Aproape toate se potrivesc perfect, dar din păcate nu toate…

Cu un cuvânt: nu avem dreptul să ne plângem! E drept, situația e cu totul anormală, dar aș dori ca cineva să mă ajute să definesc noțiunea de ”situație normală”.

E adevărat, umblăm cu mască pe față, nu ne mai întindem mâna unul altuia, ne ținem prietenii și rudele mai la distanță, călătorim mult mai puțin, iar cât despre zboruri în străinătate, ce să mai vorbim!

Și uite așa, deodată nu mai am nevoie de agenda mea zilnică. Mă bucur că pot ține minte puținele date de care am nevoie, cum ar fi un mers la bancă, sau un zoom cu cei cu care trebuia să mă întâlnesc pe undeva pe mapamondul care azi pare fiecăruia de neatins.

Cercul vicios e cel care-ți conduce viața: nu pleci la congres, deci nu trebuie să pregătești diapozitive. Nu ai întâlniri pentru proiecte deja începute, deci nu e cazul să pui la punct documente care în mod normal ar trebui distribuite peste mări și țări.

Și atunci cum îți umpli timpul? Sunt convins că fiecare și-a găsit în aceste ultime luni diverse moduri de a petrece orele devenite libere, fiecare pe măsura posibilităților ”locale” și a dorințelor ce (mai) pot fi împlinite.

Eu scriu.

În trei limbi.

Tot felul de lucruri.

Unele mai importante, multe nu prea, doar că îmi umplu timpul.

Televiziunea mă enervează, pentru că se spun fie prostii, fie inexactități. Parcă niciodată nu am fost atât de tembelizați de acest superb mijloc de comunicație, care ar trebui să ne îmbogățească cunoștințele de tot felul, dar se dovedește că e mai ușor să prezinți știri denaturate de dorința de a te ține tot timpul în poziția ”pe locuri”, în cursa spre lumea cealaltă care te așteaptă cu nerăbdare.

Și colac peste pupăză, transmisiile meciurilor de fotbal sunt rare, iar cele de baschet există, dar fără public, parcă totul pare virtual, nereal.

Da, Netflixul e foarte bun, dar câte ore poți sta lipit de ecran, ca să vezi un film a cărui acțiune o uiți a doua zi, pentru că între timp ai mai văzut alte câteva în șir!

Și atunci?!

Atunci m-am pus pe gândit. De data asta cu adevărat, am stat dar (cum spune celebra glumă?) am și cugetat. Și după o adâncă analiză efectuată în comun cu soția mea, ipotezele și propunerile diverse au căzut una după alta, dar a rămas un subiect serios, demn de luat în seamă: reluăm învățatul spaniolei!!

Spun ”reluăm”, pentru că am mai făcut-o o dată, dar din motive (să le zicem) obiective, am întrerupt învățătura acum aproape opt ani. Pe vremea aceea o luasem foarte în serios, aveam și o profesoară, ba mai mult, cu ajutorul unei bune prietene stabilite în Spania, am facut și un sejur la Madrid, unde am fost însoțiți zilnic de o tânără cu care conversam (pe cât puteam) în limba lui Cervantes, și chiar făcusem progrese.

Dar au trecut opt ani, timpul (și vârsta) și-a făcut datoria și ne-a obligat s-o luăm de la început.

Cred că la întrebarea încă nepusă, de ce tocmai spaniola, răspunsul poate fi în două feluri. Întâi, ca orice evreu, voi răspunde cu o întrebare: de ce nu?!

Dar, serios vorbind, dintre limbile latine, ca vocabular spaniola se apropie cel mai mult de română. Într-una din întâlnirile cu nuestra maestra (profesoara noastră, pentru cine are nevoie de traducere), doamna a fost șocată de câteva cuvinte pe care le înțelesesem, deși nu făcuseră parte din lecțiile trecute. Atunci i-am oferit dicționarul spaniol-român-spaniol și imediat a ajuns la concluzia că cca. 70% din cuvinte sunt practic identice în ambele limbi.

Asta explică titlul de mai sus – ce păcat că nu toate cuvintele sunt la fel, chiar dacă s-ar scrie și s-ar pronunța altfel?!

Cum e ”carne de vacă” în spaniolă? ”Carne de vaca”!! Oare cineva are idee ce înseamnă ”evaporar”, sau ”camiseta”, sau ”papeleria”?! Cum spune spaniolul? Claro!!

Deci ne-am apucat de treabă. Ca doi studenți silitori, avem manuale, caiete, dicționare, dar nu numai. De data aceasta folosim casete cu lecții și programe de predare a limbii pe U tube.

Dar nu ne oprim aici.

Mi-am adus aminte că în urmă cu ani, mulți tineri (mai bine zis copii) învățaseră spaniola urmărind telenovele. Și atunci am descoperit o situație care în engleză se numește win-win: în timpul mersului pe bicicleta fitness în fața ecranului de televiziune eu urmăresc… telenovele.

Bineînțeles, se vorbește foarte repede, prea repede, iar eu cu greu pescuiesc un cuvânt care-l știu, sau unul care nu-l știu, și pe care să-l prind din zbor și să-l caut mai apoi în dicționar.

Prin umare nu înțeleg prea mult, adică chiar foarte puțin, dar subiectul e atât de siropos, atât de artificial, încât din puținul care îl înțeleg am senzația că într-adevăr aceste povestioare sunt bune doar pentru a exersa spaniola!

Aș păcătui dacă m-aș opri la telenovele, pentru că la ora la care eu urmăresc un episod ”din acelea”, la TVE se transmite și un concurs de tip ”trivia”, iar aici se vorbește mai rar, mai inteligibil, și în plus unele întrebări apar scrise pe ecran, ceea ce mă face să mă întorc la surpriza oferită profesoarei noastre, pentru că foarte rar citesc un cuvânt pe care nu-l înțeleg.

Pe scurt, progresăm, fără discuție că ne simțim mai în largul nostru cu fiecare pagină nouă pe care o citim și al cărui conținut ni-l însușim.

Și după ce am spus asta, urmează cealaltă întrebare, mult mai importantă: cui prodest, la ce ne folosesc toate aceste eforturi de a învăța o limbă pe care niciodată nu o vom poseda în măsura în care s-o putem folosi cum trebuie?

Răspunsul vine de la sine: ne punem în funcțiune neuronii!!

De fapt acesta e motivul și pretextul deciziei luate din cauza Coronei (că despre el, virusul Coronei, era vorba în frazele de la început). Învățatul unei limbi străine nu este nici pe departe panaceul universal. Tot ce poți face ca să-ți pui memoria la contribuție merită orice efort.

A nu se uita: în zilele noastre aproape nimeni nu mai are nevoie de memorie! Cauți un număr de telefon?! Îl ai pe loc, de pe micul ecran al celularului. Te miri că nu ții minte cum îl cheamă pe vărul acela care stă departe și pe care nu l-ai mai văzut de-un car de ani?! Uită-te pe e mail, că doar corespondezi cu el din an în paște. Cum nu știi în ce an s-a născut Goethe?! Bineînțeles în 1749, așa scrie în Wikipedia.

Unul din foștii mei colegi, un profesor de medicină care se apropie de 90 ani, îmi povestea nu de mult că unul din exercițiile cele mai interesante pentru memorie e să țină minte numele tuturor strănepoților săi.

– Dar câți ai?

Oricât aș încerca, și oricât de mult timp ar trece, răspunsul său nu-l voi uita:

– După cum știi, am șase copii. De la ei am 36 nepoți și 85 strănepoți!!

Fără discuție, omul acesta nu are nevoie de lecții de spaniolă pentru a-și menține memoria în stare de funcționare.

Și ultima întrebare: oare exerciții de acest tip împiedică sau măcar întârzie apariția sindromului de care noi toți ne temem la vârsta asta? (Apropo, oare știți care e numele de botez a lui Alzheimer? Nu?! Uite, așa începe!!!).

Dar aș vrea să închei cele de mai sus cu un răspuns serios la această ultimă întrebare.

Se pare că da, exercițiile de memorie au darul de a amâna apariția sindromului. Studii pe indivizi de peste 65 ani arată că exerciții serioase, câteva săptămâni la rând, îmbunățesc abilitatea mentală și previn declinul cognitiv. Dar în acelaș timp se dovedește că odată ce apar simptomele de demență, e prea târziu, partida e pierdută – în ebraică se spune „caii au fugit din grajd”!!

Deci ce mi-a mai rămas de adăugat la aceste gânduri în timpuri de restriște?

Sunt convins că pentru mulți dintre cititori, eu nu le-am adus la cunoștință descoperirea Americii, ei o știau de mult!

Dar sunt conștient și de riscul pe care mi l-am asumat dezvoltând ideea păstrării memoriei la vârste înaintate. Închipuiți-vă ce rușine ar cădea pe mine în cazul în care peste nu mult timp voi fi vizitat de colegul Alzheimer, și în felul acesta tot edificiul pe care am construit acest eseu se vă dărăma ca un castel de nisip!

Dea Domnul să nu fie așa!

Gabriel Ben Meron

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

20 Comments

  • Nicolae radu commented on July 15, 2020 Reply

    Draga Gabi, eu combat boala lui (‘?) Alzheimer, un evreu destept, recitind DIVINA COMEDIE, ti-o recomand si tie Cu tata pritenia- colegul tau de Internar, speciaitate si vârsta

    • gabriel gurm commented on July 18, 2020 Reply

      Cum te pot uita?!
      Tu fac parte din vitza mea de tanar si asta nu se uita niciodata!!
      GBM

  • Marica Lewin commented on July 12, 2020 Reply

    Si eu am incercat de mult spaniola, apoi am abandonat, pentru ca am imprumutat cuiva excelenta carte “ Invatati spaniola fara. profesor”.
    Adevarat, o limba latina f asemanatoare cu romana, Dar ce m-a uimit si m- a atras totodata, a fost subtilitatea exprimarii, datorata bogatiei flexiunii verbale.
    O limba in care exista 2 verbe A FI si A AVEA,, modul subjonctiv are 8 timpuri,si exista , ca si in engleza, cele 2 aspecte: forms simpla si forma continua. Asemanator cu franceza,, o conjugare paralela mai “ apropiata”cu verbele corespunzatoare lui VENIR si ALLER.
    M- ati incurajat, cred ca voi relua si eu studiul spaniolei.. Multumesc.

    • gabriel gurm commented on July 13, 2020 Reply

      Imi pare bine…
      Iata in sfarsit un efect pozitiv al acestui material….
      Succes in continuare
      GBM

  • PINCHAS WEXLER commented on July 10, 2020 Reply

    DIN BUHUSI E NEA ILIE
    C-O FRUMOASA INSURAT
    SI DE CAND E PANDEMIE
    NICI NU VREA CA SA MAI STIE
    CA IUBITA LUI SOTIE
    IERI PE SEARA CU MITICA
    LA LASAT INCORNORAT

    • gabriel gurm commented on July 10, 2020 Reply

      Iata Buhusul nostru intrand in antologia poeziei Coronei!!!
      Multumesc
      GBM

  • Tiberiu ezri commented on July 10, 2020 Reply

    Referitor la definirea normalului, depinde cu ce ne obisnuim. Daca n-ai vazut in viata ta o femeie frumoasa, aia urata ti se pare frumoasa. Daca toata viata ai mancat poridge ea ti se pare buna. Faptul ca noua generatie comunicar aproape total de la distanta li se pare normal. Faptul ca in anii ‘60 Ceausescu primea 99.9% de voturi la alegeri ni se partea normal .
    Depinde de ce ai, cu ce te-ai obisnuit si daca ai alte optiuni.

    • gabriel gurm commented on July 10, 2020 Reply

      Trebuie sa recunosc ca pentru mine succesul Odiosului la alegeri cu 99.99% mi se parea perfect normal DAR NUMAI pentru timpurile acelea….
      GBM

  • PINCHAS WEXLER commented on July 10, 2020 Reply

    VAMOS A VER LO QUE SABES?
    AGARRENSE VETERANO!!

    • gabriel gurm commented on July 10, 2020 Reply

      Necesita traducere pentru mine si restul….
      GBM

  • Rose commented on July 9, 2020 Reply

    Bravo Gaby, tu iti folosesti timpul intr-un mod foarte folositor ! Ai itat sä scrii cä ai si rude in argentina si poate daca te mai duci acolo o sa-i surprinzi pe cei de acolo cu cunostintele de liba spaniola !
    Pe Alzhmer il chiama Alois, ca a post nematodi si nu franche !

    • gabriel gurm commented on July 10, 2020 Reply

      Ai dreptate, eu corespondez cu ei intr-o spaniola stalcita, dar inteligibila.
      GBM

  • Eva Grosz commented on July 9, 2020 Reply

    Foarte bună idee . Fiecare dintre noi o poate face . Limbile spaniole ca și italiana sunt apropiate de română , totuși trebuie un efort serios pentru a le învăța. Și sunt mai multe lucruri aici: trebuie memorat cuvântul sau cuvintele, trebuie știut cum se pronunță, în același timp traducem dintr-o limbă în alta, ceea ce este tot un efort intelectual activ și mai este plăcerea că dacă citești undeva în acea limbă și înțelegi, ești în al nouălea cer. Aș adăuga, că nu strică să ne dăm note la fiecare examinare pe merite. La urmă se poate și un cadou. Poate o excursie în Madrid. Buenas noches !

    • gabriel gurm commented on July 10, 2020 Reply

      Aveti perfecta dreptate, noi suntem la Madrid sau la Barcelona aproape in fiecare saptamana, IN GAND!!!
      Planuri avem, in rest totul e in aer!
      GBM

  • Andrea Ghiţă commented on July 9, 2020 Reply

    Opţiunea Dvs. e mult mai facilă decât a mea care învăţ limba ebraica şi trebuie să memorez atât literele de tipar, cât şi de mână, precum şi cuvintele şi totul e de la dreapta spre stânga! Orice asociaţie cu altă limbă e păguboasă pentru că degeaba arată ca gamma de tipar, fiindcă e dalet şi degeaba arată ca gamma de mână, întrucât se dovedeşte a fi ain şi aşa mai departe. Şi cuvintele te induc în eroare pentru că dacă mă aventurez să citesc megafon, se dovedeşte că e melafefon şi nu e un instrument, ci un…castravete! Spor la învăţătul spaniolei care e o limbă plăcută şi promite satisfacţii rapide, dar atenţie că multe telenovele sunt în spaniola sudamericană! În ceea ce priveşte Alzheimerul nu mă pronunţ, pentru că aseară îmi pierdusem propriul articol în computer…Noroc că l-am căutat şi în Recicle Bin. Acolo am dat de el…Dar oare cin-le ştersese şi de ce ?!

    • Veronica Rozenberg commented on July 9, 2020 Reply

      Megafon-Melafefon imi aminteste ca in anul 1975 cand multi tineri de atunci, din generati mea ne-am aflat la ulpanele de tineret, un prieten, fost vecin de bloc, la Sfantul Elefterie 16, unde am locuit o parte a copilariei,
      mi-a povestit cum aflat intr-un autobuz si dorind sa treaca printre oameni, i s-a adresat unuia spunandu-i

      SHEKET, in lod de a-i spune SLIHA

      (adica fa liniste, in lod de pardon).

      M-am aflat nu de mult in procesul de invatare al limbii germane, nu am reusit prea mult si nu era legat de aceasta perioada insuportabila prin ravagiile pe care le face. Am vrut sa ajung la intelegerea faptului ca germana este o limba poetica (inca nu am ajuns, dar deja fac unele compromisuri in acest sens), dar ceea ce m-a uimit a fost cat de usor este sa conjugi verbele, sau marea lor majoritate, cel putin la prezent si eventual trecut.

      Dupa care, am descoperit ilogica gramaticii germane, cand am aflat ca exista verbe care se despart in doua parti, una fiind la inceputul proporzitie, a doua la sfarsit, iar infinitivul este – sper ca nu gresesc – o combinatie intre cele doua.

      Succes tuturor care incearca, e mult mai usor de facut la 5 ani !!!

    • gabriel gurm commented on July 10, 2020 Reply

      Sa va spun un secret stiut de totzi: ebraica se invatza cu o repeziciune uimitoare daca te limitezi la ideia ca vei fi un analfabet complet, pentru ca de vorbit e usor, dar de scris si citit, imposibil pentru cine nu a facut scoala in limba asta…
      SI cu toate acestea, mult succes, ebraica e o limba extrem de bogata (de ex., are vreo 14 verbe despre functia ochiului)
      GBM

      • gabriel gurm commented on July 10, 2020 Reply

        Nu m-am atins niciodata de limba germana, si asta din mai multe motive.
        Dar am auzit ca e o limba interesanta, si greu de invatzat, si ceea ce spuneti imi intareste aceasta parere
        GBM

  • gabriel gurm commented on July 9, 2020 Reply

    Bravo tzie, Andrei.
    Pentru moment esti salvat de pericol!!!
    GBM

  • Schwartz Andrei commented on July 9, 2020 Reply

    Prenumele lui Alzheimer este: Louis.!! 😄

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *