Ca să explicăm aserțiunea, vom preciza că ”omul” este președintele Trump, iar campania electorală ar trebui să fie cea pentru alegerile prezidențiale din 2020, (pe care Trump a început-o deja), scrutin în care actualul președinte american speră să mai obțină încă un mandat. Iar actul în sine este întâlnirea neașteptată și neplanificată (oare?) cu liderul nord-coreean Kim Jong-un. Dar nu numai atât. În fond Trump s-a întâlnit de două ori cu Kim pe teren neutru. Acum el a fost chiar în Coreea de Nord, e drept doar câțiva metri și câteva minute, la Panmunjom, dar trecând dincolo de no man’s land. Astfel se poate lăuda (și a și făcut-o) că este primul președinte american care a pășit pe teriroriul nord-coreean. Și nu oricum. De la Panmunjom până în Coreea de Nord a fost întâmpinat de Kim Jong-un, zâmbitor, au urmat strângeri de mâini călduroase și complimente reciproce, toate însoțite de fotografi, reporteri de televiziune, imagini și fotografii care au umplut mediile din întreaga lume. Nu știu dacă această întâlnire a fost chiar atât de spontană cât a vrut să ne convingă președintele SUA, care publicase un mesaj pe Twitter și vezi Doamne, Kim i-a răspuns imediat. (De unde se deduce că este un fan Twitter.) Oricum este o lovitură reușită de PR, tocmai când Statele Unite se pregătesc de alegerile din 2020.

Analiștii americani au interpretat acest gest ca o asigurare dată de președinte alegătorilor lui că îl preocupă securitatea și liniștea americanilor, că încearcă să atenueze pericolul nord-coreean, țară care, se pare că dispune de mai multe arme nucleare decât Iranul (care teoretic nu le are) iar expresia lui Kim sugerează publicului că a fost cucerit de farmecul lui Donald Trump și mâine se va așeza la masa negocierilor.

Or nici pe departe lucrurile nu stau așa. Cu toate că președintele a calificat ziua drept ”istorică și legendară”, chiar și el este conștient că imaginea foarte bună pentru campania electorlă nu este suficientă pentru a-i liniști pe americani și nici măcar pe susținătorii lui și că trebuie să urmeze niște pași concreți, deoarece niciuna dintre cele două întâlniri anterioare, cea de la Singapore din 2018 și cea de la Hanoi din acest an, nu au dus la rezultate concrete. Nu s-a înregistrat nicio modificare fundamentală în atitudinea părții nord-coreene, care să dea speranțe în ce privește denuclearizarea peninsulei, dorită de SUA, Coreea de Sud, Japonia și alte țări din zonă. Kim nu a făcut nimic pentru a-și îndeplini angajamentul luat la Singapore de a ”depune eforturi pentru a completa denuclearizarea Peninsulei Coreene”. iar acest fapt, a apreciat Stephen Collins de la CNN, a dus la eșecul celei de a doua întâlniri Trump-Kim din februarie de la Hanoi. Deși a suspendat testele nucleare și ale rachetelor cu rază lungă de acțiune, serviciile americane de informații și de analiză sunt convinse că Phenianul produce în continuare rachete pentru a-și spori arsenalul nuclear substanțial.

Nu se poate nega că o asfel de întâlnire nu ar putea aduce și elemente pozitive, oricum o imagine a celor doi lideri veseli este mult mai liniștitoare pentru americani și pentru întreaga lume decât una cu doi conducători încruntați și tensionați, dar ea nu rezolvă problemele fundamentale, deși poate aduce voturi în plus președintelui american. Ar fi o absurditate să credem că Kim nu ar dori niște negocieri. Viața grea a cetățenilor a devenit insuportabilă ca urmare a sancțiunilor economice impuse Coreii de Nord. Cu toate că liderul nord-coreean consideră că supușii lui trebuie să facă sacrificii, există o limită a suportabilului. Dar se știe că nord-coreenii sunt negociatori abili, care vor insista pentru concesii din partea Statelor Unite, fără să respecte propriile promisiuni.

Criticii lui Trump susțin că președintele a făcut deja concesii propagandistice uriașe lui Kim, acceptând să se întâlnească de mai multe ori fără să obțină măcar un inventar al armelor nord-coreene, primul pas în cadrul unui proces diplomatic real. Kim, spun ei, pur și simplu exploatează vanitatea lui Trump și nevoia lui de a obține succese politice personale pentru a câștiga o recunoaștere internațională. Într-un cuvânt, legitimează un tiran care domnește într-o țară în care se mențin lagăre de concentrare, nu există libertăți individuale, se practică cultul personalității, iar uneori oponenții sunt executați.

Donald Trump nu pare să țină cont de critici decât atunci când măsurile lui duc la consecințe dintre cele mai dramatice, așa cum a fost de curând cazul cu intenția lui de a bombarda Iranul. Nu se știe cum vor evolua negocierile cu Phenianul după această întâlnire, se pare că ele vor fi inițiate la un nivel scăzut. Dar presa proTrump nu va menționa acest lucru. În paginile ei au fost și vor fi afișate imaginile cu cei doi lideri zâmbitori. Deocamdată un plus pentru campania electorală a lui Trump și o lovitură pentru contracandidații lui democrați.

Eva Galambos