Nu sunt muzicolog, nici măcar amator și cunoștințele mele muzicale sunt limitate, dar îmi place muzica și cândva am “zdrăngănit la troacă”, cum numea milițianul Țaplicu din Marghita cântatul la chitară. Cântam și într-o formație ad-hoc, ca să câștig ceva bani pe la nunți, în satele din jurul Marghitei. Îmi plăceau toate genurile de muzică, dar mai ales muzica pop și clasică. Se spune că aveam și o voce plăcută, până când, pe la 30 de ani, am început să sufăr de rinită alergică și sinuzită cronică, care mi-au cauzat o voce nazonantă. Cât despre muzica etnică sau folclorică, incorect numită populară, îmi plăceau mai ales cântăreții mai vechi, cum a fost Maria Tănase cu vocea și interpretarea ei deosebită, muzica țigănească română și maghiară și muzica sud-americană, pe care o cântam și cu formația noastră: Oscar, Radu, Mihály și Tibi, fratele lui Oscar.

În excursii cu școala, dar mai ales cele studențești, cântam în autobuz multe cântece folclorice, dar cu texte cam obscene, potrivite vârstei.

La școală dansam pe muzică folclorică românească. Agream în special dansul oșenesc (“Tangău dye muntye”), mai ales când aveam la bord o țâră de pălincă de Turț, sau produsă în Bihor, care ni se oferea pe la nunți.

Se pare că muzică folclorică există de peste 7000 de ani și a apărut în China, India, Africa și în alte părți ale lumii vechi. Textele acestor cântece folclorice, mai mult sau mai puțin primitive, exprimă respect față de mort, fapte eroice ale unor luptători, bucuria de la nunți, idolatrizarea unor personaje religioase sau istorice, etc. Muzica folclorică originală s-a păstrat peste generații, chiar până în zilele noastre, mai ales în Africa, țările arabe, America de Sud (muzica Anzilor), China, India și în Europa Centrală și de Sud. Muzica africană este deosebit de variată, cu o muzicalitate și ritmicitate aparte. În urmă cu șase ani, participând la un safari în Tanzania, ne-au plăcut în mod deosebit muzica şi ritmurile unor triburi. Despre ele voi scrie într-o ediție viitoare. Un exemplu este muzica tribului sud-african Zulu. https://www.youtube.com/watch?v=pBs1W5Zbk8Y

Muzica andaluză, creată prin secolul al XI-lea de către maurii care au cucerit Peninsula Iberică, a influențat nu numai muzica locală de mai târziu (de exemplu flamenco), dar a contribuit și la dezvoltarea unor instrumente ca lăuta și chitara, având la origine instrumentele arabe oud și qitara, precum și multe instrumente de percuție sau de suflat.

Genuri folclorice cum ar fi baladele și odele europene, bogata muzică greacă, polka din Europa centrală și nordică, csárdás din Ungaria, tangoul Argentinian sau hora românească îmbină muzica cu dansul și s-au păstrat până astăzi. Muzica folclorică greacă Demotiko sau Paradosiako datează din epoca bizantină și majoritatea pieselor aparțin unor compozitori anonimi. Textele acestor cântece vorbesc despre natură, mare, dragoste, umor, subiecte religioase sau moarte. Muzica etnică rusească este foarte melodioasă.

Deosebit de melodioase sunt polifoniile rusești, bulgare și gruzine. la fel și melodiile polifonice din Corsica și Sardinia.

Vechile balade engleze au servit drept inspirație unor creații moderne.

Păstrarea acestei muzici tradiționale poate avea ca motiv atracția turistică sau patriotismul local, cum se întâmplă în Tirol. Prin rafinarea muzicii folclorice şi difuzarea ei în media au apărut cu timpul genuri noi, cum ar fi country music și gospel (negro spiritual) în SUA, rumba în Cuba, samba în Brazilia, tango în Argentina și Uruguay, flamenco și zarzuela în Spania, fado în Portugalia, precum  și canțonetele și tarantella în Italia.

La Madrid am văzut opera Carmen de Bizet într-o variantă flamenco, dar am văzut și am ascultat muzică flamenco și la Valencia, Barcelona și în special la Sevilla, patria acestei muzici. Baldi Olier este un excelent chitarist flamenco israelian, originar din România.

Muzica folclorică a servit drept sursă de inspirație multor compozitori clasici.

Muzica folclorică românească

Așa cum am mai scris, îmi plac cântăreții de stil vechi, cum au fost Maria Tănase și Gică Petrescu.

Muzica folclorică românească are rădăcini locale, fiind influențată și de muzica Europei Centrale (mai ales de cea maghiară) și de muzica balcanică (influențată și ea de cea turcească). Doinele sunt cele mai răspândite cântece folclorice, cu subiecte din viața ciobanilor și despre splendida natură a României. Iată o doină interpretată la nai de Gheorghe Zamfir.

https://www.youtube.com/watch?v=X3BRxnc4N1A

Muzica folclorică evreiască și cea israeliană

Când am imigrat în Israel, în 1978, eram deja medic, însurat și cu un copil. De la început ne-a frapat populația multiculturală, multilingvă și intonațiile muzicale diferite de la “trib la trib” la evrei, diferite și de cele musulmane și creștine. Gruparea African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem (Israeliți africani ai Ierusalimului) este o sectă de negri americani, care în anul 1969 au părăsit orașul Chicago și s-au stabilit în Israel, la Dimona. Ei au adus negro spirituals și printre ei sunt cântăreți de valoare.

Evreii așkenazi cântă muzica Klezmer (de la klei zemer, instrumente muzicale în ebraică) influențată de muzica folclorică est-europeană și de cea țigănească. Cântecele idiș, vesele sau triste, legate de muzica Klezmer se numesc Nigundl (de la nigun, melodie în ebraică). De multe ori acestea se cântau la nunți și aveau un text comic. Scripcarul de pe acoperiș este plin de ele.

La fel cum evreii așkenazi din Europa de Est au creat limba idiș, așa cei sefarzi, expulzați din Spania și Portugalia și stabiliți în Africa de Nord, Turcia, Grecia, Bulgaria, România, etc. au dezvoltat limba ladino, sau iudeo-spaniola. Ea se bazează pe spaniola veche, fiind considerată o limbă romanică, deși conține și elemente ebraice. După expulzarea lor din Spania (1492) și Portugalia (1495), evreii iberici au dus limba cu ei, îmbogățind-o cu elemente din limbile țărilor-gazdă: turca, greaca, etc. Cântecle ladino sunt de obicei romantice, cu texte păstrate de generații. Iată un cântec ladino interpretat de cântărețul israelian Yehoram Gaon. https://www.youtube.com/watch?v=TMV1fcH9Hzo

Muzica evreilor orientali a fost influențată de cea arabă. Deosebită este muzica folclorică adusă în Israel de imigranții din Yemen. Regretata cântareață Ofra Haza interpretează un cântec yemenit.

Practic nu există o muzică o folclorică israeliană originală. Hora, foarte populară în Israel, e desigur de origine română. Există însă un gen special de cântece, Șirei Eretz Israel (Cântecele Țării Israel), care combină muzica folclorică rusă cu elemente orientale și autohtone, moderne. Încă dinaintea întemeierii statului Israel ele au devenit de facto cântece populare, cântate de majoritatea cetățenilor. Mulți dintre compozitorii acestui gen au fost kibuțnici, haluțim, adică primii imigranți în Palestina modernă. Printre ei se numără Nahum Heiman (a cărui viață și activitate a fost detailată de d-na Hava Oren într-un articol din 2016 https://baabel.ro/2016/09/omagiu-lui-nahum-heiman/), Moshe Vilensky, Sașa Argov, Nurit Hirsh, Naomi Shemer și mulți alții. Printre interpreți se pot enumera Sarale Sharon, formația Ghevatron, formațiile de muzică ale armatei, etc. Multe sunt cântece patriotice și sunt cântate și azi, cu participarea activă a publicului (Șira be țibur).

Ce-mi place mie mai mult

Îmi plac mult doinele românesti și geamparalele dobrogene, cu elementele lor orientale. Ca muzicant la nunți am cântat adeseori împreună cu tineri muzicanți țigani care cântau numai după ureche și învăţaseră muzica de generații din tată în fiu. Unul dintre ei era violinistul virtuoz Milák Géza, care apoi s-a însurat cu o turistă suedeză și a făcut carieră în Suedia. Îmi place mult muzica țigănească, de la cea română, la celebra orchestră Lakatos din Budapesta și până la flamenco. Muzica folclorică a romilor din balcani este splendid reprezentată în filmele lui Emir Kusturica și în filmul de rusesc Șatra, produs în 1975 și regizat de regizorul moldovean Emil Loteanu.

https://www.youtube.com/watch?v=drTgrPzSd-Y

Excelentele seriale ProTV Inimă de țigan și Regina abundă de muzică țigănească. Muzica țigănească îmbină într-o manieră aparte melodicitatea și ritmul. Ea emană sentimentele de tristețe sau de fericire ale unei etnii unice, care preferă să trăiască în mizerie, dar liberi.

Muzica folclorică a Americii de Sud este deosebit de variată, având influențe autohtone, europene și africane. În copilărie mi-a plăcut foarte mult formația Los Paraguayos, care a vizitat România în anii 1960.

Muzica munților Anzi am savurat-o în timpul vizitei noastre în Peru. Când o aud, am un déjà vu al vizitei noastre la canionul condorilor din Colca, Peru. Atunci mi-a venit în minte și splendida melodie El condor pasa.

Muzica indiană argentiniană și paraguayană este splendid interpretată de regretata Mercedes Sosa, pe cam am văzut-o într-un spectacol extraordinar la Tel Aviv. Era metisă, cu rădăcini în tribul de indieni Diaguita.

https://www.youtube.com/watch?v=brI6TFM0TrQ

Tangoul argentinian tradițional este dansat la Buenos Aires de toată lumea, în localuri simple, accesibile fiecăruia, tineri și bătrâni – o plăcere să-i vezi. Te așezi la o parte, bei o bere și te delectezi. Carlos Gardel este considerat regele tangoului.

Noi am vizionat la Buenos Aires și un spectacol de tango mai sofisticat, pe muzica lui Astor Piazzola.

La Napoli am fost de două ori și deși nu mulți agrează acest oraș, nouă ne-a părut plin de viață, adevărata Italie, cu cea mai bună pizza din lume și muzică napolitană care-ți intră în ureche de atâta melodicitate.

Mulți cântăreți faimoși au cântat muzică napolitană, dar unul foarte popular, napolitan get-beget, a fost Roberto Murolo (1912-2003).

În încheierea acestei scurte incursiuni în muzica folclorică aș vrea să prezint o realizare deosebită. Celebrul medic și organist Albert Schweitzer (1875-1965) și-a dedicat o bună parte a vieții ca medic voluntar și misionar la Lambaréné, în Gabon, Africa. Fuziunea muzicii africane cu cea clasică (inclusiv de orgă) a lui Bach a fost celebrată prin înregistrarea unui disc special, “Lambarena – Bach to Africa”, în 1994. Muzica clasică, interpretată de muzicieni europeni și argentinieni, se îmbină perfect cu muzica și ritmurile africane. Este un disc pe care vi-l recomand din toată inima!

https://www.youtube.com/watch?v=tF1s4UvkEMQ

Muzica folclorică merită tot respectul, fiindcă ea stă la baza majorității genurilor muzicale, inclusiv a muzicii clasice. Ea este muzica arhaică, creată de oameni simpli, dornici să-și exprime părerile și sentimentele.

Tiberiu Ezri