De mulți ani în biblioteca noastră se află o carte foarte neobișnuită care are o poveste extrem de interesantă.

Este vorba de o culegere a lucrărilor marelui istoric evreu Iosephus Flavius (37 – cca. 100 e.n.), în traducere olandeză.  Cartea a fost tipărită la Amsterdam în anul 1665.  S-ar putea crede că este o raritate și ca atare e foarte valoroasă, dar nu este așa.  Cărți asemănătoare pot fi găsite fără mare dificultate în anticariatele din Olanda, la un preț acceptabil.  Motivul e simplu: în Olanda protestantă oamenii erau încurajați să nu se bazeze numai pe cuvintele predicatorilor, ci să citească ei înșiși Biblia.  În fiecare casă se găsea câte o Biblie.  Și cum între sfârșitul Vechiului Testament și începutul Noului Testament este un decalaj de vreo șase secole, cei interesați să afle care a fost „istoria lumii” în acea perioadă, îl citeau pe Iosephus Flavius.  Lucrările lui s-au bucurat de o foarte mare popularitate în țările protestante.            

De pe pagina de frontispiciu aflăm că volumul este dedicat preaonoratului domn Schout (primarul orașului Dordrecht) și preaînțeleptului domn Nicolaus Tulp (membru în parlament și fost primar al orașului Amsterdam).  Da, este același dr. Tulp care predă „Lecția de anatomie” în renumitul tablou al lui Rembrandt! 

Cartea a fost publicată de Jacob Savery, care are și el o poveste interesantă.  Făcea parte dintr-o familie de artiști din tată în fiu.  Bunicul său, Jacob (I) Savery era pictor și gravor flamand, originar din Courtrai, care a trăit în a doua jumătate a sec al XVI-lea.  Pe vremea aceea Flandra, Belgia de azi, era ocupată de spanioli, care erau strict catolici, iar pictorul, care era anabaptist, a fost nevoit să fugă în Olanda reformată.  Fiul lui, Jacob (II) Savery a devenit și el pictor, iar nepotul, Jacob (III) Savery a fost gravor și tipograf.

Citind introducerea lui Savery (ceea ce nu a fost deloc simplu), am aflat că Josephus Flavius fusese deja tipărit în limba olandeză cu șaptezeci de ani mai înainte.  Era însă o traducere de proastă calitate, greoaie și neclară, bazată pe o versiune germană și ilustrată cu gravuri în lemn.  Savery promite cititorilor că noua traducere, făcută de Lambrecht van den Bos direct din originalul latin, este mult mai reușită, iar numeroasele gravuri în plăci de cupru (aquaforte), pe care le-a făcut el însuși, îl vor delecta pe cititor.  Iată ca exemplu o imagine care îl reprezintă pe Moise într-o lădiță pe apa Nilului – sau cel puțin cum își închipuia artistul această scenă.  (Trebuie să spun foarte clar: cartea, scrisă cu litere gotice, nu am citit-o!)

               

***

Poate și mai interesant este cum a ajuns această carte în familia noastră.  Soțul meu a primit-o moștenire de la tatăl său.  Iar acesta…  Aici povestea e mai lungă.

Socrul meu, Menno Denneboom, s-a născut și și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în orașul Zwolle din Olanda.  Când a început războiul, el tocmai își dăduse bacalaureatul, iar fratele său mai mic, Israel, era elev de liceu.  Iată-i pe toți într-o fotografie de familie făcută prin 1940.  (Menno este cel din spate, cu ochelari). 

Într-o bună zi a vent ordinul ca toți tinerii evrei din oraș să se prezinte la un „detașament de muncă” și ce doi frați s-au prezentat.  Tinerii și-au petrecut noaptea în sala de sport a liceului și a doua zi au fost duși într-un sat, li s-au dat lopeți și au fost puși să muncească.  Era însă o muncă fără rost, și după numai câteva zile au fost duși cu toții la lagărul de tranzit Westerbork, unde nu le rămânea decât să-și aștepte rândul să fie duși în lagărele morții.  Dar… Menno și Israel au reușit să evadeze!  Era în 8 octombrie1942.

(Mai târziu soțul meu a învățat la același liceu, a făcut orele de educație fizică în acceași sală de sport, dar tatăl său nu i-a povestit niciodată că ea fusese legată de deportarea lui – soțul meu a aflat acest fapt abia mult mai târziu, dintr-un articol de istorie.  Acesta este și motivul pentru care știm foarte puține amănunte despre viața socrului meu în timpul războiului.) 

Israel s-a întors în orașul natal și a supraviețuit, ascuns fiind de cuplul Nico și Atie Noordhof.  Povestea poate fi citită (cu traducerea automată) aici: https://indebuurt.nl/zwolle/genieten-van/toen-in/hier-in-zwolle-zaten-tijdens-de-tweede-wereldoorlog-14-onderduikers~68959/ 

Iar Menno, ajutat probabil de mișcarea de rezistență, a ajuns în satul Ammerstol (nu departe de Rotterdam), unde a fost adăpostit timp de aproape un an de către pastorul local, Johannes B. Th. Hugenholtz (1888-1973).  Acesta era cunoscut încă din Primul Război Mondial pentru atitudinea sa pacifistă și socialistă, fiind poreclit „Pastorul roșu”.  În timpul ocupației naziste a activat în mișcarea de rezistență și a ajutat pe mulți refugiați, fie ei creștini sau evrei.  Dar într-o zi au venit oamenii Gestapoului.  O parte din cei ascunși în casa pastorului au fost prinși, pastorul însuși a fost arestat și a petrecut 9 luni în diferite lagăre, ca prizonier politic.  Menno a reușit să fugă pe ușa din dos.  Era în ziua de 7.VII.1943.  Până la sfârșitul războiului s-a adăpostit la alți locuitori ai satului.

După sfârșitul războiului socrul meu a păstrat legătura cu pastorul, iar în 1950, când socrii mei s-au căsătorit, pastorul a fost unul dintre invitații de onoare (în fotografie este cel cu mâna pe balustradă). 

Dar pastorul era un om în vârstă, ultimii ani ai vieții și i-a petrecut într-un cămin de bătrâni.  Înainte de a-și părăsi locuința, pastorul l-a chemat pe socrul meu și i-a spus să-și aleagă un obiect din casă ca amintire.  Aceasta a fost cartea lui Iosephus Flavius, pe care o cunoștea din perioada când fuseses ascuns în casa pastorului.

Cu mulți ani mai târziu, soțul meu, care este biolog, s-a întâlnit la un congres cu un coleg de breaslă, un australian pe nume Phil Hugenholtz.  Fiind un nume destul de rar, soțul meu l-a întrebat dacă este cumva originar din Olanda.  Da.  Este poate înrudit cu regretatul pastor cu același nume?  Sigur că da!  La care soțul meu i-a spus că această întâlnire la congres a fost posibilă datorită pastorului Hugenholtz, care a salvat viața tatălui său.  Mai târziu i-a trimis fotografii de la Yad Vashem, unde numele pastorului și al soției sale sunt onorate cu titlul de Drepți între Popoare.

N.B. Singurele informații exacte pe care le-a lăsat socrul meu au fost câteva rânduri scrise pe prima pagină a cărții Ondergang (Distrugere), în care istoricul J. Presser documentează nimicirea evreilor din Olanda.  Citez:

„Această carte îi aparține lui M. Denneboom,

Născut în 14.X.23 la Zwolle,

Fugit din Westerbork în 8.X.42,

Fugit din casa pastorului de la Ammerstol în 7.VII.43,

Eliberat în Ammerstol în 5.V.45.”

***

            După ce am terminat de scris articolul, am avut o surpriză.  În presa olandeză s-a publicat următoarea știre: în arhiva orașului Zwolle s-a descoperit o fotografie care documentează deportarea evreilor din Zwolle, datată 2.X.42.  Este singura cunoscută până în prezent.

Probabil li se spusese că își vor revedea soții și tații, ridicați de o razie cu câteva zile mai înainte. Bineînțeles că era o minciună.  Au petrecut noaptea în aceeași sală de sport și a doua zi au fost duși la Westerbork.  Din păcate fețele lor sunt prea vagi și nu pot fi recunoscute; fotografia a fost făcută pe ascuns, probabil prin geamul unei locuințe învecinate.  Dintre evreii din Zwolle care au fost deportați, 458 nu s-au mai întors.

Hava Oren