Recunosc din capul locului că ani de zile, în anii copilăriei şi adolescenţei, nu am putut suferi supa de chimin, care făcea parte din meniul familiei şi eram nevoită s-o mănânc o dată pe săptămână, fără nazuri. Nici nu-mi imaginam că peste ani şi ani , mai exact în anii 1980, aveam s-o gătesc la rândul meu, nu numai pentru că era ieftină, ci şi pentru că în condiţiile penuriei generale de alimente – carnea  şi ouăle erau pe cartelă şi trebuia să stai la rânduri interminabile ca să le cumperi, dacă aveai norocul să nu se termine pe când ajungi la tejghea – chiminul se putea cumpăra la băcănie, la „Plafar” sau la piaţă şi dintr-o pungă găteai de mai multe ori. Aş putea spune că devenise „supa Epocii de Aur”, cel puţin în Ardeal, iar fiul meu, Vali, o poreclise „supă de cămin”, fiind gătită frecvent şi la bucătăria grădiniţei cu „orar prelungit”.

Dacă nu mă înşel, chiar şi pe 21 decembrie 1989, am avut la masă tot supă de chimin şi tăieţei cu mac (pentru că şi mac se găsea la „Plafar” şi la piaţă, iar tăieţeii erau destul de uşor de procurat). Întâmplările acelei zile le-am povestit deja în Baabel, în articolul Relatare despre 21 decembrie 1989 ( https://baabel.ro/2018/12/relatare-despre-21-decembrie-1989/ ) iar acum, după 30 de ani de când nu am mai gătit supă de chimin, m-am gândit ca măcar s-o scriu dacă nu o voi şi prepara (deşi nu e exclus). Cred că, pentru a nu uita anii dictaturii şi a cădea în nostalgia comunismului, ne-ar face bine să reconstituim câte ceva din acele vremuri, măcar o reţetă de…penurie, chiar cu riscul de a fi gustoasă.

Ingrediente

2 linguri de ulei

2 linguri de făină

1 ceapă roşie

1 linguriţă de chimin

Boia şi sare după gust

crutoane de pâine (felii tăiate mărunt şi prăjite uşor într-o tavă în cuptor)

Ceapa roşie se căleşte în uleiul fierbinte până devine sticloasă, se adaugă făina, chiminul, boiaua, se amestecă puţin şi se toarnă peste ele apa rece, treptat, amestecând, pentru a se evita formarea cocoloașelor. Se mai adaugă un praf de sare şi se fierbe 10-15 minute. Se strecoară şi se serveşte cu crutoane. Potrivit vestitei cărţi de bucate a bunicii – din care am mai redat în Baabel câteva reţete –   supa  de chimin se poate drege cu un ou bătut care se adaugă în timp ce fierbe supa. Eu nu am încercat însă – trebuie să recunosc – mai puneam în ea şi Vegeta dacă reuşeam să fac rost de ea, la negru, adusă din Ungaria sau Iugoslavia. Se pare că supa de chimin gătită de mine era destul de gustoasă dacă ajunsesem s-o mănânc şi eu!:)) Totuşi, după încheierea abruptă a “Epocii de Aur”, a ieşit total din meniul familiei. Probabil că depăşisem planul la supa de chimin, cel puţin pentru următoarele trei decenii.

În final, aş preciza că TOTUŞI supa de chimin (ca şi ceaiul, de altfel) are calităţi benefice pentru sănătate. Chiminul contribuie la îmbunătăţirea digestiei (activează glandele salivare, stimulează bila şi este carminativ), ameliorează diabetul, întăreşte imunitatea şi e bun chiar şi împotriva insomniilor. Nu am adormit niciodată după ce am mâncat supă de chimin, în schimb am gătit-o şi sub formă dietetică.

Reţeta dietetică, fără făină, boia şi ceapă călită, ci cu morcovi, pătrunjel şi ţelină:

Chiminul de prăjeşte în ulei, până i se intensifică aroma, se stinge cu apă, se adaugă o ceapă întreagă şi fierbe vreo 10 minute, după care se strecoară. În zeama rămasă se adaugă zarzavaturile tăiate cubuleţe şi sarea după gust. Se lasă până se fierb bine zarzavaturile. Se poate servi ca atare sau dată prin blender. În acest caz se serveşte tot cu crutoane.

Poftă bună!

Andrea Ghiţă