându-se cu 42 morți și zeci de răniți.

Noua/vechea atmosferă antisemită din Polonia postbelică a convins pe puținii evrei rămași în viață după ororile Holocaustului că Polonia nu e o țară în care un evreu poate avea o viață liniștită, rezultatul fiind emigrația spre Israel. După unele surse, între anii 1945-1952 mai mult de 100.000 evrei polonezi au emigrat în Israel, victime ale monstruoasei combinații între antisemitism și comunism.

Știu, mi se va spune, imensa majoritate a evreilor din toate țările comuniste au văzut în Israel salvarea de sub ocupația sovietică, dar fără discuție că izbucnirile antisemite soldate cu vieți omenești, au grăbit, în ceea ce îi privește pe evreii polonezi, luarea de decizii și fuga spre Israel, și nu numai.

Da, au fost și polonezi de treabă. Da, au existat polonezi care și-au pus în primejdie viața pentru a salva evrei. Și fără nicio discuție, nu toți polonezii sunt antisemiți, dar cum se spunea pe vremea mea, ma buona parte!!

În această lumină trebuie interpretată atitudinea guvernuui polonez, care interzice o dezbatere lucidă și obiectivă a fenomenului numit antisemitism în Polonia, de-a lungul timpului.

Istoria include nenumărate cazuri în care adevărul a putut fi ascuns timp de ani sau de zeci de ani (vezi măcelul ofițerilor polonezi de la Katyn), dar până la urmă adevărul iese la suprafață, așa cum uleiul apare pe undele apei cristaline.

Iar la sfârșit, o notă personală. Familia mea își are originea în Krasnystaf, o localitate cam la 40 km sud de Lublin. În cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, străbunicul meu a părăsit Polonia, luând calea spre Ucraina și apoi Basarabia. Iar de acolo, la începutul secolului XX,  90% din membrii familiei mele au emigrat în Argentina. Doar așa se explică faptul că singura victimă a Holocaustului pe care a dat-o familia mea a fost bunica din partea tatălui, ucisă în Transnistria, în lagărul Berșad, de un ofițer român.

Festele istoriei…

Gabriel Ben Meron

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

22 Comments

  • Eva Grosz commented on May 23, 2019 Reply

    Articol și comentări interesante. Nu contest nimic din datele amintite de autor sau comentatori. Doar vreau să amintesc și eu un nume polonez Karol Josef Woytila născut în 1920-în Wadowice Polonia, în 1964 a devenit arhiepiscop de Cracovia, între anii 1978-2005 devenit Papa Ioan Paul II. A murit în 2005 în domeniul Vaticanului.A crescut cu prieteni evrei în copilărie și tinerețe, în timpul celui de-al doilea război mondial a ajutat evrei și i-a ascuns în timpul Holocaustului, a fost primul care a vizitat Auschwitzul în 1979 a stabilit relații de prietenie între Vatican și Statul Israel pe care l-a vizitat. Scriu acest lucru, care e probabil cunoscut, din două motive: 1. Cred că acei puțini care s-au depășit pe sine și dogmele concetățenilor propriului stat sunt demni de a fi amintiți. 2. Pentru că am cunoscut personal un inginer care a lucrat cu soțul meu pe nume Zeev Frenkel de origine poloneză, al cărui tată a fost prieten cu Papa Ioan Paul II înainte și în timpul celui de al doilea război mondial , pe care acest creștin l-a ascuns cu riscul propriei vieţi. Mai târziu l-a vizitat în Israel.Și nu a fost singurul evreu pe care l-a ajutat. Yeshayahu Leibowitz marele filozof israelian a spus că există doar puțini care se opun valului. Cuvântul folosit de el este Lehitgaber- a depăși sau a se depăși pe sine. În onoare lui și a celor care au îndrăznit să se opună nefiind evrei.

  • Ivan G Klein commented on May 21, 2019 Reply

    O “ Disputa polonezo-israeliană privind rolul poporului polonez în masacrarea evreilor “ este extreme de nedreaptă și dăunătoare – menționînd “ poporul “ e nedreaptă pentru că îi exclude pe “ drepții “ polonezi care au acționat în mijlocul altora care au fost îndoctrinați și constrînși de naziști timp de cinci ani cum n-a fost cazul pe alte teritorii în timpulWWII – menționînd “ poporul “ e dăunătoare nu numai pentru că nu e benefică în nici-un fel dar și pentrucă dă apă la moară naționaliștilor polonezi care se erijează în apărători ai virtuților poporului în totalitate .Nu cunosc detalii despre subiect , dar dacă reprezentanți evrei / israelieni s-au angrenat în dispută – e nevoie de doi pentru un tango – e foarte grav . “ E mai mult decît o crimă , e o prostie ! “ ( vezi Talleyrand despre execuția ducelui d Enghien ordonată de Napoleon ) . Aparent , chiar adevărurile cele mai evidente nu au cîștig dacă sînt exprimate direct . Rabinul Moshe Rosen , referindu-se la demonstrațiile de pe teritoriul S.U.A. , desfășurate sub lozinca “ Let my people go ! “ spunea : “ Nu așa se procedează față de o putere mondială – U.R.S.S. – “ .

    • Jack Chivo commented on May 21, 2019 Reply

      Adica sa tacem si sa inghitim!!

      Tii minte lozinca “Never AGAIN” ????
      Eu suport pe cei care NU UITA si NU IARTA!!

      • Ivan G Klein commented on May 23, 2019 Reply

        „ Adică… „ . Sînteți primul , și sper singurul , care a înțeles așa cele scrise de mine.
        „ Ții minte …. „ . Citiți , vă rog , articolul meu din April 22 , 2017 .
        „ Eu suport …. „ .De acord , dar adaug și SÎNT REALIȘTI. ( Ben Gurion : „ Un spînzurat la Ierusalim e de ajuns „ )

  • Jack Chivo commented on May 18, 2019 Reply

    Este curios ca nimeni nu pomeneste de anti-Semitismul in Polonia dupa comunisti, si pana in ziua de astazi.

    Va amintiti de Lech Walesa??

    Preotul lui, Henryk Jankovski, in afara de a fi un pedofil notoriu, a fost un anti-Semit feroce pana in maduva oaselor. Numai Walesa l-a aparat cu inversunare!

    Cardinalul Glemp, primatul Poloniei dupa ce Woytila a devenit Papa, a scris la timpul lui ca unii evrei au fost de vina de soarta lor!!!

    Cat despre Papa, Jean Paul II, el a fost acela care a decernat Nazistului Kurt Waldheim, chiar dupa ce a fost demascat, titlul the Print al Vaticanului, cu toate onorurile!!!

    Deasemenea, dintre toti oamenii politici din timpul lui, persoana care a fost invitata cel mai des la Vatican, nu era altul decat teroristul Arafat!!

    O onoare sigur meritata???

    In sfarsit, postul de radio cel mai popular printre catolicii din Polonia, suportat de ierarhia catolica, este Radio Maria, poate cel mai anti-Semit organ de presa din toata Europa!!

    Au supt de la pieptul mamei!!!!

    • Andrea Ghiţă commented on May 19, 2019 Reply

      Kurt Waldheim nu a fost decorat doar de papă ci şi de …Iosip Broz Tito (), deşi în timpul războiului Waldheum era ofiţer nazist în Croaţia şi Serboia-

    • GBM commented on May 20, 2019 Reply

      Se pare (e chiar sigur!) ca polonezii nu s-au vindecat de antisemitism pana in ziua de azi.
      Toate tzarile comuniste erau antisemite, dar cel putin in Polonia li s-a dat evreilor voie sa plece unde vor (de lenesi ce erau!!!!!!!!!)
      GBM

    • Ivan G Klein commented on May 21, 2019 Reply

      Cu zeci de ani în urmă și eu m-am mirat de ce este atît de des invitat Arafat la Vatican. ( Moses Rosen a avut o singură dată o întrevedere de jumătate de oră cu Papa ) . Teoria mea personală , evident fără dovezi , era că Papa era veriga de comunicații indirecte de ex. între Arafat și Mossad ( prea de multe ori a scăpat Arafat de raiduri israeliene ) .

      • Jack Chivo commented on May 21, 2019 Reply

        Din pacate, nu ai dreptate!!

        Papa il invita pe Arafat, deoarece ii simpatiza pe arabi!!

        Pur si simplu!!

        • Ivan G Klein commented on May 23, 2019 Reply

          Nici Dvs. nu aveți dovezi . ( Napoleon : “ Politica nu are inimă ci numai cap “ ; Nu mai știu ce demnitar American remarca : “ În cursul întrevederilor mele cu demnitari arabi , nici unul nu a adus vorba despre palestinieni “ ) .

  • Tiberiu Ezri commented on May 18, 2019 Reply

    As dori sa adaug niște mici completări excelentului articol (ca de obicei) scris de Gabi. În primul rând, nici nu pot sa-mi imaginez câtă omenie și curaj au avut cei (polonezi și de alte naționalități) care sub ochii degeneraților naziști au salvat evrei. Eu nu sunt convins că multi dintre noi am fi în stare de asa ceva, mai ales să ne periclităm familia ca să salvăm pe altcineva. Da, acești oameni, din păcate prea putini, au făcut-o, și poporul evreu și statul Israel nu-i vor uita niciodată!
    Dar revenind la mesajul lui Gabi, fără îndoială că polonezii ca și alte popoare europene au suferit și mai suferă de xenofobie și mai ales de boala mentală a antisemitismului. Și cred (sunt nedocumentat din punct de vedere științific) că polonezii conduc în această psihoză și astăzi, nu numai din cauza masacrului de evrei în timpul razboiului și chiar postbelic, dar și datorită faptului că în Polonia antisemitismul se menține viu, fiind ceva înrădăcinat în popor dar și alimentat de actualul guvern.
    Voi da doar doua exemple:
    1. De sărbătorile de paști, în aprilie anul acesta, o haită de țărani polonezi din satul Pruchnik, au ars sub pretextul tradiției religioase, o păpușă care-l întruchipa pe Iuda și care era îmbrăcată în costum evreiesc tradițional cu peyot și o pălărie neagră. Circul ăsta ei îl făceau în fiecare an, dar anul acesta, ca un semn al democrației poloneze l-au și filmat.

    Legat de întoarcerea evreilor în tarile de unde au fost deportați și atitudinea cetățenilor de-acolo față de ei, merită de văzut filmul unguresc “1945”.

    2. Cam in urmă cu zece ani, am fost invitat ca sa țin o prelegere la un congres medical în Poznan, Polonia. După congres, am făcut turul orașului. Ghida ne-a explicat despre ororile nemților în timpul războiului și ne-a spus ca ea învață ebraica la universitate, ca să îndrume turiști israelieni. Suspectam că poate avea rădăcini evreiești dar când am întrebat-o dacă avea, ea nu mi-a răspuns nici da și nici nu. Mi-a răspuns cam asa ceva: “La noi nu se discută această problemă”. Același răspuns l-am primit de la un medic care avea un nume “nepolonez”. Dacă aș face o listă tristă de tări și popoare care sunt cei mai antisemiți, nu am nici o îndoială ca polonezii ar fi primii, întrecându-i pe unguri, pe ucrainieni și pe neo-antisemiții musulmani extremiști din țările occidentale.

    Voi încheia printr-o întrebare veșnică:
    De ce?
    Doar Vaticanul a recunoscut că nu evreii ci soldatii romani care au cucerit Iudea l-au omorât pe Isus Cristos.
    Nu că nu am avea și noi buruienile noastre, care acaparează și trag foloase de pe urma altor oamenii, evrei și neevrei. Aceștia ne stigmatizează pe nedrept poporul, că doar hoți sunt din plin și la alte popoare. Bănuiesc însă ca adevăratul motiv al antisemitismului modern este invidia fată de evrei care au reușit sa supraviețuiască Holocaustului și sa construiască într-un timp scurt, o tara modernă și democratică, Israelul.
    Nu merităm sa fim urâți de lume. Evreii au contribuit enorm la cultura, stiința, arte și mai ales la medicină.
    Gândiți-vă câți oameni ar fi murit dacă Salk și Sabin, doi cercetători evrei, nu ar fi preparat vaccinul împotriva poliomielitei.

    • GBM commented on May 20, 2019 Reply

      Draga Tibi,
      Sa-ti spun sincer, chiar sincer, ca as fi profund ingrijorat daca antisemitismul ar dispare de pe suprfatza pamantului.
      Asta ar insemna ca ceva nu e deloc in ordine cu noi!!!!
      GBM

  • Rose Oehmig commented on May 18, 2019 Reply

    Excellent

    • GBM commented on May 18, 2019 Reply

      Merci
      GBM

  • GBM commented on May 17, 2019 Reply

    Cunosc istoria si asa a fost.
    Multi dintre evrei (comunisti!) s-au vazut nevoiti sa paraseasca Polonia in doua mari valuri: 1958 si 1968.
    Multi au ajuns in Israel, altii in….Suedia!!
    GBM

  • Ivan G Klein commented on May 17, 2019 Reply

    Nu m-ați convins . Nu încep o polemică . Știam de violența poloneză după război . Nu am citit nicăieri de violență după război în alte țări est-europene dar asta nu înseamnă că n-a fost sau poate n-au putut să fie situația fiind diferită – una este să se întoarcă un singur supraviețuitor într-un sat și alta e situația să se întoarcă un grup de evrei într-o localitate făcută de nemți Judenrein deci locuită de acum numai de polonezi situație complexă care scapă ușor de sub control … Nu cunosc nimic despre disputa publică deci nu știu cum s-a ajuns la invinuirea în ansamblu a poporului polonez , ceva ce trebuia evitat . Mi-a plăcut paralela cu medicina …. Aș avea un exemplu limitat dar care nu implică un popor în totalitate și totuși spune ceva – austriecii membrii ai SS erau în procent mai mare raportat la populație decît nemții .

    • GBM commented on May 17, 2019 Reply

      Ma intorcc la teza mea: Polonia e singura tzara unde evreii auf fost masacrati si dupa razboi.
      Eu nu vorbesc de intregul popor polonez dar asa cum am scris, pentru mine acest “simptom” e caracteristic bolii si nimeni nu ma vaputea convinge de contrariu.
      GBM

      • Andrea Ghiţă commented on May 17, 2019 Reply

        Din păcate și în România a avut loc un masacru după război. În 1947, 17 evrei din Poienile de sub Munte, Maramureș, au fost uciși de bandiți.

        • GBM commented on May 17, 2019 Reply

          Unul singur…
          Se poate vorbi de un caz izolat si nu de un trend….
          GBM

  • Tiberiu Georgescu commented on May 16, 2019 Reply

    Asa aflu pt. prima oara ca rerpesiunea anti-semita in Polonia a continuat si dupa terminarea razboiului.
    Sunt tare curios daca antisemitismul se va manifesta si in anii care urmeaza avand in vedere ca asa cum spuneati , sotia presedintelui-si el evreu- este fiica unui savant evreu.
    Felicitari pt. admirabila limba romaneasca in care scrieti.De fapt este una dintre calitatile acestei publicatii pe care o iubesc tot mai mult.
    Pace si bine.

    • GBM commented on May 17, 2019 Reply

      Antisemitismul nu are nevoie de evrei!!
      El exista peste tot unde educatia si mentalitatea isi dau mana pentru a uri un popor care si-a permis sa-si paraseasca tzara timp de 2000 ani si sa traiasca printre straini!!
      Multumesc pentru complimente
      GBM

  • Peter Singer commented on May 16, 2019 Reply

    Excelent scris! O singura complectare: antisemitismul intensiv in Polonia nu s-a terminat in 1952. Pana in 1958 marea majoritate a evreilor polonezi au fost nevoiti sa emigreze, fie ca voiau sau nu. In Polonia au ramas cateva mii de evrei adica o comunitate extrem de mica. Totusi chiar in aceste conditii multi evrei au ajuns destul de proeminenti, de exemplu fostul disident Andrzej Michnik, redactor sef la Gazeta Wyborcza sau sotia prezentului presedinte polonez, fiica unui cunoscut savant evreu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *