Trec prin orașul pustiu. Cred că doar de Paști, în copilărie, l-am mai văzut atât de gol. Atât primăvara, cât și liniștea îmi aduc aminte de atmosfera de sărbătoare de atunci. Când Paștele “românesc” și cel “unguresc” coincideau, atunci liniștea aceasta metafizică a străzilor chiar suna a sărbătoare.
Nu sunt nostalgic acum, să nu mă înțelegeți greșit. Însă acum conştientizez, din minut în minut, ce prăpastie uriașă este între acea realitate de sărbătoare și această liniște actuală de dinaintea furtunii pe de o parte și, pe de altă parte, viața noastră de zi cu zi, așa cum o trăim de multă vreme.
Vreau să trăiesc într-un oraș unde să pot respira aer, unde să pot vedea străzile, trotuarele, oamenii, clădirile, copacii și nu mașinile peste tot. Nu vreau să trăiesc într-un centru urban – cel al nenorocitului de Cluj – sufocat de atâția oameni, pentru activitatea cărora nu s-a gândit un plan urbanistic și o infrastructură sustenabilă.
Clujul din zilele acestea pare mult mai normal decât a fost acum o săptămână.
Problema aceasta evident nu e doar la Cluj. Viața suprasaturată, consumerismul gargantuesc, producția nesfârșită și nemăsurată de toate felurile (inclusiv culturală) sunt fenomene globale.
Străzile goale ne lasă să ne imaginăm că viața ar putea fi trăită și altfel, că aceste minunate spații ar putea fi mobilate altfel de către propriile noastre vieți, fără să ne împingem către autodistrugere. După ce va trece această furtună vom fi oare capabili să punem în practică revoluția minții? Să trecem de la amânarea zilnică a dorinței de a trăi normal, la reconfigurarea efectivă și radicală – și totuși nu utopică – a lumii noastre?
Nu vreau să reînceapă de mâine viața normală. Îmi doresc în schimb ca, în sfârșit, ea să înceapă.
Mențiune: când am scris aceste rânduri mă gândeam și la victimele coronavirusului – vai, săraca Italia! Şi la ce mai urmează și la inconștiența crasă a celor care umblă aiurea pe străzi și așteptam cu nerăbdare să se anunțe lock down și în România. S-au anunțat măsurile, dar nu suficient de drastice, așa cred.
György Sebestyén Székely
Cluj, 21 martie 2020, ora 22.32, în vremea COVID-19
10 Comments
Asemenea gânduri pe care le dezvăluie autorul o au mulți dintre noi . De parcă viața s-a oprit din fuga ei în toate direcțiile . Oamenii se pot opri ,răsufla și se pot concentra asupra lucrurilor esențiale Poate viața va lua o altă întorsătură .Care, cine știe ? Mulțumim pentru sincerul articol ! Multă sănătate pentru toți !
Absolut penibil. Ai putea sa-ti rezolvi problema mutandu-te la tara si sa ti gasesti linistea acolo. Clujul e un oras dinamic, efervescent. “Revolutia mintii” :))) ma interesantule!
Domnule Dimitriu,
Cred că aţi citit menţiunile de la sfârşitul articolului. Normal trebuia să nu aprob comentariul Dvs. în care ofensaţi autorul şi-i spuneţi să părăsească oraşul său de suflet pe care-l cunoaşte, îi apreciază adevăratele valori, îl iubeşte. Clujul e altceva decât larma şi înghesuiala cu care a fost asaltat în ultimii ani şi care-i ecranează tocmai calităţile autentice. E limpede că nu cunoaşteţi, nu înţelegeţi spiritul Clujului şi nici nu doriţi s-o faceţi. Din păcate sunt tot mai mulţi nou-veniţi”dinamici” care pervertesc burgul (Klausenburgul). V-aţi exprimat opinia şi aceasta dezvăluie multe.
Sunt Clujean si niciodata orasul nu a fost mai ofertant decat in periada care a precedat acest virus. Sper ca lucrurile se vor reaseza exact pe traseul pe care a fost, in sfarsit dupa atatia ani de Funar ne bucuram de oportunitati si de bunastarea adusa de adevarat capitalism. Oamenii care traiesc intr-o nostalgie dirijata de false amintiri despre o lume linistita si cu speranta unui viitor utopic incompatibil cu spiritul intreprinzator se mint singuri. Linistea de care va amintiti cu atat drag a fost defapt torpoarea post comunista de care abia am reusit sa ne descotorosim. Socialismul e o ciuma si nu va functiona niciodata. “Reconfigurare radicala”, “consumerism gargantuesc” “revolutia mintii”. Nu l cunosc pe autor dar cred ca avem de a face fie cu un fost om al sistemului fie de un mic ideolog socialist.
Nici una, nici alta. Ar trebui să cunoaşteţi autorul, dacă sunteţi într-adevăr clujean cu to ceea ce înseamnă acest statut.
d.M.P. – așa un comentariu nu e un îndemn să mai citesc ceva semnat M.P.( probaibil nume de împrumut ) .
Autor ce trăiește clipa bucurîndu-se de partea plină a paharului . k.i.
Domnul Klein, am simțit că e momentul să scriu acest lucru în acel moment – cât este încă posibil – cu gândul la un viitor care să fie mai bun. Mă gândesc și la jumătatea goală, și mă înspăimăntă că nici măcar nu putem știi ce conține acea jumătate…
Mie mi-a plăcut articolul . Eu , pensionar , nu mă gîndesc la partea goală a paharului – ce-o fi , o fi –
Sunteti ca sa zi asa “operativ”,ati scris la f. scurt timp dupa comunicatul guvernamental….
Felicitari.