Nu, nu sunt obsedat de scrisul lui Yuval Harari. Ca dovadă, nu am fugit la librărie să cumpăr primele două cărți ale sale, pe care nu le-am citit până acum. Dar decizia de a mă ocupa pentru a doua oară, consecutiv, de cele descoperite în ultimul său volum (”21 lecții pentru secolul 21”) mă obligă să răspund la întrebarea pe care poate mulți cititori și-o vor pune, și anume ce-l face pe individ să pună deoparte alte subiecte, unele chiar foarte interesante, și să se refere încă o dată la amintitul scriitor.
Adevărul este că pentru un scrib amator ca mine, greutatea este de a găsi o dată la două săptămâni un subiect care, cel puțin în aparență, ar putea interesa pe stimatul cititor, gata să sacrifice câteva minute din viața sa pentru a citi un eseu care să nu-l dezamăgească.
Am mai spus-o, Harari scrie foarte bine, posedă un condei de mare valoare și stilul său e mai mult decât atractiv, este captivant. În marea lor majoritate argumentele pe care le aduce pentru a-și demonstra teoriile sunt corecte și uneori chiar inovatoare, cel puțin pentru cel care nu și-a dedicat viața nici istoriei universale, nici filozofiei. Ceea ce nu înseamnă că tot ce scrie e literă de lege.
În materialul publicat acum două săptămâni mă refeream la un subiect, cel al imigrației actuale în Europa, complet ignorat de Harari în ultimul său volum. De data aceasta aș dori să comentez o altă teză a sa, care după modesta mea opinie necesită o reacție.
În dorința de a rămâne fidel ideii de ”civilizație universală”, opusă celei pe care o numim ”civilizație occidentală”, Harari încearcă cu tot talentul pe care-l posedă să minimalizeze importanța pe care o acordăm filozofiei, moralei și eticii comune iudeo-creștinismului. Și pentru a completa imaginea pe care dorește să o transmită cititorului, el adaugă la cele două religii și filozofii pe cea de a treia, islamul.
Iată câteva din argumentele folosite în apărarea ideii de civilizație universală. În primul rând, scrie autorul, homo sapiens există de aproape 100.000 ani, iar preceptele iudaice au apărut acum doar vreo 3000 ani, cele creștine acum 2000 ani și cele islamice acum mai puțin de 1500 ani. Și atunci, se întreabă Harari, care este aportul celor trei religii/filozofii/civilizații la dezvoltarea umanității? Cu alte cuvinte, cum ”s-au descurcat” sutele de generații anterioare fără aceste precepte pe care lumea de azi le consideră-fără drept de apel ca formând baza intregii civilizații umane?!
Ființele umane s-au așezat pe întreaga planetă, scrie Harari, au dezvoltat agricultura, au construit orașe, au inventat scrisul și moneda de schimb cu mii de ani înaintea apariției iudaismului.
Creștinii, musulmanii și evreii formează în ziua de azi ceva mai mult de patru miliarde locuitori ai globului. Hindușii, budiștii și religiile asemănătoare lor domină viața spirituală a mai mult de două miliarde de pământeni. Cum se face, se întreabă el, că influența unei civilizații acceptate de peste două miliarde indivizi este practic necunoscută, spre deosebire de cea iudeo-creștină și musulmană, care domină fără drept de apel lumea de azi?
Harari pune sub semnul îndoielii prioritatea istorică a filozofiei și preceptelor celor trei religii, dând exemple de idei și moravuri care își au originea în vremuri mult mai îndepărtate, cu mult înaintea apariției celor care ne îndrumă pașii și gândurile în ultimele două-trei milenii. De exemplu, menționează autorul, multe legi biblice au fost copiate din Mesopotamia, Egipt și Canaan, acele precepte apărând cu mii de ani înaintea formării primului stat evreiesc.
Ba mai mult, argumentează Harari, Confucius, Laozi, Buddha și Mahavira au creat coduri etice universale cu mult înaintea lui Paul și Isus și a profeților evrei.
Ca o încoronare a tezei sale, cunoscutul istoric susține că iudaismul nu are o importanță specială în istoria omenirii. El îl definește ca ”o religie umilă (”humble”) a unei mici minorități persecutate”, ceea ce îl face să declare că de fapt și contrar părerii multora, evreii au avut și au o influență foarte redusă asupra omenirii. Adresându-se poporului din care facem parte amândoi, Harari emite o idee cu care trebuie să fiu de acord: „voi nu sunteți buricul pământului!”
Departe de mine gândul de a polemiza cu prea cunoscutul scriitor cu privire la rolul iudaismului și influența evreilor asupra umanității. Nu posed niciun un dram de complex de superioritate, deși aș putea să mă refer la celebra frază a lui Benjamin Disraeli, care, adresându-se unui membru al parlamentului britanic, i-a aruncat în față: ”While your ancestors were painting themselves blue, my ancestors were worshipping one God” (Pe când strămoșii dumitale se colorau în albastru, ai mei se rugau unui singur Dumnezeu).
Nu, polemica mea nu se îndreaptă în această direcție pentru simplul motiv că nu posed nivelul de erudiție necesar pentru a mă opune datelor expuse mai sus. Doresc să discut numai ideea de prioritate. (Cer scuze celor care nu au urmat studiile medicale.)
Cine a descoperit insulina? Best și Banting sunt cei doi canadieni cunoscuți pentru această descoperire, iar Banting a și primit pentru ea premiul Nobel în anul 1923. Toată lumea cunoaște aceste nume, dar aproape nimeni nu știe că primul care a descris efectul insulinei, emițând ideea corectă că este vorba de un hormon, a fost… Nicolae Paulescu, fiziolog român care a lucrat ani de zile în laboratoarele din Paris. Includerea insulinei în arsenalul terapeutic al medicinii moderne se datorește nu lui Paulescu, ci celor doi fiziologi canadieni.
Cine a administrat prima anestezie cu eter? Aproape orice medic anestezist îți va spune că a fost Bill Morton, un dentist, care în 16 octombrie 1846 a anesteziat în marele amfiteatru al Massachusetts General Hospital din Boston pe un oarecare domn Abbott, pentru extirparea unei mici tumori sub bărbie. În mai puțin de cinci săptămâni de la publicarea acestei senzaționale știri în presa bostoniană, ea a ajuns pe calea apei la Londra și eterul a început să fie utilizat în majoritatea țărilor europene, inclusiv la Timișoara și chiar în India.
Doar că datele istorice sunt altele. Cel care a utilizat pentru prima oară eterul ca anestezic a fost Crawford Long, în 30 martie 1842, în micul orășel Jefferson din statul Georgia. Știrea a fost imediat publicată într-un ziar local, care bineînțeles că nu era difuzat în alte părți ale Statelor Unite și cu atât mai puțin în străinătate. De aceea dreptul de prioritate al lui Long a fost recunoscut atât de târziu încât până în ziua de azi meritul său este total ignorat.
Cine a descoperit efectul anestezic local al cocainei? Freud. Și cine este recunoscut în istoria medicinei ca fiind descoperitorul acestui efect? Karl Koller, un oftalmolog, coleg al lui Freud, care a auzit de la acesta despre ce e vorba și a publicat descoperirea, ”uitând” să amintească numele descoperitorului…
Pacienții de azi, de ieri și de mâine datorează totul lui Best, Banting, Morton și Koller și nicidecum lui Paulescu, Long sau Freud.
Cu alte cuvinte istoria te învață că poți să fii un mare descoperitor și inventator, să pui la punct idei, aparate și filozofii de extremă importanță, dar influența asupra omenirii aparține celui care a știut sau a avut șansa, să o răspândească în toată lumea. Nu pun la îndoială ipoteza că multe din preceptele biblice nu sunt originale, așa cum menționează Harari, dar cine le-a făcut cunoscute întregii omeniri și în felul acesta le-a introdus în codul etic al civlizației ultimelor două milenii?
De câteva mii de ani lumea în care trăim se conduce după cele scrise în Biblie și preluate de creștinism și într-o oarecare măsură și de islam. Nu m-aș mira să aflu că preceptul unei zile de odihnă săptămânale a fost inițiat de o religie sau filozofie dintr-o lume îndepărtată de noi geografic și spiritual. Dar ziua de odihnă săptămânală a fost inițiativa iudaismului, fiind preluată de celelalte două religii.
Exemplele pot continua la nesfârșit.
Un bun coleg de breaslă, decedat în urmă cu câțiva ani, obișnuia să adauge la orice prezentare a unui studiu original expresia: ”eu primul și înaintea mea mulți alții”. Și nu e de mirare. Nu o dată aceeași idee, aceeași sclipire de geniu apare simultan în locuri diferite, la distanțe geografice remarcabile. Dar ecunoașterea meritelor reprezintă un act extrem de delicat. Până la urmă recunoscut este cel care a știut (sau a avut șansa) să fie primul/prima care să anunțe și să facă cunoscută ideea, descoperirea sau invenția.
Harari a scris un capitol întreg pe tema priorității civilizațiilor îndepărtate de a noastră. Însă nu a îndrăznit să se înfrunte cu disputa milenară dintre prioritatea de facto și recunoașterea ei de jure.
Dar cum se încheia celebrul film ”Some Like it Hot”, având ca actori pe Marilyn Monroe, Tony Curtis, and Jack Lemmon? ”Well, nobody’s perfect!
Gabriel Ben Meron
16 Comments
Cartea lui Yuval Harari ,despre care e vorba în articolul de mai sus, mi-a deschis interesul . Recunosc nu e o scriere de toate zilele . De aceea citesc acum și cartea Homo Sapiens. Toate interesante și multe noi pentru mine. Ajungând la capitolul “God is One” pag.217 ,spre surprinderea mea găsesc din nou aceleași concluzii jalnice asupra poporului evreu și a contribuției universale Citez : “Polytheism continued to give birth here und there to other monotheist religion, but they remained marginal, not last because they failed to digest their own universal message. Judaism ,for example ,argued that the suprem power of the univers has interests and biases , yet His chief interest is in the tiny Jewish nation in the obscure land of Israel. Judaism has little to offer other nations, and throughout most of its existence it has not been a missionary religion. This stage can be called the stage of ” local monotheism” Am citat textul original pentru a nu deforma ceva. Eu nu sunt mare cunoscătoare a istoriei și religiei poporului evreu. Aș fi bucuroasă dacă cineva și-ar da cu părerea la acest citat.
Am ajuns în cartea lui Harari la capitolul 12 Humility , în care Harari demonstrează cu multă convingere influența minimă ,neglijabilă și chiar nefastă pe care a avut-o religia și cultura evreilor pentru civilizație. Unu din argumentele lui este că de abia în sec/ 19-20 sub influența revoluției științifice conduse de creștini, și evreii au început să învețe în universități,să se emancipeze și să participe la revoluția științifică. Dar, spune el, e vorba numai de evreii seculari, nu cei ieșiţi din ieşive. Dacă citim cartea lui Amos Elon -The Pity Of It All sau Requiem German, prefața începe cu :” În toamna anului 1743 a intrat un tânăr de 14 ani în Berlin pe poarta Rosenthal. Poartă destinată pentru vite. După ce a străbătut desculț 5-6 zile drumul de la Dessau la Berlin”. Acel tânăr era Moses Mendelsohn elev de Jeshive din Dessau care în scurt timp devine prietenul scriitorului Lessing ,și personajul principal în piesa acestuia Nathan der Weise. Devine de asemenea somitate în filozofie, știință și cultură germană ,influențând pe acestea în curs de generații. Și mai uită Harari că evreii nu au putut locui în orașe mari ,nu li s-a permis să urmeze universități și au fost obligați să fie mici meseriași sau comercianți. Nu cumva este o exagerare aici la distinsul și inteligentul autor?
Mai adaug faptul că evreii și-au clădit o țară ,care e de-a dreptul o minune ,folosind limba străveche . Țară în care există tehnologie și cultură de toate felurile. Există și oameni simplii. Peste tot au fost evrei simplii . Nu totul e perfect. Yuval Harari este un filozof al istoriei ,de fapt nu știu cum predă istorie, când nici nu crede în ea. Ideile lui sunt avangardiste ,dar în același timp utopice . El singur recunoaște.
Poporul evreu este unul deosebit ,fapt ce se datorează nu numai persecuțiilor și încercării de ai lichida total, dar și faptului că evreii au fost un catalizator al emancipării Europene . Un Maimonides, un Spinoza, un Moses Mendelsshon un Martin Buber,un Freud, nu găsești pe toate străzile .Dar cel mai elocvent fapt al deosebirii lor de celelalte popoare este că, cu toate acestea a SUPRAVIEȚUIT . Cartea trebuie citită pentru a comenta. Nici GBM nici măcar Yuval Harari nu suferă de complex de superioritate. Asta este ceea ce cred ei . Iar alții cred altfel. Nu e nimic rău în asta.
Multumesc.
Interesant, din toata istoria evreilor din ultimii 2000 ani ceea ce ar trebui sa impresioneze e indartnicia, incapatzanarea cu care au reusit sa se mentina ca popor.
BIne inteles, asa cum spunea Sartre, antisemitismul “I-a ajutat” f mult in aceasta directie, dar in ciuda pericolului asimilarii ei au ramas un popor si ramasitzele de dupa Holocaust au creat statul Israel.
In rest, mai nimic deosebit.
GBM
Cred că în afara încăpăţânării, îndărătniciei, forţa esenţială de coagulare a fost iudaismul, păstrat peste tot unde i-a risipit, i-a răspândit, i-a dispersat istoria. Şi aş mai remarca faptul că nu evreii au fost singurul popor care s-a păstrat veacuri de-a rândul în diaspora. Şi armenii au o soartă asemănătoare.
Ba da GBM. Este deosebit faptul că în Israel un tânăr de 18 ani, care termină liceul e obligat să facă armata trei ani nu într-o tabără de exerciții , ci în direct contact cu dușmanii , de multe ori în război, nu odată se întorc răniți sau deloc… și apoi o mulțime de ani sunt recrutați pe timp mai scurt și cu toții în caz de război. Pe când un tânăr de 18 ani, cel puțin în America și Europa , continuă studiile ,petrece cu tineri și tinere de vârsta lui și la 23 de ani are deja o meserie. Când tinerii noștri de abia încep ,dacă sunt întregi . Este adevărat ce spune Andrea că și armenii au fost măcelăriți . În rest nu știu dacă istoria lor se poate asemăna cu cea a evreilor. Nu cunosc .
Desi s-ar putea sa nu fiu in asemntimentul dnei Andrea, si desi articolul dvs este interesant prin incercarea de a contrazice minimalizarea de catre Harari a valorii traditiei si culturii iudaice asupra evolutiei umanitatii, dar mai ales a situatiei in care se afla, nu sunt de acord cu cel putin o fraza pe care o folositi in eseul interesant, dupa cum spuneam, de mai sus:
Nu posed niciun un dram de complex de superioritate…..
Nu comentez, dar cele cateva articole pe care le-am citit, scrise de dvs infirma – dupa parerea mea – cele de mai sus.
Nu fac o judecata de valoare, nu am nici dreptul si nici calitatea de a o face.
Este doar o parere.
Tot ce se poate….
Doar ca eu as numi felul in care simt mai mult un sentiment de mandrie, decat un complex de superioritate.
Si asta pentru ca eu sunt perfect constient de gravele erori pe care poporul meu le-a facut in lunga sa istorie si incerc sa fiu foarte critic fatza de evenimentele care au produs atatea tragedii pe plan national.
Evreii nu au fost (dupa parerea mea!) si nu sunt un popor superior. Ceea ce le-a oferit calitatile de care vorbeste lumea e faptul ca au trebuit sa se adapteze timp de 2000 ani la o situatie necunoscuta in intreaga istorie.
Dar asta e un subiect prea vast pentru a fi dezvoltat intr-un comentariu.GBM
Pentru ca discutia a continuat intr-un fel prietenesc, as vrea sa imi dau si eu cu parerea, ca in viata petrecuta in Romania,nu stiu exact de ce, dar mai ales in anii , dar mai ales ca adolescenta si studenta, am trait cu sentimentul ca evreii ar fi un popor superior, motivele fiind legate de diferentele create local intre populatia pe care o cunosteam atunci si ceilalti din jurul meu.
Venind in Israel, si nu ma refer acum la altceva decat la o impresie si o experienta strict personala, am dat cu ochii de cu totul alti evrei romani, diferiti total de evreii pe care ii cunosteam din Romania, erau evreii de la “Tahana Merkazit”, micii proprietari, vanzatori, populatie care plecase din Romania in primele valuri de emigrare, si ceilalti , intelectutalii, oamenii care invatasera (era un deziderat intrus de parinti, acela de a-ti face o meserie, si adeseori chiar una cu caracter unviersal).
Iar pa langa acesti oameni, feluriti evrei proveniti din Romania, Israelul cu lumea sa atat de variata devenise in ochii mei o tara ca si celelalte, cu valorile si cu lipsa sa de valori, dpdv. uman. Era un aspect pozitiv acela ca “devenisem ca si toti ceilalti”, chiar daca poate si acum dupa peste 40 de ani, aceasta afirmatie reflecta doar o aparenta.
Oricum, ceea ce am spus mai sus, in legatura cu complexul de superioritate, le GBM, se referea la dvs si nu la poporul evreu. Dar am convingerea ca afirmarea acestei superioritati, nu este decat un mijoc care ajuta oricui in realizarea personala in viata, in Israel sau oriunde pe acest pamant.
Cu bine, V
Sunt multe de remarcat in legatura cu evreii ca popor.
Ceea ce e mai putin cunoscut de cei din afara Israelului e faptul ca in mod treptat aici se naste un popor nou, cel israelian, cu puternice legaturi de toate felurile cu poporul evreu, dar deosebit de el. Acest fenomen sociologic e extrem de interesant, el sterge in buna masura caracteristicile diverselor grupari etnice si le aduce, treptat si inca incomplet, la acelas numitor comun.
Cei din afara nu pot realiza aceasta transformare, dar noi o vedem si o simtim in fiecare zi.
Cat despre complexul meu de superioritate, am explicat deja ca e vorba de mandrie nationala si nimic altceva.
GBM
Au trecut se pare multe zeci de ani de la aducerea etiopienilor in Tara Sfanta, un act cu totul neobisuit, atat prin esenta, cat si prin vitejia si ingeniozitatea operatiunilor propriu-zise.
Sper sa aveti dreptate, personal, prin aceea ca timp de 10 sau chiar mai multi ani am vazut zeci, desi erau probabil sute de tineri arabi in institutiile de studiu israeliene, sper la randul meu ca surplusul de educate, cultura si apropiere intelectuala, vor anihila cu timpul (e vorba de un timp nedefinit) si diferentele care fac astazi aproape imposibila o pace inteleasa si interiorizata intre locuitorii acestui pamant.
Sînt întru totul de acord cu autorul– îndrăznesc să adaug ceea ce îmi spunea cineva cu mulți ani în urmă că legile lui Moise reprezintă prima Constituție din lume. După citirea unui așa un articol …cărțile lui Harari pot să mai aștepte
De acord…
GBM
N-am idee. Stiu doar ca dintr-un motiv necunoscut mie Harari incearca de-a lungul cartii sa subestimeze aportul iudaismului la cultura si civilizatia universala.
As zice: inca unul!!!
GBM
Încă un eseu despre Harari? Nu este niciun pericol că cititorii se vor plictisi. Eu una sunt gata să citesc încă zece!
Dar am o problemă. Dacă Harari argumentează că „Confucius, Laozi, Buddha și Mahavira au creat coduri etice universale cu mult înaintea lui Paul și Isus”, sunt de acord. Dar și înaintea profeților evrei? Dacă acceptăm Vechiul Testament ca adevăr istoric, Samuel ar fi trăit cu vreo 500 de ani înaintea filozofilor citați. Sau poate greșesc?