În 15 iunie s-au împlinit 50 de ani de la tentativa unui grup de evrei extrem de curajoși de a evada din „raiul sovietic”. Pentru prima oară după Revoluția din Octombrie 1917, un grup de 16 evrei din Uniunea Sovietică au planificat o evadare eroică, prin deturnarea unui avion. Planul era pueril, ei nu au ajuns nici măcar până la avion. Totuși, însuși eșecul lor a avut un efect mai mare decât ne-am fi putut aștepta: începutul alialei din URSS.

Totul a început în 1967, după victoria din Războiul de Șase Zile. Impactul ei s-a făcut simțit nu numai în Israel, ci și asupra evreilor din diaspora, mai ales cei din URSS și SUA, unde trăia pe atunci cel mai mare număr de evrei. Mulți au conștientizat doar atunci că Israelul este nu numai un refugiu, ci o țară puternică, unde vor putea duce o viață bună și prosperă. Această victorie a fost un semn de deșteptare că merită să lupți pentru a putea reveni în patria ta străbună.

În acea perioadă în Uniunea Sovietică erau multe grupuri de evrei sioniști care se întâlneau pentru a învăța puțină ebraică și a discuta diferite teme legate de Israel. Printre ei se aflau și unii cărora li se refuzase cererea de emigrare și care au stat în închisori. Ideea de evadare aeriană s-a născut într-un asemenea grup din Leningrad, la începutul anului 1970. După spusele participanților, ideea a fost a lui Mark Dymshits, pilot de luptă, dat afară din armata sovietică fiindcă era evreu.

De atunci el lucra ca pilot pentru avioane civile. Membrii grupului și-au rezervat bilete de avion, sub pretextul că mergeau la o nuntă la Priozersk – de aici și numele de cod: operațiunea „Nunta”. Li s-a alăturat și un disident renumit, Eduard Kuznetsov. El și Mark Dymshits au devenit liderii conspirației. La această inițiativă s-au alăturat și câțiva evrei din Riga, din Chișinău și din alte orașe din URSS. Eduard Kuznetsov era un tânăr cu vechime în domeniul protestelor antisovietice în urma cărora a stat deja 7 ani la închisoare. În fruntea grupului din Riga era tânăra Silva Zalmanson, care apoi s-a căsătorit cu Eduard Kuznetsov și a luptat ani de zile pentru eliberarea lui. Unii spun că ei au încercat să apeleze la guvernul israelian și au fost refuzați; alții spun că nu au apelat, pentru că știau că nu aveau nicio șansă să primească ajutor. Oricum, era clar că KGB va descoperi foarte repede organizația – dacă nu cumva știau de la început. Mai târziu, în Israel, Silva a povestit că circulau zvonuri că totul ar fi fost o provocare pusă la cale de însuși KGB. Dar se poate să fi fost doar o teorie a conspirației.

Cei 16 participanți au cumpărat bilete de avion de Leningrad spre Priozersk, un orășel aflat aproape de granița cu Finlanda. Plănuiau ca după aterizare să li se alăture încă patru membri și cu toții să-i debarce pe cei doi piloți, fără violență, iar apoi decoleze spre Finlanda. Numai că Finlanda era singura țară din lume care avea acord de extrădare cu Uniunea Sovietică! De aceea nu puteau ateriza acolo, ci trebuiau să continue spre Norvegia sau Suedia. Printre participanți erau și familiile conducătorilor. Dymshits și-a adus soția și pe cele două fiice, de 15 și de 19 ani. Kuznetsov era cu soția, Silva Zalmanson, cu fratele ei și cu prietenul lor Iosef Mendelovitz. Erau și doi prieteni din închisoare ai lui Kuznetsov, care nu erau evrei.

Ultimele pregătiri au avut loc cu o săptămână înainte de operațiune. La această întâlnire Kuznetsov și prietenul lui și-au dat seama că grupul fusese infiltrat de agenți ai KGB. Cu toate acestea ei au hotărât să nu renunțe. Kuznetsov și ceilalți au înțeles că importantă nu este deturnarea avionului în sine, ci procesul care va urma. Kuznetsov însuși a povestit într-un program la televiziunea rusă în 1999: „Planul meu era să facem scandal. Mă temeam că ar putea să ne prindă înainte de a ajunge la aeroport și atunci procesul s-ar fi ținut în taină, fără știrea presei internaționale”.

Bineînțeles că ei nu au apucat să ajungă la avion, un Antonov, An-2. Pe aeroportul Smolnîi de lângă Leningrad, în drum spre îmbarcare, au fost cu toții arestați. Cei patru care îi așteptau la Priozersk au fost arestați încă în toiul nopții. Acesta a fost momentul marelui impact pe care l-a avut acest eveniment asupra opiniei publice internaționale.

Participanții la operațiunea „Nunta”, arestați înainte de a urca în avion, au fost judecați într-o serie de procese, începând din decembrie 1970. Primul a fost la Leningrad, au mai fost și la Riga și la Chișinău și chiar unul la un tribunal militar, fiindcă unul dintre participanți era militar. Toți au fost învinuiți de înaltă trădare, care se pedepsea cu moartea. Unii au primit numai câțiva ani de închisoare, dar cei doi lideri, Dymshits și Kuznetsov, au fost condamnați la moarte. Aceasta a fost o mare greșeală a autorităților sovietice, pentru că a trezit opinia publică mondială, mai ales cea din SUA și Israel. S-au dezlănțuit uriașe manifestații de protest contra persecuțiilor suferite de evrei în Uniunea Sovietică și contra refuzului autorităților de a le permite să emigreze.

Sovieticii și-au înțeles greșeala și au îmblânzit pedepsele. Condamnarea la moarte a celor doi lideri a fost comutată la detenţie și pedepsele la închisoare au fost diminuate. Unele femei și copiii au fost eliberați. Cu timpul condamnații au fost schimbați cu spioni ruși.

În 1974 Silva Zalmanson a fost eliberată în schimbul unui spion sovietic arestat în Israel. Ajungând în Israel a fost primită ca o adevărată eroină. În aprilie 1979 cei doi conducători, Dymshits și Kuznetsov, au fost eliberați împreună cu încă câțiva participanți în schimbul a doi spioni prinși cu un an înainte în SUA. Alții au fost eliberați în anii 80.

Dovada lor de eroism și spiritul lor de sacrificiu nu au fost în zadar. Această tentativă și protestele venite în urma ei au deschis porțile sigilate ale Uniunii Sovietice. În anii 70 au emigrat din URSS 300.000 de evrei (față de numai 3000 în deceniul anterior). Mai mult de jumătate dintre ei au ajuns în Israel. Și asupra evreilor ruși impactul a fost enorm – începând din 1989 un milion și jumătate de evrei din URSS au emigrat, majoritatea în Israel.

*  *  *

Eu am cunoscut personal pe unii din participanții la operațiune, după ce au ajuns în Israel. Pe atunci lucram la Ministerul Educației, ca inspector peste școlile de ebraică pentru imigranți.

Îmi amintesc mai ales de Eduard Kuznetsov, care venise să-și amelioreze cunoștințele de limba ebraică, pe care o învățase clandestin în URSS. El a devenit ziarist, întâi la Europa Liberă, mai târziu la ziarul israelian de limbă rusă Vesti. Pe Silva am cunoscut-o în timp ce lupta pentru eliberarea din închisoare a soțului ei și a celorlalți.

Au apărut zeci de cărți despre această operațiune, majoritatea scrise de participanți. S-au făcut filme, atât artistice cât și documentare, reportaje de televiziune și sute de articole și interviuri.

Operațiunea „Nunta” este încă un caz unde niște evrei curajoși s-au consacrat unui țel care părea de neatins, plecarea liberă pentru fiecare evreu care vrea să revină în patria străbună. Planul, care a necesitat sacrificii nemaipomenite, a reușit să facă o breșă în cortina de fier a URSS, de care nimeni înaintea lor nu îndrăznise să se atingă.

Asher Shafrir